82,980 matches
-
în ceea ce privește selectarea și ordonarea lucrărilor este evidentă intenția de a demonstra aceste afirmații. Acuarelele și pictura lui Octav Grigorescu sînt valorificate insistent în două perspective: pe de o parte, ca dovezi ale unei stări de grație în care ochiul artistului suportă revelația formei ca pe o întrupare a transcendenței, iar, pe de altă parte, ca argumente irefutabile ale unei angajări directe în istoria și în memoria culturală a umanității. Această apăsare pe umanism, în accepțiunea sa cea mai exactă - care include
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
demandeurs d'emploi", adică cei fără slujbă, dacă le mai arde de teatru). Concluzia sociologilor: "Prețul de intrare la Avignon e mare, financiar și material: accepți să fii prost așezat, împins, să-ți fie prea cald sau prea frig, să suporți mistralul și să nu dormi, să vezi 15 spectacole proaste la unul bun, pentru că trăiești o experiență unică"... Unicitate datorată, cred, nu atît programului propriu-zis (autori, regizori, tendințe, în fiecare an repertoriate de criticii de teatru), cît, din nou, teatralității
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
putea ca unui cititor viitor astfel de texte să i se pară pe alocuri, ocazionale, gazetărești, însă la intersecția istorică la care ne aflăm ele gem de-o convingătoare poezie în răspăr, cea a ființei civic frustrate, incapabile a mai suporta comportamentul noilor căpătuiți. Modestia antiretorică, proprie poetului, se transformă - îndrăznim a spune, conform unei paradigme eminesciene - în revărsare a unei retorici exasperate: "păduchii căzuți din barba lui marx/ și înmulțiți la subțioara urmașilor săi/ conform sloganului/ de la salt cantitativ la
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
urîtă, mare, cu cozi groase în jurul capului, o adolescentă nerușinată cu un tată securist, o lume întreagă cu ceva dereglat, mutant și în mijlocul acestei lumi un tînăr încăpățînat, amorezat, pervers și inocent deopotrivă. Toate tensiunile și fracturile pe care le suportă sau le provoacă sînt în relație cu adaptarea entuziasă la o lume nouă, o lume prea aproape de personaj pentru ca acesta să-i poată sesiza absurdul. Titlul nu e întîmplător și nici doar ironic: "Aveam de luat două hotărîri fundamentale. Eram
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
stradă vino ajută-mă nu mai știu ce mă va năpădi în astă noapte nu mai știu ce este dimineața și seara sunt atât de-nsingurat o Doamne nimeni nu-mi bea suferința nimeni nu stă la patul meu să-mi suporte chinul și mă trimite norilor și râurilor verzi ce se rostogolesc în mare Doamne Dumnezeul meu sunt abandonat păsărilor bătăii ceasului care plesnind îmi îmbolnăvește sufletul și-mi arde carnea o Doamne în cuvântul meu e întuneric noaptea îmi nesocotește
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
bătăii ceasului care plesnind îmi îmbolnăvește sufletul și-mi arde carnea o Doamne în cuvântul meu e întuneric noaptea îmi nesocotește peștii și munți de suferință neagră o Doamne ascultă-mă * O ascultă-mă până la capăt nu mai vreau să suport singur dezgustul și lumea aceasta ajută-mă sunt mort ca mărul mă rostogolesc la vale și trebuie să mă sufoc sub lemnul iernii o Dumnezeul meu nu mai știu încotro mă poartă drumul nu mai știu ce-i bine și
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
Constantin Țoiu Casa lui Călinescu (martie 1961). Exiguitate extremă. "Bordeiul" de lângă poartă. Impresie de Stat major refugiat într-o cazemată. Totul este proiectat înăuntru. Megalomania nu suportă în jur decât o lume liliputană. Geniul, poate?... Poetul mic de statură, cu o figură inocentă și rotundă de copil. Umblă cu cizme mari în picioare și își lasă, fioros, mustăți de haiduc ca să pară mai matur. Nu mai țin
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
cărți ar fi trebuit repropuse spre lectură, în primul rînd. Jurnalul lui Zaciu, apărut după 1990, a supărat multă lume. Cunoscuții nu și-au regăsit acolo portrete "adecvate". Figura autorului din regimul nocturn al scriiturii nu era prea ușor de suportat. Și la Mircea Zaciu există o "dedublare a personalității de tip maiorescian". Jurnalul lui Maiorescu dezvăluie un tip pus pe căpătuială, ipohondru, avar etc. Păcatul Jurnalului lui Mircea Zaciu este tocmai lipsa de complexitate a personajului pe care îl propune
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
