169 matches
-
de fiecare dată unici, în vorbe sau în fapte. Ochii lui m-au fascinat, iar el și-a adậncit la rậndul lui privirile, creậnd o comuniune caldă, dar “clandestină”. Ne priveam fix, fermecat unul de celălalt, stăpậniți de același fluid suprafiresc de dulce. Era de o inteligență sclipitoare, fulgerậnd dintro singură privire zările necunoscutului. Ochii lui mă atrăgeau, cutremurători și în același timp enigmatici, împăciuiți de eternitate, răspậndind în măreția lor satanică dorința nemuririi. Sub oceanul tenebrelor acestea, devenisem rapid un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
văzut și voi, cum am respins unul sau două atacuri malefice, dar ceea ce este mai greu, să fiți convinși că de-abia acum va-ncepe! Rămânând uniți, putem înfrânge Răul, cu îngăduința Dumnezeirii și cu ajutorul acestui Pocal, al unui Cuvânt suprafiresc, pe care nici eu nu-l cunosc, încă, dar am fost asigurat, din surse demne de crezare, că voi înșivă îl veți afla, până la sfârșit. Precum și grație Armelor eroice, Spada, Coiful și Scutul ultimului mare Cruciat ce a trăit, cândva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi despărțit; mă gândesc la sfaturile dumneavoastră, la ambiguitatea existenței ei. Dumneavoastră vorbeați încorsetat de legile unei societăți, de judecățile și prejudecățile acesteia, căreia i-ați fost prizonier crezându-i-vă stăpân, în timp ce ochii ei erau fulgerați de o lumină suprafirească, din altă lume, pe care n-o cunoșteați nici dumneavoastră, nici eu. Ea era simplă ca natura din care crește iarba, salcâmii, castanii și plopii grădinii, ei înșiși substanță a naturii ca și fluviul care curge spre răsărit și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută în bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mâinile rănite simbolizau nu numai inima poporului evreu din mijlocul căruia se ridicase, ci și... Dar clopotele, sunând, rarefiară gândurile, în lumea suprafirească ce plutea deasupra, încât nu le mai putui prinde sensul... Un alt preot, acum, decât bunicul, ieșea și intra în altar, căci el își încetase drumul acesta încă din iarna anului 1930, puțin înainte de Crăciun. Necunoscut celor din naos, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
produce numai bucurie în suflete, dar și transformarea și renașterea întregului univers vegetal, animalier, uman. Ambele texte, cel românesc și cel egiptean, diferă ca informație strictă și ordine compozițională. Le unește, însă, suportul sentimental, bucuria revederii uneia și aceleiași ființe suprafirești, unanim îndrăgite. Ca și Primăvara, zeița egipteană pogoară ca o divinitate, adică vine de sus și de peste tot: Venit-a, a venit Tefnut Cu Șu întru acest ținut, Din Bigeh făcînd cale-întoarsă, Și-a pogorît pe glia arsă... Și-i
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
meditație, în sensul înțelegerii că viața și moartea își au legi proprii, care nu pot fi schimbate, nici după voința zeilor, nici a oamenilor. Ghilgameș, la rîndul său, a încercat să forțeze limitele omului ca ființă muritoare. Apelează la ajutoare suprafirești, pentru a se angaja în aventuri spectaculoase: cunoaște numai înfrîngere și suferință. Înțelesul dobîndit, unic și universal arată și în acest caz că moartea ca moarte îl depășește pe om: viața aduce bucurie, moartea numai întristare. Omului nu-i rămîne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
moartea cu înțelegere și cu stăpînire de sine. Jalea, durerea, disperarea, înlăcrimarea sunt transferate asupra oilor amenințate să rămînă de izbeliște, ca în mitul sumerian despre Dumuzi. În acest punct se simte vechiul statut al patronatului. Potrivit lui, nenorocirea (de ordine suprafirească) în care cade stăpînul îi cuprinde pe toți cei aflați în grija sa. Într-o primă instanță, mioara se bocește pe sine, în vreme ce păstorului îi stă deschisă calea unei călătorii, de data aceasta nefiind vorba de coborîre, ci de urcuș
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Așadar, se considera că nu oricine are competența să pătrundă tainele trecutului, nici chiar istoricul cel mai bine pregătit, bazat pe documentație sigură. Competențele erau ierarhizate după o logică a ilogicului. Poetul era un privilegiat. El se bucura de înzestrarea suprafirească de a tălmăci tainele trecutului, ca ales al muzelor, doar contemplînd frînturile de documente care ne-au parvenit din negura vremurilor. Ideile se cunosc, nu de la Platon, ci din Știința nouă a lui Giambatistta Vico. Încă se credea că primii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bărbatul, nu putea fi doborît decît prin vicleșug omenesc. Nechifor a fost „doborît”, „ucis” în chip „mișelesc”, pentru că nu i s-a „vestit” sfîrșitul prin nimic. De preferat, aș zice, destinul Păstorului: el află despre ce i se pregătește pe cale suprafirească, de la „mioara năzdrăvană” și, poate, totemică; deci are grija recuperării ființei și menținerii în totalul comunității „de aici” și „de dincolo”. Este un avantaj de care nu „beneficiază” Nechifor Lipan. Ba mai mult, victimei i se îngăduie să pună ordine
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o punere în scenă a morții, „pe-un picior de plai”, nu de un omor autentic; și despre care aflăm prin zicere, prin „cîntec”, prin „poveste”. Zicerea capătă investitură, se substituie oricărei realități, devine singura instanță credibilă, ca o cîntare suprafirească. Sub aceste orizonturi de gîndire, mereu în mișcare concordantă, Ștefania Mincu își dezvoltă, cu bună dispoziție intelectuală, temele favorite, începînd cu teoria omorului simulat și transpus în schemă ritualică, trecînd la analiza, cu acuratețe, a paradigmelor timpului mioritic („Dac-o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
