73 matches
-
a gândirii” (Aebli, 1973, p. 46). Studiul livresc, unilateral și excesiv („erudiția textelor”) prezintă, prin urmare, riscul de a deveni tot atât de formal și de lipsit de valoare operatorie ca șiverbalismul tradițional al cuvântului rostit ori ca „verbalismul” modern al imaginii. Supraabundența lecturii nu numai că nu lasă loc reflecției, meditației personale și de adâncime, dar poate să cauzeze chiar un dezechilibru Între experiența de cunoaștere nemijlocită dedusă din contactul direct cu realitatea și cea mijlocită, obținută pe calea comunicării scrise, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mai mult ca oricând În trecut, reflecția constituie o tehnică de acțiune mintală la care omul inteligent recurge În mod curent. În general, problemele complexe cer o capacitate superioară de reflecție și de sinteză. Aceeași realitate a zilelor noastre, cu supraabundența ei de informații și surse de comunicare tinde să creeze, oarecum, o situație paradoxală pentru mulți dintre tinerii de astăzi. Și anume, cu cât aceștia sunt tentați să acumuleze mai multe și mai variate cunoștințe, pe diverse căi, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mai puțin, să devină mai superficiali, mai puțin inteligenți, cu un fond spiritual mai sărac. Ei pot trăi iluzia că știu, că Înțeleg pentru simplul motiv că au văzut și au auzit, că au receptat doar o informație. În realitate, supraabundența absorbției de informație duce ușor la superficialitate; ea nu mai lasă suficient loc reflecției personale, răgazului necesar examinării, meditației, cugetării adânci și abstracte. În mod asemănător, În condițiile unui Învățământ intelectualist, cu programe și manuale adeseori supraîncărcate, deși aparent școlarii
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
l-ar putea scuti pe elev de reflecție, tot ceea ce i-ar restrânge posibilitățile de meditație proprie, de cugetare (ca, de exemplu, abuzul excesiv de informații, de imagini, de verbalism, de memorizare; transmiterea În exclusivitate a unor cunoștințe de-a gata; supraabundența lecturii; lecturile și reținerile mecanice etc.). Capitolul IVtc "Capitolul IV" Metode de explorare a realității (metode intuitive)tc "Metode de explorare a realitĂȚii (metode intuitive)" A determina elevii să cunoască realitatea aceasta Înseamnă, Înainte de toate, a-i ajuta să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
flotante, care vin și pleacă cînd vor, cu toate eforturile autorităților monetare de a le domoli intrarea, prin creșterea aberantă a rezervelor minime obligatorii (pînă la 40%, cînd în Europa nivelul e de 2-5 %), pentru a nu se crea o supraabundență de lichiditate, sau de a le opri plecarea prin practicarea unor do-bînzi iarăși aberante pentru vremuri de criză (17-20%). Fluxurile și refluxurile acestor mișcări de capitaluri sunt mai puternice decît firavele noastre resurse monetare. Astfel am ajuns să ne împrumutăm
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să deschidă porți ale interpretării care-ar fi rămas pe veci neștiute. În lumea anglo-saxonă se vorbește - în ciuda demonstrației lui Nigel Hamilton - despre o criză a biografiilor. Potrivit unor comentatori, genul a început să decadă, pe de o parte, datorită supraabundenței titlurilor, pe de alta, din cauza centrării pe eroi nesemnificativi. Secolul al XVIII-lea a fost până de curând epoca favorită a zeci și sute de biografi, ce-au excavat cu zel în viața și faptele a diverse amante regale, domnișoare
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
cu atât primește mai mult”<footnote Jean Boesse, Grigorie de Nyssa, în Marie-Madeleine Devy, Enciclopedia doctrinelor mistice, vol. I, traducere de Olimpia Berca, Timișoara, Editura Amarcord, 1997, p. 311-312. footnote>. Beția sobră care învăluie sufletul răpit în extaz subliniază totdeauna supraabundența bucuriei care face sufletul să iasă din sine. Ea se datorește unei intense participări la viața dumnezeiască, ceea ce Sfântul Grigorie, după cuvântul psalmistului, simbolizează prin grăsimea casei lui Dumnezeu și râul desfătării (Ps. 35, 8<footnote Sf. Grigorie de Nyssa
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