vieții noastre politice care s-a soldat... cu ce? Cu un PIB (un produs intern brut) reprezentând doar 76% în raport cu cel din 1989! După ce au murit sute de tineri ca să-l dea jos pe Ceaușescu, după ce Bucureștiul a avut de suportat invaziile repetate ale minerilor, nemulțumiți de schimbarea stării de lucruri din țară, după ce atâtea partide s-au compus și recompus urmând parcă logica mișcării browniene și nu pe aceea a vieții politice, după milioane și milioane de discursuri rostite nu
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
și poți să întreci măsura. Pe copii, de exemplu, niciodată nu trebuie să-i bați cu cuțitul sau, în genere, cu ceva de fier, iar pe femei, din contra: niciodată nu face să le bați cu picioarele. Animalele, se zice, suportă. Dar eu am făcut experimente în acest sens și știu că nu-i întotdeauna așa. Datorită elasticității mele puteam face lucruri pe care nimeni nu le-ar fi putut face. Astfel, de exemplu, o dată am reușit să scot cu mîna
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
afirmați în ultimii 50 de ani, încît ea trebuie pomenită ori de cîte ori este respectată... Și nu pentru că un cititor superficial ar sancționa imediat piedici clasice de lectură - o scriitură alambicată, un experiment. Ci pentru că noul cititor nu mai suportă deghizarea, fardarea inutilă a literaturii, așa cum se făcea ea cîndva, în alte vremuri. Țepeneag a avut o ieșire benefică din literatura română, pentru că, iată, avem în față un roman, Maramureș, care poate fi citit și comentat fără a decoda vechi
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
e: ce vină avem noi? De ce publicului din România nu i se poate oferi cinstit și decent acest show care face vîlvă pe mapamond, ci doar împănat sau împăiat? De ce telespectatorul autohton nu poate vedea Oscarurile decît cu condiția să suporte să afle după cine e "leșinat" Andrei Gheorghe? Mi se pare incorect. Revenind la eveniment: două filme europene plasate la poli diferiți și-au disputat Oscarul pentru cel mai bun film străin: Amélie și No Man's Land. Primul: polul
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
numelui" sub zodia primului cărturar modern al neamului, Mircea Eliade își începe de timpuriu "căutările". Deși miop, citește tot ce-i cade în mînă "pe ascuns, în fundul grădinii, în pod, în pivniță". Interesant pentru structura sa psihică este că nu suportă studiul impus, motiv pentru care, în liceu, rămîne corigent. Mai ales acum, ca adolescent, înțelege că orice "cunoaștere" temeinică necesită timp. Suprimă deci, treptat, cîte un minut din necesarul de somn. Idealul lui este să doarmă doar două ore pe
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
rămas vie. Sudul a pierdut. Și a pierdut nu numai războiul, ci o întreagă cultură. Cei din Sud au spus: Noi suntem obișnuiți să supraviețuim unei tragedii. Am mai trecut prin asta. Dar cei din Nord, nu". Prin urmare, au suportat mai bine șocul. Care sunt urmările? A crescut tensiunea în societate? Da. S-a instaurat un climat de suspiciune și neîncredere între oameni. Acum nu știm în cine trebuie să avem încredere și în cine nu. Am să-ți povestesc
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
mai curînd ar trebui desființat, scos din priză... Consumă curent doar pentru o oală de ciorbă care ar sta mai bine afară, pe pervazul ferestrei. Am intrat în octombrie, Doruleț, a început să se simtă frigul, umezeala... Stomacul lui sensibil suportă greu temperatura în scădere, și n-are decît, Doruleț, să-i fie de bine. Nu doar să dormi de unul singur e un deliciu, ci și să mănînci de unul singur, chiar dacă uneori ai fi tentat să crezi că de la
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
coșmar. întîlnirea cu o asemenea imagine a propriei tale existențe, privirea adîncă în oglinda simultan retrovizoare și premonitorie a unei condiții ontice nu tocmai încurajatoare, demontarea unicității și a exemplarității în schimbul apropierii de o fluiditate simbolică și morală greu de suportat, iată o posibilă explicație pentru ținerea instinctivă a lui Victor Brauner la o distanță securizantă. Dar după aproape șaptezeci de ani, inevitabilul s-a produs. Brauner ne plimbă acum prin fața ochilor doar un ciob din uriașa sa oglindă. Poate percepem
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
turca sunt două limbi foarte melodioase, cu sunete pe care românul le-ar scoate anevoie. Câteodată, vorbea cu mine pe turcește. Ca și cum aș fi priceput. Atunci mă apuca, așa, un gâdilat, și-mi venea să mor de râs. Ce nu suporta Garabet, era vara; vara fierbinte din Bărăgan. Murea, se topea de căldură. Lac de nădușeală, cu ochii bulbucați, afară pe pivnița adâncă unde țineam pepenii la răcoare, cafegiul declara sever: "Mare càldur!". Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
