139 matches
-
un săculeț de nisip sub cot. Când capacitatea de mișcare este de nivel F3, se poate încerca opunerea unei rezistențe de valoare mai mică la executarea mișcării. Flexia pasivă a pumnului υ Pacientul: așezat, cu antebrațul sprijinit pe masă, în supinație, mâna în extensie în afara planului mesei. ω KT este plasat lateral, P pe fața palmară a mâinii pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia pumnului. Fig. IX.37 a, b Φ INDICAȚII METODICE: dacă se urmărește tonifierea marelui
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sau susținere. La nivelul interfalangienilor, mișcările sunt de flexie și extensie, iar la nivelul articulației condiliene metacarpo-falangiene se execută și mișcări de lateralitate (Leroy et al., 2003). Mobilizarea pasivă a degetelor 2-5 υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație. ω KT este plasat în lateral, P pe fața dorsală a degetelor 2-5, iar policele cuprinde degetele pacientului pe fața palmară, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia și extensia degetelor de la nivelul falangei 1, cu menținerea în extensie
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
execută analitic pentru fiecare deget șiarticulație; se pot executa aceleași mișcări și grupând câte două degete: index-median, median-inelar, inelar-auricular, în final trecându-se la mobilizarea celor patru degete în același timp. Flexia pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, sprijinit pe masă, palma întinsă. ω KT este plasat în față, P cu vârful degetelor 2-5 plasate pe prima falangă a degetelor 2-5 ale pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia degetelor la nivelul primei falange a degetelor
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
care pacientul reușește să execute mișcarea. În situații mai dificile, acțiunea de flectare a falangelor se poate realiza separat pentru fiecare deget și cu fiecare falangă în parte. Extensia pasivă degetelor υ Pacientul: așezat, mâna sprijinită pe masă, antebrațul în supinație. ω KT este în lateral, P cu fața palmară așezată peste fața dorsală a degetelor pacientului, policele așezat pe fața palmară a mâinii pacientului, CP pe antebraț. Acțiunea: extensia degetelor. Fig. IX.42 Φ INDICAȚII METODICE: extensia este localizată la
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
falange. Fig. IX.43 Φ INDICAȚII METODICE: se execută treptat extensia fiecărei falange începând cu indexul, urmează medianul și inelarul, apoi auricularul; se exersează extensia celor patru degete pentru tonifierea extensorului comun. υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație; mâna în afara suprafeței de sprijin la nivelul pumnului. ω KT este plasat în față, P cu degetele 2-5 cuprinde fața dorsală a degetelor pacientului, iar policele cuprinde fața palmară, CP pe antebraț. Acțiunea: flexia și extensia la nivelul primei falange
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
plasate la nivelul primelor falange ale degetelor pacientului. Acțiunea: adducția degetelor. Fig. IX.46 Φ INDICAȚII METODICE: se execută adducția la nivelul falangelor; se poate acționa cu falangele în extensie sau în flexie gradată, cu palma în pronație sau în supinație. Rolul degetelor 2-5 este destul de important în economia mișcărilor, deoarece: - indexul este stabilizatorul de bază în cadrul prehensiunii, având o importanță deosebită și în cazul sesizării formei; - medianul și inelarul sunt degete de forță; - auricularul oferă siguranță și stabilitate în prehensiune
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
opozabilitatea sa, ceea ce asigură 60% din valoarea funcțională a mâinii. Policele poate efectua mișcări de flexie și extensie, abducție palmară și radială, adducție palmară și radială, opozabilitate, circumducție. Mobilizarea pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație. ω KT este plasat în față, P cu policele, indexul și medianul cuprinde policele pacientului la nivelul primei falange, CP pe antebraț. Acțiunea: se excută mișcări de flexie, extensie, abducție și adducție. Φ INDICAȚII METODICE: se solicită menținerea degetelor 2-5
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
să imite (atât cât poate) mișcările pe care le execută KT; după un număr de repetări se execută abducția și adducția în plan sagital pe palmă, cât și în plan frontal. Flexia pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație sprijinit pe masă, policele lipit de index, degetele 2-5 în contact cu masa. ω KT este plasat în față, P cu degetele pe fața palmară a policelui la nivelul metacarpianului 1, falanga întâia și a doua, CP pe antebraț. Acțiunea
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Φ INDICAȚII METODICE: policele trebuie să alunece pe planul palmei atât cât îi permite mobilitatea; deși este o mișcare complexă, în care alături de flexie se regăsesc adducția și rotația internă, nota dominantă este de flexie. υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, policele în abducție. ω KT este plasat în față, P pe fața dorsală a policelui, CP pe fața palmară. Acțiunea: flexia policelui, falanga 1 și 2. Fig. IX.48 a, b Φ INDICAȚII METODICE: mâna pacientului trebuie să fie bine