profund originală. La 43 de ani, de Kooning are prima expoziție personală la Galeria Charles Egan din New York alcătuită din imagini abstracte, în alb și negru. Pictorul folosește texturi diferite, pigmenți care se usucă mai ușor sau mai greu, o supraabundență de straturi în combinație cu ștersături radicale, toate acestea în slujba creării unor tensiuni și tranziții în mediul în care compune, nu doar în structura compoziției în sine. Aparent pictate rapid și cu furie, tablourile sunt de fapt rodul unei
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
vreme în mod excesiv pe anumite canale de televiziune străine. Odată cu intrarea țării în UE, probabil că o bună parte din aceste clișee vor deveni caduce. La nivelul kitsch-ului artistic prăbușirea imperiului comunist s-a tradus între altele prin supraabundență, mai ales pe marele și micul ecran, a produselor șablonarde consacrate luptei dintre bine și rău pe scară mondială, rolul vechilor agenți imperialiști și spioni, cu care fusesem îndopați cîndva, fiind preluat de NKVD, KGB și ejusdem farinae. Acestea sînt
Universalitatea clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11379_a_12704]
-
stat. Răspunde România pentru toate obligațiile asumate și neîndeplinite? Adică toți cetățenii ei? Din nou fuga de răspundere, poltroneria incontinentă și impenitența, cu un singur rezultat vizibil: pe de o parte, o pătură dezgustătoare prin dezmățul în fărădelege și în supraabundență, doritoare de înălțime socială, fără să aibă, însă, și adâncimea educațională corespunzătoare și, pe de altă parte, o majoritate famelică. b) Scăpări atitudinale De modul cum individul se poziționează față de o idee, de un proiect, de o problemă concretă, depinde
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
Seuil, Grasset, Hachette, Flammarion, Bayard, Nathan, Magnard, care au toate și un compartiment ,jeunesse", la editurile specializate ca Rue du Monde, Milan, Gründ, Ricochet și pînă la edituri mai noi sau mai mici care încearcă să devină cunoscute - oferă o supraabundență de carte de toate formatele, tipurile, prețurile, pentru toate gusturile, de la cartea-jucărie, cartea didactizată detaliată pe grupe de vîrstă, benzi desenate, albume, enciclopedii, dicționare, reviste specializate pînă la cartea-obiect-de-artă care vizează copiii și părinții în aceeași măsură. La o primă
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
și, prin urmare, creșterea cererii lor, a provocat o supraproducție care a făcut ca piesele de dans să fie „furnizate” nu numai izolat, ci și în mănuchiuri, numite „suite” și, încă mult peste posibilitatea de a fi dansate. Provocîndu-se o supraabundență de suite de piese de dans în afara condițiunii de a fi dansate, compozitori ca Bach, Haendel și mulți alții, au găsit oportun să-și exercite asupra lor întreaga fantezie creatoare și într-un spirit arhitectural adecvat evoluat, ei și antagoniștii
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
se epuizează nicidecum în cunoașterea obiectului. Ea presupune cunoașterea percepției înseși, care nu mai este conștiința, raportarea intențională la obiect, ci viața. Este ceea ce reiese din cogito-ul lui Descartes, una dintre analizele cele mai celebre din gândirea filozofică, care, în ciuda supraabundenței de comentarii, rămâne totuși cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă prin faptul că oferă o ilustrare remarcabilă a ceea ce trebuie să numim iluzie a cunoașterii teoretice iluzie care își capătă forma extremă în cultura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Paradisul aflat în "buricul Pămîntului" sau la Ierusalim (după tradițiile iudeo-creștine). Nici nu putea fi altfel, pentru că acest Centru este tocmai locul unde se petrece o ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru, real prin excelență. Orice creație implică o supraabundență a realității, altfel spus o izbucnire a sacrului în lume. Rezultă așadar că orice construcție sau fabricație are ca model exemplar cosmologia. Facerea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
funcției sale simbolice, care se bazează pe un proces de remitizare, de depășire a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental este chemat să cunoască "gândirea critică". Între tendința iconoclastă a vechii civilizații și supraabundența imaginii, specifică actualei civilizații, trebuie să existe o modalitate prin care funcția imago-ului să devină creatoare, în sensul unei deschideri spre umanismul interdisciplinar. De aceea, ne punem întrebarea firească dacă imaginile sunt generatoare de sens și de valoare, capabile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