drepte: frînte, în sus, în jos, nu contează. N-ai să remarci rotunjimi, curbe, cercuri, încovoieri blînde. Este vorba despre o regizare a morții, a uciderii unor indivizi din capriciul și dezgustul visceral al proprietăresei lor, care nu le mai suportă prezența alături de ea pe pămînt. Din caietul program al Genocid-ului - o construcție culturală, și ea atipică, interactivă și postmodernistă, șocantă ca formă și grea în conținut - pentru care Roxana Crișan merită să aibă acces din plin și la alte
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
scrise de Voitinovici (autor dramatic, procuror în procesul Antonescu și scos din funcție pentru incest) sau Davidoglu". Dl. Ianoși se plînge că "eu însumi aveam să port decenii de-a rîndul "dosarul de cadre"" și că ar fi avut de suportat consecințele calității d-sale de ""simpatizant activ" al firavei mișcări comuniste de dinainte de 1944". Autorul Jurnalului infidel remarcă: "Într-adevăr: trist și întristător. Ca și cum numai Ion Ianoși ar fi avut "un dosar de cadre"... O altă persoană, cu un asemenea
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
față. Sunt prea introvertit și cu o susceptibilitate bolnăvicioasă. Din cauza aceasta, mi-am făcut foarte greu prieteni, deși am tânjit toată viața să reușesc. Aici se află, probabil, principalul meu eșec. Altele mi le pot explica și, de aceea, le suport mai ușor. Adevărul e că nu-mi ajung mie însumi, ceea ce la un lup singuratec, care nu poate sta nici în haită, nici departe de ea, e o sursă de continuă și nesuferită melancolie. Sunt timid, dar și impulsiv, vanitos
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
gură". Iar uneori și cu ce bagă în cap, ca o trestie gânditoare ce din când în când și din loc în loc se mai ivește. Atunci când vine însă vorba despre sunete, desfrâul sau cumpătarea nu-și mai au rostul, urechea suportând fel și fel de agresiuni, una mai insalubră decât alta. Auzim, implacabil, o torențială ploaie de sunete al cărei ropot ne sfârtecă timpanele, ajungând până la a ne inunda mințile și sufletele de apele menajere ale acelor muzici, fie scăpate de sub
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
cea mai mare parte, pe trei planuri paralele, ulterior concentrându-se într-unul singur, conflictul dintre artistul Pintea Silviu, Dracula și Securitate. Voi face câteva referiri la aceste paliere narative în cadrul pasajului care identifică posibilele chei de lectură. Romanul poate suporta o lectură naivă, fără competență; îl citești din cap în coadă să vezi ce se mai întâmplă, exact așa cum suportă sisific o casnică sinuoasele vertebre ale telenovelelor sau ale filmelor de acțiune. Te captivează aventura haiducească a lui Haralambie Niculiță
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
și Securitate. Voi face câteva referiri la aceste paliere narative în cadrul pasajului care identifică posibilele chei de lectură. Romanul poate suporta o lectură naivă, fără competență; îl citești din cap în coadă să vezi ce se mai întâmplă, exact așa cum suportă sisific o casnică sinuoasele vertebre ale telenovelelor sau ale filmelor de acțiune. Te captivează aventura haiducească a lui Haralambie Niculiță și a fraților săi de cruce, povestea amoroasă dintre Silviu Pintea și Theofila Șipot ori incursiunile fachirice (cu toată gama
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
pasaje memorialistice ale părintelui Filaret Gămălău scrise după '89, și chiar câteva scurte referiri la nume comune astăzi: Hagi, Popescu, Lucescu (demnitari vânduți turcilor), Ossama Ben Laden, Lucian Boia, H. R. Patapievici, Viktor Orban, Marko Bella etc. Întoarcerea lui Dracula, suportă ambele lecturi. Celor care abordează exclusiv a doua cheie, le-aș reproșa o supralicitare a romanului. Autorul - etnolog și scriitor, membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, Suceava, al Asociației "Liter Art XXI" (S.U.A.), al Asociației Lingviștilor Balcanici (Germania) și al Societății
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
De pe care munte ai coborît și ce zeitate necunoscută mie ți-a dictat aceste noi Table ale Legii? Cine te-a învestit cu puterea de a-mi impune credința d-tale, peste împotrivirile conștiinței mele?" Misticismul opiniei unice care nu suportă nici o nuanță de îndoială și, în cazul criticii, afurisește revizuirile, poate fi circumscris prin propozițiile lui Teodorescu-Braniște din 1947: "Nimic nu-mi îngăduie să cred că stai de vorbă, prin nu știu ce magie, cu forțe ascunse care îți strecoară în miez
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]