921 matches
-
clar despre a cui memorie istorică e vorba, si, mai ales, in ce plan identifica ea aceste două fenomene. Explic de îndată, rezumînd cu acest prilej și etapele de bază ale demonstrației lui Besançon. Dacă la nivelul ororii pure, a supliciului îndurat de victime, e imoral să ne întrebăm ce analogie există între Gulag și Holocaust, la multe alte nivele comparația e posibilă și chiar relativ la îndemînă. De pildă, după Răul Hilberg, autorul unui impresionant compendiu intitulat The Destruction of the
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
spre mine o mînă" (Fîntînă). La nici un poet român actual Erosul n-a apărut atît de cutezător cuplat cu Thanatosul, într-o trăire în care "plenitudinea ororii și a bucuriei coincid" (Georges Bataille). Cufundată în voluptatea sa cruntă ca un supliciu, izvorînd din implacabile vremi imemoriale, era foarte posibil ca Ileana Mălăncioiu să nu manifeste un interes deosebit față de realitatea civică. În pofida acestei împrejurări, poeta s-a dovedit un opozant al dictaturii pe care a vituperat-o în volumul d-sale
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nici un sorț de izbândă acolo unde domnesc rațiunea și civilizația. Doar astfel se explică prosteasca diversiune a scrisorii - altminteri, de-un comic mortal! - privind infestarea, otrăvirea și chiar asasinarea violentă a lui Ion Iliescu! Nu lipseau din acest catalog al supliciilor decât gâdilatul, scărpinatul pe burtă, praful de strănutat, pusul piedicii, bâza, leapșa pe furate, șotronul, baba-oarba, picătura chinezească, cizma spaniolă, sărutul francez și alte ordalii asortate. Mă mir doar că despre cele pe deplin meritate - tragerea în țeapă și smulsul
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
îmi vine să gust tare./ Șunt că o invincibila Armada/ Trecută dincolo de înspăimîntare,/ Cersindu-si infinirea și zăpada" (Faima). Sau: "Copil eram dintru săgeată,/ Din vîrful otrăvit cîntam./ Grecimea Parcelor mai beata/ Lipise poză morții pe fiecare geam" (Mireasă). Sau: "Supliciul stelelor/ Îmi fumega prin oase/ Sfărîmîndu-le cu grație" (Bătuți de lungul deliciu). Dar, în același timp, își îndreaptă privirea spre un Dumnezeu șui generis, cu trăsături naturist-păgîne, panteist, adică spre un Dumnezeu ce l-ar putea salva asumîndu-și lumea integral
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
spere, deși, cu fiecare lună care trece, probabilitatea întoarcerii lui Benjamin e tot mai mică. Pînă cînd un martor cert, doctorul Lazăr Moscovici, spulberă și ultima speranță. La 19 octombrie 1945, Geneviève îi scrie ambasadorului de la Vatican: "Cel mai cumplit supliciu al săptămînilor din urmă mi-a fost impus de încăpăținarea cu care prietenii mei s-au străduit, cu cele mai bune intenții, să mă împiedice să-l întîlnesc pe un medic tînăr reîntors de la Auschwitz, care l-a cunoscut acolo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
cu inconfundabilul sau accent de străin. În-tr-un New York terorizat de caniculă el își duce zilele tîrîș, ajutat de un student care îl învăța engleză. Pînă la un punct povestea lui este o cronică a reușitei, căci după o vară de suplicii și ezitări, Oscar izbutește să iși conceapă intr-o engleza decentă cursul pe care e angajat să îl țină la o universitate. Cînd pare a fi trecut proba intrării într-o altă lume și o altă viață, coșmarul cel vechi
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
și opac de unde "murise ăngerul!" și unde ănsusi daimonul ominiscient se arătă ănspăimântat și urlând. Un apocalips vâscos al ninsorilor dese și al pustiului ghețurilor, nu al arderilor focului, coboară an ultimul volum, ănfrigurând un univers al ororilor și al supliciilor ordonate de o instanță atotputernica, al cărei nume nu este niciodată rostit, mesagera a unui râu insidios și nevăzut, pretutindeni supraveghind și pedepsindu-si supușii fără de vină. Nichita Stănescu a reușit, astfel, că nimeni altul, să fie Poetul epocii sale
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
să-i alinieze pe alții. Așa se trezesc femeile astea între două vârste, dedicate și neglijate, folosite și nesocotite, cu găleata cu morală și fraze bune la toate răsturnată în cap. Tot ce nu le trebuie, dar parte obligatorie din supliciul cotidian. Fiecare le șmotruiește cum știe, de la mame și mătuși, la soți și superiori, încercând, în numele unui altruism de care s-ar lipsi, să scoată oameni din ele. Și ele rămân așa, într-o rezistență taciturnă și încăpățânată, hrănindu-se
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