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mâinii pe masă; policele este menținut în poziția inițială. Fig. IX.50 a, b Φ INDICAȚII METODICE: se urmărește ca mâna să nu se depărteze prea mult de suprafața mesei pentru a realiza abducția radială. υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, palma sprijinită pe masă. ω KT este plasat în față, P pe fața laterală a policelui, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: abducția palmară a policelui. Fig. IX.51 Adducția pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pe masă. ω KT este plasat în față, P pe fața laterală a policelui, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: abducția palmară a policelui. Fig. IX.51 Adducția pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație, policele în abducție radială. ω KT este plasat în față, P pe fața laterală a policelui cu degetele 2-5, CP pe palmă. Acțiunea: adducția policelui. Fig. IX.52 a, b Φ INDICAȚII METODICE: se începe acțiunea la nivelul metacarpianului 1
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
policelui, CP pe fața palmară a mâinii. Acțiunea: adducția policelui. Φ INDICAȚII METODICE: la început priza se aplică pe primul metacarpian și prima falangă, apoi se cuprinde policele în totalitate. Opozabilitatea pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit în supinație, palma cu degetele în abducție. ω KT este plasat în față: priza pe police cu degetele 1-4, CP pe index cu degetele 1-4. Acțiunea: apropierea policelui de index. Fig. IX.53 Motricitatea membrului superior. Modalități de educare și reeducare a
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
extensie completă. În aceste condiții, din poziția de extensie a antebrațului la 180°, flexia până la 90° se poate realiza cu participarea mușchilor lung și scurt supinator ai antebrațului, având antebrațul în pronație. Mișcarea ajunsă la 90°, se trece antebrațul în supinație, facilitându-se astfel preluarea mișcării de către mușchii biceps și brahial, anterior ajunși la jumătatea segmentului de contracție, deci la momentul lor maxim de forță. Practic, atunci când evoluția se anunță a fi favorabilă, recurgerea la mișcările de substituție, fără a fi
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
presiunea apei se executa chiar asupra centrului de greutate al 29 corpului, asigurând portanta. Amplitudinea mișcărilor variază între 30-40cm, fiind determinată de constituția înotătorului și de ritmul loviturilor. Mișcările se realizează cu gleznele relaxate și picioarele în ușoară inversie (adducție, supinație, extensie). Faza descendentă este accentuată, reprezentând principalul element al propulsiei și al alunecării înotătorului pe apă. Greșeli: a) faza descendenta: - flexia gleznei - limitează suprafața de presiune pe apa. - hiperextensia soldului - coapsa se deplasează spre verticala. b) faza ascendenta: - flexie pronunțată
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
excesiv. Se execută prin extinderea simultană a șoldurilor și genunchilor. Finalul acțiunii presupune „străpungerea” suprafeței apei cu călcâiele. Faza descendentă este uniform accelerată. Mișcările de picioare în ansamblu se realizează cu gleznele relaxate și picioarele în ușoară inversie (flexie plantară, supinație, adducție). În timpul bătăii, genunchii se mențin ușor depărtați în scopul orientării picioarelor în ușoară inversie. Mișcările de picioare se execută sub forma unor ondulații, de altfel, corpul în ansamblu realizează o mișcare ondulatorie inițiată și amplificată la nivelul coloanei cervicale
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
la nivel pulmonar S-a constatat că ventilația / unitate de volum este mai mare la baza plămânului și devine din ce în ce mai mică către vârful lui (când subiectul examinat se află în poziție șezândă). Măsurătorile efectuate la un subiect în poziție de supinație arată că aceste diferențe dispar; ventilația la vârful și la baza plămânului sunt similare. In această poziție, ventilația în regiunea posterioară a plămânului este mai mare decât în regiunea anterioară. La fel, în poziția decubit lateral, plămânul de partea opusă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
la baza plămânului este mai mare. De observat paradoxul: cu toate că baza plămânului este relativ puțin expansionată în comparație cu apexul, ea este mai bine ventilată. Aceeași explicație este dată și pentru ventilația mai bogată a plămânului când subiectul este în poziție de supinație sau decubit lateral. O schimbare importantă a distribuției ventilației are loc la volume mici (fig. 74). După un expir maxim volumul pulmonar se află în domeniul volumului rezidual. In această situație, presiunile intrapleurale sunt mai puțin negative deoarece plămânul nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