structura lor. Dimensiunea simbolică a imaginilor dobândește marca unică a coincidentiei oppositorum, când imago și simbolul devin un modus vivendi pentru diverse teologii și metafizici. Percepția simbolică a imaginilor nu este decât o operație subiectivă, iar configurația simbolică decât o supraabundență ficțională. Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului, atunci semnificația profunzimii simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza psihanalitică înțelege stadiul oglinzii "ca o identificare", în sensul propriu al termenului: metamorfoza produsă de subiect când acesta își asumă o imagine al cărei efect este indicat de folosirea termenului de imago. Asumarea imaginii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Legându-l de ansamblul scriitorilor de care tocmai a vorbit („Proust a beneficiat din plin de pe urma acestor condiții atât de simple și de cuprinzătoare”), Valéry Îi degajă totuși specificitatea pornind de la ideea, cu siguranță proustiană, că opera sa mizează pe „supraabundența conexiunilor pe care și cea mai insignifiantă imagine le găsește cu atâta ușurință În substanța proprie a autorului”. Atenția acordată manierei proustiene de a miza pe conexiunile infinite ale oricărei imagini prezintă un dublu avantaj. Mai Întâi, nu este necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Mai apoi, Lousteau se apucă să arate că lucrarea lui Nathan este tipică unui sistem În care literatura franceză se lasă prinsă fără scăpare. Acest sistem se caracterizează printr-un abuz de descrieri și de dialoguri, ca și printr-o supraabundență de imagini, În detrimentul gândirii care a dominat Întotdeauna marile opere ale literaturii franceze. Fără Îndoială că Walter Scott este remarcabil, Însă „nu se distinge decât ca inventator”, iar influența lui asupra urmașilor este dăunătoare. Această opoziție Între „literatura de idei
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Marx și de Friedrich Nietzsche, se glosează incontinent pe seama sensurilor exclusive sau absente, a confruntării dintre text și cititor, dintre autor și critic ș.a.m.d. Modelele unei hermeneutici alternative de orientare irenică - interesate mai curând de plenitudinea sensurilor, de supraabundența interpretărilor nonbeligerante - nu trebuie inventate ab nihilo. S. le redescoperă în critica culturală din veacul al XIX-lea: Mathew Arnold, John Ruskin, Oscar Wilde, cărora le dedică unele din cele mai subtile pagini. Întorcând cu dexteritate discursul intelectual modern pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
curmat toate acele tendințe decadente ale artei burgheze. Iar clădirea - o bucată îngustă din bulevardul visat - rămăsese unică în felul ei. De altfel, după nenumărate reparații, nu mai păstra decât umbra stilului său inițial. Îndeosebi campania oficială de luptă “împotriva supraabundenței arhitecturale” (la care, în fragedă copilărie, fusesem martori) îi dăduse lovitura fatală. Totul părea „supraabundent”: muncitorii smulseseră lujerii trandafirilor, astupaseră ferestruicile... Și cum întotdeauna se găsesc persoane care țin să facă exces de zel (datorită lor reușesc cu adevărat campaniile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Aș fi evocat aerul uscat al marii stepe, care distila trecutul în transparența lui mută. Aș fi vorbit despre străzile pline de praf, care nu duceau nicăieri, dând, toate, în câmpia nemărginită. Despre orașul din care, decapitând bisericile și smulgând „supraabundențele arhitecturale”, istoria alungase orice noțiune a timpului. Orașul în care a trăi înseamnă a retrăi mereu trecutul, îndeplinind mașinal gesturile cotidiene. Nu spuneam nimic. Mi-era teamă să nu mă văd alungat din bucărie. Adulții, remarcasem eu de câtăva vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Jertfe patriotice). Tehnica proliferării, după formula bergsoniană a bulgărelui de zăpadă, ține tot de manifestarea gustului pentru "enorm" și "monstruos" în forma grotescului aglomerării de tip rabelaisian, elocventă fiind bucata Moșii / Tablă de materii. Grobianismul, ca formă a grotescului prin supraabundență alimentară este, de altfel, o constantă a lumii caragialiene gurmande, amatoare nesățioasă de petreceri, bâlciuri sau sindrofii în care elementul gastronomic devine catalizator al discuțiilor sau monedă de schimb pentru diverse interese și servicii (La Moși, Cam târziu, Politică și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]