339 matches
-
și realitatea exterioară. Echilibrul e menținut de termenul mediu ("eul", respectiv femeia), care îndeplinește o funcție de reglaj (între "amantul-Sinele" și "soțul-Supraeul"). Altfel spus, omorând-o pe Ana scriitorul își asasinează de fapt eul, "persoana", pentru a-și afirma în schimb supraeul, adică masca apoloniană, "persona", pe când celelalte "personaje", pur decorative, gravitează în jurul triunghiului, reactivând una sau alta dintre cele trei funcții principale ale aparatului psihic. Ca atare: cuplul Maria- Gică întrupează sănătatea unui psihic fără fisuri; Luca e copia perfectă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
celelalte "personaje", pur decorative, gravitează în jurul triunghiului, reactivând una sau alta dintre cele trei funcții principale ale aparatului psihic. Ca atare: cuplul Maria- Gică întrupează sănătatea unui psihic fără fisuri; Luca e copia perfectă a tatălui (un neurastenic al cărui "supraeu" hipertrofiat ignoră rolul funcției regulative și sfârșește prin a nega viața); pentru ca "pubera" Lolota să marcheze un moment de cumpănă în dezvoltarea psihică a personalității umane, când individul își reprimă libidoul (refuză ispitirea oedipiană a amantului-tată), pentru a da curs
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu vreun "erou" anume cine s-ar recunoaște cu bucurie în bietul amant, în soțul încornorat sau în nefericita femeie sinucisă fără de voie? "Triunghiul" rămâne de fapt o entitate compactă, desemnând un singur "personaj" (psihicul uman) în trei "ipostaze" (eul, supraeul, sinele). Din cele prezentate până acum rezultă că, deși a recurs la recuzita lesne recognoscibilă a teatrului naturalist (motivul bolii psihice, determinismul biologic, instinctualitatea), autorul a vrut să scoată în relief mai curând drama lipsei de comunicare, a dialogului fatalmente
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
remarcă distanța între prozaismul vieții și literatura obișnuită (numită „repaosul duminical al sufletului”), propunându-și să relateze altfel, mai adevărat, fără nici o poetizare, o scurtă întâmplare amoroasă, în care naratorul, deși personaj principal, se detașează net de acesta, el fiind supraeul, spiritul lucid, sceptic, care se privește cu ironie, își comentează cu mult umor, cu superioritate sentimentele și faptele, menținând toată întâmplarea într-o tensiune amuzat-amăruie. Scurte inserții din texte celebre, cu rol de comentarii ilare, sau alte referințe derizorii la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
ulterior a fi extrem de receptivi. Al doilea moment, după depășirea Începutului, a fost stabilirea cadrului Psihologiei Morale. Spre deosebire de Psihologia Generală, Psihologia Morală vede și Înțelege persoana umană sub aspectul valorilor morale, fiind prin aceasta, În primul rând, o psihologie a supraeului. Ea vine să continue și să completeze psihanaliza, Înfâțișându-se, În raport cu aceasta, ca un domeniu independent, bine conturat. Psihanaliza este o psihologie a Inconștientului, pe când Psihologia Morală este o psihologie a Supra-Eului. Aceasta din urmă are alte principii, vede persoana umană
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semnificațiilor psiho-morale ale imaginii individului, și tipurile negative, În care se observă o alterare a acestor semnificații. 1. Tipurile imagologice pozitive Această categorie cuprinde tipurile imagologice ale Eului care sunt rezultatul efectului formativ al valorilor morale, spiritual-religioase și culturale ale supraeului asupra eului personal. Ele nu sunt identice, fiecare dintre acestea dezvoltându-se Într-o anumită direcție, În raport cu tipul de valori care contribuie la formarea lor. În general, tipurile imagologice pozitive sunt rezultatul unei supraevaluări exemplare a Eului, fapt care face
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vedere tendințele de manifestare ale eului, așa cum rezultă din schema următoare. În această schemă se poate remarca faptul că eul personal manifestă patru categorii de tendințe fundamentale, care stau la baza formării tipurilor psihomorale: 1Ă tendința de superioritate În raport cu valorile supraeului moral, caracterizată prin dorința de putere, autoritate, dominanță, dorința de a se impune În fața celorlalți. În plan axiologic, acest tip ilustrează și Împlinește valorile ideale, sacrificiul de sine, expansivitatea și eroismul; Tendință de superioritate Zona tipurilor teoretice (pasiveă Tendință anxioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comunică celorlalți. Tendințele psihologice ale eului personal delimitează două zone, În care distingem două clase principale de tipuri psihomorale, și anume: tipurile active sau pragmatice și tipurile pasive sau teoretice. I. Tipurile pasive Aceste tipuri psihomorale sunt raportate la funcțiile supraeului și se orientează către trecut. Ele privesc idealurile persoanei și tendințele conservatoare ale acesteia. În cadrul grupei tipurilor pasive distingem următoarele două forme: 1. Tipul idealist Acesta este tipul eroului care ilustrează și Împlinește valorile idealurilor morale, mergând până la dăruirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care ilustrează și Împlinește valorile idealurilor morale, mergând până la dăruirea de sine. El este tipul personajului exemplar care acceptă autosacrificiul pentru realizarea idealurilor pe care le pune mai presus decât propria persoană. Se consideră predestinat pentru această misiune. Corespunde valorilor supraeului moral. 