a fost evidențiată și de montarea lui Miriam Răducanu. Dar această fluiditate poate înșela la prima vedere, căci ideile sunt de adâncime: de la căutarea lui Adonai în Alegorie, unul dintre numele date lui Dumnezeu, nenumit niciodată direct în mozaism, până la supliciul lui Ioan Vodă sfâșiat de cămile, în Bocetul lui Ioan Vodă, Armanul, sau în visul-coșmar al ciobanului mioritic, în Alei! Miriam Răducanu a prins foarte bine tocmai acest balans între patetic și jucăuș. A și intercalat între celelalte poezii, ca
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
a fost confiscat de nici un partid sau grup de presiune: conștiința mai bună a românilor basarabeni, nevoia lor de adevăr." * Dintre numeroasele teme stringente asupra cărora în vara de vacanță forțată nu s-a putut exprima (mizeria materială a cetățenilor, supliciul culturii, statutul vitreg al limbii române, emigrarea în masă, în special a tinerilor competitivi, dornici pe bună dreptate de o carieră pe măsura capacității lor intelectuale), Vitalie Ciobanu o alege pentru editorial pe aceea care i se pare că deține
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
de pedeapsă, a pedepsei, așa după cum Escurialul, - construit de Filip al doilea, după victoria de la Saint-Quentin, în anul 1557 - fusese arhitectonic gîndit, potrivit ideii suveranului spaniol, în forma unui grătar, ca de friptură. Aluzie la Sfîntul Laurent, la instrumentul de supliciu al sfîntului ars pe jeratecul încins. ...Nu știu ce formă ar avea Kremlinul văzut de sus... Escurialul spaniol însă, mănăstirea de lîngă satul San Lorenzo del Escorial, - palatul regilor catolici ai Spaniei, - seamănă, cert, cu un grătar de mititei... * Între Kremlin și
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
dată, se pare, sub jeratecul ațîțat și arzînd în timp ce îngerii din văzduh își agitau aripile spre a domoli fierbințeala grătarului. De aceea, - cum spuneam, - regele Filip al doilea le sugerase arhitecților săi să dea Escurialului forma uneltei gigantice în amintirea supliciului. Ar mai fi și o Sală Lorenzo, tot așa, cum la Prado există o încăpere vastă Goya... Și cîte existențe umane glorioase nu s-ar mai evoca în sumbrul palat de la nord-est de Madrid... E pur si muove?... Acestea să
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
Isus, despre care se spune că este Christos?" - "Să fie crucificat" ("Lass ihn kreuzigen!") strigătul repetat al poporului, este literalmente preluat după textul Evanghelistului Matei. Muzica așează în glasuri feminine conștiința că El este Mântuitorul. Pasiunea își urmează deznodământul: drumul supliciului, mișcarea celor trei simboluri ale crucii, popasurile. Crucificarea nu are cum fi înălțare, ci prăbușire la picioarele înaltului semn al creștinătății. Trupul gol al lui Isus: plastica tablourilor clasice. Dar ce frumos este tabloul! Ultima idee elocventă este revenirea lui
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
de a fi captată de cerul de deasupra capetelor noastre precum și de conștiința din noi. Adagiul clasic, pomenit în atâtea împrejurări. Literatura majoră, ca o modalitate de cunoaștere sui-generis, poate fi, de aceea, nu de puține ori, un chin, un supliciu, nu prea diferit de acela produs de vreo lucrare științifică, vreun tratat de zoologie, botanică. Exagerez, desigur. O fac doar spre a fi mai convingător. Pe Balzac, în primul rând, contează și în ce fel de ediție îl citești. Bineînțeles
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
când Eminescu dacă împlinea șase anișori... Ediție apărută la Paris, la Libraire nouvelle, sub care aflăm și adresa: Boulevard des Italiens, 15, en face de la maison doree, indicație familială care astăzi nu se mai folosește. Să dau un exemplu de supliciu literar, pentru cititorul modern al cărții. Să alegem dintre cele patru nuvele câte cuprinde volumul, Honorine, scene din viața privată: Le colonel Chabert, La Messe de l'Athée, Pierre Grassou și L'Interdiction, - pe aceasta din urmă. E vorba de
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
arăta unele din rotițele acestei imense mașinării numită justiție... La fel cum un pictor..." etc., urmează pe puțin trei pagini de considerente legate de judecătorul Popinot. La urmă de tot, când te-aștepți să se treacă, în fine, la acțiune, supliciul lecturii pare că abia a început. " Geniul observației - scrie Balzac - pe care-l poseda Popinot era deci, în mod necesar, bifrons: el ghicea virtuțile mizeriei, bunele sentimente jignite, frumoasele acțiuni, în principiu, devoțiunile necunoscute, în timp ce încerca să scruteze în adâncul
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