la nivel pulmonar S-a constatat că ventilația / unitate de volum este mai mare la baza plămânului și devine din ce în ce mai mică către vârful lui (când subiectul examinat se află în poziție șezândă). Măsurătorile efectuate la un subiect în poziție de supinație arată că aceste diferențe dispar; ventilația la vârful și la baza plămânului sunt similare. In această poziție, ventilația în regiunea posterioară a plămânului este mai mare decât în regiunea anterioară. La fel, în poziția decubit lateral, plămânul de partea opusă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
la baza plămânului este mai mare. De observat paradoxul: cu toate că baza plămânului este relativ puțin expansionată în comparație cu apexul, ea este mai bine ventilată. Aceeași explicație este dată și pentru ventilația mai bogată a plămânului când subiectul este în poziție de supinație sau decubit lateral. O schimbare importantă a distribuției ventilației are loc la volume mici (fig. 74). După un expir maxim volumul pulmonar se află în domeniul volumului rezidual. In această situație, presiunile intrapleurale sunt mai puțin negative deoarece plămânul nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
la nivel pulmonar S-a constatat că ventilația / unitate de volum este mai mare la baza plămânului și devine din ce în ce mai mică către vârful lui (când subiectul examinat se află în poziție șezândă). Măsurătorile efectuate la un subiect în poziție de supinație arată că aceste diferențe dispar; ventilația la vârful și la baza plămânului sunt similare. In această poziție, ventilația în regiunea posterioară a plămânului este mai mare decât în regiunea anterioară. La fel, în poziția decubit lateral, plămânul de partea opusă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
la baza plămânului este mai mare. De observat paradoxul: cu toate că baza plămânului este relativ puțin expansionată în comparație cu apexul, ea este mai bine ventilată. Aceeași explicație este dată și pentru ventilația mai bogată a plămânului când subiectul este în poziție de supinație sau decubit lateral. O schimbare importantă a distribuției ventilației are loc la volume mici (fig. 74). După un expir maxim volumul pulmonar se află în domeniul volumului rezidual. In această situație, presiunile intrapleurale sunt mai puțin negative deoarece plămânul nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
plan sagital sau frontal (fig. 17 c). Rotare: mișcare circulară, executată cu brațele din articulațiile scapulohumerale în plan frontal și sagital (fig. 17 d). Răsucire: mișcare de rotație executată în jurul axelor longitudinale ale brațelor: spre interior (pronație) și spre exterior (supinație) (fig.17 e). Mișcările trunchiului Îndoire (fig. 18): îndoire înainte (a); îndoire lateral stânga / dreapta (c); îndoire răsucită (g). Întindere: este mișcarea opusă îndoirii și se execută la revenirea trunchiului după îndoire (fig. 18 f). Aplecare: mișcare de flexie, executată
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
P.I. Așezat, picioarele încrucișate, brațul stâng sus, dreptul jos: T1-2 Extensia brațelor și arcuire; T3-4 Aceeași mișcare cu schimbarea brațelor. Dozare: 6 x 4 timpi. Exercițiul 9 P.I. Așezat, picioarele încrucișate, brațele înainte: T1-2 Ducerea brațelor lateral cu palmele în supinație, extensie și arcuire simultan cu inspir; T3-4 Revenire la poziția inițială simultan cu expir. Dozare: 6 x 4 timpi. Exercițiul 10 P.I. Stând depărtat, brațele lateral: T1-2 Îndoirea trunchiului spre stânga, mâna stângă alunecă pe piciorul stâng, brațul drept sus
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
de factori. Principalul factor care contribuie la mobilitatea articulațiilor este factorul anatomic (M. F. Ivanițkii, 1969; V. L. Utkin, 1989). Limitatorii mișcărilor sunt oasele. Forma oaselor determină În mare măsură direcția și amploarea mișcărilor În articulații (flexie, extensie, abducție, adducție, pronație, supinație, rotare). Mobilitatea este determinată de reglarea nervos-central a tonusului muscular, precum și a tensiunii mușchilor antagoniști. Acest lucru Înseamnă că manifestarea mobilității depinde de abilitatea voluntară de relaxare și Încordare a mușchilor care realizează mișcarea, adică de gradul de perfecționare a
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
la nivel pulmonar S-a constatat că ventilația / unitate de volum este mai mare la baza plămânului și devine din ce în ce mai mică către vârful lui (când subiectul examinat se află în poziție șezândă). Măsurătorile efectuate la un subiect în poziție de supinație arată că aceste diferențe dispar; ventilația la vârful și la baza plămânului sunt similare. In această poziție, ventilația în regiunea posterioară a plămânului este mai mare decât în regiunea anterioară. La fel, în poziția decubit lateral, plămânul de partea opusă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]