2. Tipul altruist Acesta este tipul educatorului. El este caracterizat prin spiritul altruist, de dăruire. Iubește ordinea, disciplina, echilibrul și stabilitatea. El Își construiește acțiunile pe baza valorilor tradiționale pe care le cultivă și le transmite În mod metodic
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
principal de Înclinațiile psihologice ale eului personal, care manifestă o anumită tendință. Fiecare tip uman este rezultatul influenței unei anumite componente cu caracter dominant, al personalității respective, totul depinzând În final de echilibrul de forțe sufletești, de energia psihică dintre supraeu și inconștient, care se descarcă asupra eului personal. Orientarea către trecut sau către viitor depinde În egală măsură atât de supraeu (trecutulă, cât și de inconștient (viitorulă. Aceste tipuri psihomorale sunt, În primul rând, expresia unei anumite „Înclinații” a eului
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu caracter dominant, al personalității respective, totul depinzând În final de echilibrul de forțe sufletești, de energia psihică dintre supraeu și inconștient, care se descarcă asupra eului personal. Orientarea către trecut sau către viitor depinde În egală măsură atât de supraeu (trecutulă, cât și de inconștient (viitorulă. Aceste tipuri psihomorale sunt, În primul rând, expresia unei anumite „Înclinații” a eului persoanei respective către o anumită „tendință de valorizare” a potențialului sufletesc. Astfel: aă nevoia de a se remarca prin acte exemplare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
după care să fie evaluat În societate are o importanță majoră. Această problemă a „imaginii de sine”, a modului de a apărea al propriului eu În fața celorlalți este una dintre problemele centrale ale psihologiei morale. Ea are la bază pulsiunile supraeului, adesea, manifestate sublimativ sub forma unor pure fantasme sau fabulații, care se impun persoanei cu mai multă forță decât realitatea propriei și persoane și vieții. De regulă, fiecare individ Își construiește o „biografie paralelă” care este fie exagerarea, fie schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sale cu ceilalți. La factorii mai sus menționați, care reprezintă elementele ce contribuie la formarea tipurilor psihomorale, trebuie să mai adăugăm și mobilurile personalității care impun individului un anumit sens În viață. Aceste „mobiluri” Își au originea tot În pulsiunile supraeului, de natura lor depinzând d orientarea către formarea sau dezvoltarea unui anumit tip psihomoral. Aceste mobiluri sunt următoarele: aă nevoia de a avea, de a acumula pentru sine, care corespunde egoismului, egocentrismului persoanei; bă nevoia de a oferi, mergând chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fugi, de a evada, dorința de căutare sunt proprii acțiunilor idealiste; dă nevoia de a domina, de a fi ascultat de ceilalți, de a influența și de a-și impune voința celorlalți este specifică pasionalului. Din combinarea acestor pulsiuni ale supraeului cu elementele constructive ale persoanei și vieții acesteia, se pot deduce natura tipurilor psihomorale umane. În sensul acesta, am distins patru grupe de tipuri umane, fiecăruia corespunzându-i câte două tipuri psihomorale, pe care le-a detaliat anterior și le
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Tipul idealist cuprinde tipurile psihomorale eroului și sfântului. Aceste tipuri sunt caracterizate prin devotamentul pentru scopuri Înalte, pentru Îndeplinirea unor idealuri imediate (eroulă sau a unor idealuri transcendente (sfântulă. Ambii sunt dominați de pulsiunile ideale, morale și spirituale, de virtuțile supraeului. Spre deosebire de tipurile revoluționarului și bovaricului, care neagă valorile morale, Înlocuindu-le cu cele corespunzătoare utopiilor negativiste, eroul și sfântul luptă pentru impunerea valorilor morale și spirituale și pentru triumful lor apoteotic, ceea ce reprezintă, de fapt, tot o formă sublimată a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Încercăm față de noi Înșine ne conduce către același reper: viața. Fiecare persoană Își dorește ca propria viață să fie conform unui ideal, să Împlinească anumite aspirații, să atingă o anumită realizare. Toate acestea nu sunt altceva decât pulsiunile spiritual-morale ale supraeului individual. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că existența unei persoane este reflectată În natura supraeului său moral și spiritual, după cum, În egală măsură, persoanele cu un supraeu slab sau construit după un model negativ sunt dominate ca existență