ies din paginile cărții și se impun sensibilității cu forța realității trăite. Dacă Ivan Karamazov este "un Hamlet bolnav", condamnat să constate cu amărăciune că "după ce sensul vieții e suprimat, rămîne totuși viața", prințul danez e absolvit, prin moarte, de supliciul unei existențe lipsite de sens. Moartea survenită o dată cu vina pe care a fost constrîns de împrejurări să și-o asume, îl eliberează pe Hamlet, dar după ce va fi parcurs drumul pe care se ajunge la macularea gîndirii prin faptă. Trebuie
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
decapitare, se înscrie în aceeași linie stilistică. Din eșec în eșec trece, în schimb, văzut operativ și exhaustiv pe ecranele noastre, reputatul realizator al lui Forrest Gump, Robert Zemeckis, asemeni altora de același calibru, victime ale unui sistem sclerozat. După supliciul banalității expandate furnizat anul trecut cu What Lies Beneath, e în premieră promptă la București cu Cast Away (Naufragiatul). Cum bine spune textul publicitar al companiei, "în contrast cu practica uzuală de a utiliza mai mulți scenariști, Broyles (William jr. - n.n.) a
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
pe contracandidații din alte filme, Tom Hanks, Michael Douglas, Geoffrey Rush, la echivalentul englezesc al OSCAR-urilor), valorînd de asemenea contextul familial și social, Daldry (scenariul Lee Hall) înfățișează succesul condiționat de încălcarea prejudecăților, de înfrîngerea propriilor limite, ca un supliciu punctat cu riscul ridicolului, al ratării și eșecului, succesul confruntat cu oprobriul și umilitatea, vecin cu iluzia, dar în opoziție cu brutalitatea socială, plătit cu sacrificii și întîmpinat cu îndoială sau autoironie, succesul nesupunerii, dar și al smereniei în fața sublimului
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
etape ale vorbirii: în prima etapă, victima încă nesupliciată poate rosti normal cuvintele, în cea de-a doua, ea va urla oricum de durere. Dar țipetele, strigătele și urletele au diferite motivații: victimele le produc (uneori) din pricina tensiunii psihice, înainte de supliciu, sau ca scut, pentru ca durerea să fie înfruntată dinainte de a țâșni. Alteori, țipătul este obținut din durere psihică (singurătate, disperare). Apoi, toate aceste sonorități, atunci când nu țin doar de eliberarea durerii, ci și de prevenirea altor victime, fac parte dintr-
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
supusă. Ea rostea și rugăciuni, dar spunea mai ales scrisoarea orală de dragoste, concepută ca un scut verbal între sufletul ei și trupul sodomizat de torționari. Tortura este incomunicabilă: acest fapt este valabil nu doar la multă vreme după epuizarea supliciului, ci și în timpul acestuia. De aceea, fostele victime așteaptă îndeajuns până să fie apte să-și recupereze "limba" și să transcrie în cuvinte ceea ce nu putea fi rostit și împărtășit până atunci. În general, ele sunt laconice când trebuie să
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
să facă schimb de experiență, spunând doar că au trecut prin tortura x, y, z, dar refuzând să vorbească despre ceea ce au simțit. Torturații refuză multă vreme traducerea într-un limbaj inteligibil a caznelor la care au fost supuși, pentru că supliciul a pătruns nu doar în carne, ci la nivelele cele mai adânci ale minții și ale sufletului. Mulți foști supliciați, odată eliberați din detenție, se simt protejați doar înăuntrul locuințelor lor regăsite, de unde refuză să mai iasă. Aceste case închise
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
pregnanță sonoră poate să facă să vibreze trupul supliciatului său. Prin lovirea alternativă a urechilor (după tehnica "telefonul"), un bâzâit interior face să vibreze capul victimei: sonoritatea se desfășoară, în acest caz, între zidurile trupului, și nu în afara lui. În supliciu se nasc scâncete, răsuflări speriate, sunete animalice, vorbe în răspăr, jumătăți de cuvinte, bolboroseli, vorbe înecate în gât, bufnituri: toate acestea alcătuiesc o sonoritate variată, întrucât fiecare parte atinsă violent sună altfel, iar semnul auditiv respectiv traumatizează. Atunci când victimele erau
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
sonoră a torționarului? Ce reține el din victima sa? Supliciatorii ajung, uneori, la un asemenea "profesionalism" al producerii durerii, încât sunt capabili să distingă, după urlet, în ce etapă a torturii este victima, chiar dacă nu se află în celula de supliciu, judecând doar după sunetele scoase de cel chinuit. Pentru că urletul, țipătul, geamătul, scâncetul alcătuiesc o fișă psihologică și fizică a schingiuitului, în care torționarul este inițiat. Nuanțarea sonorității îndurerate a victimei vădește structura de cunoscător al limbajului durerii pe care
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]