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să fie conform unui ideal, să Împlinească anumite aspirații, să atingă o anumită realizare. Toate acestea nu sunt altceva decât pulsiunile spiritual-morale ale supraeului individual. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că existența unei persoane este reflectată În natura supraeului său moral și spiritual, după cum, În egală măsură, persoanele cu un supraeu slab sau construit după un model negativ sunt dominate ca existență de pulsiunile primare ale inconștientului. Fiecare viață este expresia valorilor sufletești și morale pe care le posedă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anumită realizare. Toate acestea nu sunt altceva decât pulsiunile spiritual-morale ale supraeului individual. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că existența unei persoane este reflectată În natura supraeului său moral și spiritual, după cum, În egală măsură, persoanele cu un supraeu slab sau construit după un model negativ sunt dominate ca existență de pulsiunile primare ale inconștientului. Fiecare viață este expresia valorilor sufletești și morale pe care le posedă persoana respectivă. Din punctul de vedere al psihologiei morale, viața unei persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
expresia normalității, În cazul persoanei deschise sau pe cea a patologiei, În cazul persoanei-limită. Ele sunt, În primul rând, aspecte psihomorale. Înțelesul acestor tipuri de persoane și a modelelor lor de existență trebuie căutat, ca semnificație, În natura și dinamica supraeului moral specific fiecăreia dintre ele. Cele două tipuri de persoane și modelele de existență corespunzătoare au, În primul rând, rolul de a ne orienta În Înțelegerea semnificației psihomorale a biografiilor. În mod firesc, Între aceste două modele pot exista tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Am preferat Însă să descriem tipurile fundamentale, pentru a le utiliza ca repere În evaluarea psihomorală a modelelor psihobiografice. Acest fapt este deosebit de important, Întrucât orice model psihobiografic este expresia naturii personalității unui individ, mai precis este marca pe care supraeul său moral o aplică personalității acestuia. Tipurile de modele psihobiografice Încercările de clasificare tipologică a modelelor de existență sunt numeroase, iar literatura de specialitate abundă În astfel de sistematizări. Vom face o trecere succintă În revistă a acestora. O clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Am prezentat tipurile psihomorale umane și modelele psihobiografice care le corespund acestora. Vom analiza În continuare semnificația morală a acestor tipuri. Se impune o precizare. Judecarea tipurilor morale umane sau biografice trebuie raportată la relațiile existente Între eul personal și supraeul moral, pe de o parte, iar pe de altă parte, la inconștientul pulsional primar. Fiecare tip de persoană și modelul psihobiografic care-i corespunde este determinat de influențele sau de tendințele exercitate sau manifestate de eul persoanei respective. În sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
corespunde este determinat de influențele sau de tendințele exercitate sau manifestate de eul persoanei respective. În sensul acesta se pot delimita patru tendințe principale: aă tipul idealist este caracteristic modelului de personalitate și al tipului psihobiografic, În raport direct cu supraeul moral. El exprimă aspirațiile morale ale persoanei și este specific unui model de viață morală, fiind un tip teoretic care urmează valorile morale; bă tipul pragmatic este opus tipului menționat mai sus. El se află sub influența directă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În natură, conduitele și relațiile interumane erau dominate de satisfacerea trebuințelor primare, fundamentale, de pulsiunile inconștientului. Cetatea va conferi Însă omului o nouă dimensiune sufletească și morală, care-l va conduce de acum Înainte În toate acțiunile sale, concentrate În supraeul moral. Acesta va reprezenta instanța de cenzură, care va exercita un control asupra persoanei, prevenind În felul acesta abaterile sale de normele morale. Supraeul determină ca omul să devină ființă responsabilă de actele, intențiile și idealurile sale, atât față de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]