om de rând eu am să ajung o dată foarte mare, mai mare ca Alexandru Machedon. Am să stăpânesc într-o zi lumea toată"245) este redevabilă cultului popular pentru Alexandrie și eroul ei. Existența succesivă în lumi imaginate datorită "intuiției suprafirești" și "substructurii folclorice" (copilul găsit, născut din vegetale sau copilul din flori cu ascensiune miraculoasă, ideea selecției suprafirești - copilul este un ales, instrumentul voinței divine) duc la ideea unui bovarism folcloric, opus bovarismului livresc pe care îl trăiește locvacea, fantezista
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
într-o zi lumea toată"245) este redevabilă cultului popular pentru Alexandrie și eroul ei. Existența succesivă în lumi imaginate datorită "intuiției suprafirești" și "substructurii folclorice" (copilul găsit, născut din vegetale sau copilul din flori cu ascensiune miraculoasă, ideea selecției suprafirești - copilul este un ales, instrumentul voinței divine) duc la ideea unui bovarism folcloric, opus bovarismului livresc pe care îl trăiește locvacea, fantezista Agripină 246. Dacă Agripina "vorbește eseistico-analitic", Brânduș "se exprimă într-un limbaj epico-sintetic"247. Dialogul dintre Brânduș, cel
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mintea e tronul lui Dumnezeu în suflet” proclamă Nichifor Crainic în acord cu toată mistica ortodoxă. „A fi desăvârșit în sensul ortodox însemnează a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte și a-ți vedea propria minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu”. Între alte citate categorice, Nichifor Crainic aduce unul de-al lui Evagrie Ponticul, spunând: în contemplația mistică „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate”. Așa încât nu prin inconștient, ci mai degrabă prin supraconștient, cunoaște omul în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în toate aceste incoerențe filosofice. Pentru noi, creștinii, revelația naturală ar rămâne o idee neclară dacă n-am raporta-o la revelația supranaturală, care o luminează. Căci dacă același principiu divin înrâurește asupra lumii în mod firesc și în mod suprafiresc, el nu se poate contrazice în nici unul din aceste planuri de manifestare. Faptul că se manifestă parțial în mod firesc și integral în mod suprafiresc nu implică nici o contradicție, de vreme ce sensul parțialului relevat năzuie convergent spre integralul revelat. Insuflând în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
luminează. Căci dacă același principiu divin înrâurește asupra lumii în mod firesc și în mod suprafiresc, el nu se poate contrazice în nici unul din aceste planuri de manifestare. Faptul că se manifestă parțial în mod firesc și integral în mod suprafiresc nu implică nici o contradicție, de vreme ce sensul parțialului relevat năzuie convergent spre integralul revelat. Insuflând în multe feluri și în multe chipuri pe om, Dumnezeu, care e adevăr absolut, nu induce pe nimeni în eroare. Astfel justificate prin ideea de revelație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în valoare farmecul acestei lumi, vine în mod inevitabil ca o comparație, „ca un ecou palid al focul transcendent, care e izvorul ultim al frumuseții inteligibile și al frumuseții sensibile. Aspirația universală către soare e analogia aspirației universale către lumina suprafirească. Floarea-soarelui și tot regnul vegetal împreună cu ea se ridică spre astrul ceresc; ciocârlia nu poate cânta decât avântându-se beată de lumină spre el, iar privighetoarea din întunericul nopții, care nu e altceva decât „aer lipsit de lumină”, cum îl
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întâia și ca în ziua din urmă, înveșmântat în lumină sofianică, expresie ordonată în timp și în spațiu a nemărginitei înțelepciuni dumnezeiești. Vorbind în termenii cei mai proprii, există o estetică a sfinților, o filocalie, adică o iubire de frumusețea suprafirească, sub numele căreia ortodoxia cunoaște arta practică a contemplației transcendente. Ea îl determină pe Sergiu Bulgakov să scrie: „Ortodoxia are viziunea frumuseții spirituale ideale, de care sufletul caută să se apropie. E împărăția cerească a ideilor, pe care Platon încă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e tronul lui Dumnezeu în suflet”. Toată doctrina contemplativă a Filocaliei se întemeiază pe această idee. A fi desăvârșit în sensul ortodox înseamnă a vedea lumina lui Dumnezeu strălucind în propria ta minte si a vedea propria-ți minte strălucind suprafiresc în lumina lui Dumnezeu. În contemplația mistică, zice Evagrie Ponticul, „Hristos ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate” și această ridicare se produce „prin cunoașterea de sine”. „Cînd mintea s a dezbrăcat de omul cel vechi, învață el, și se îmbracă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e adevărul și binele care strălucește în lume ca frumusețe, nu e mai puțin real că revelația lui în Scriptură e înveșmântată într-o formă estetică fără pereche în literatura lumii. Această formă, ea însăși e plăsmuită în văpaia inspirației suprafirești prin colaborarea Duhului Sfânt cu scriitorii sacri. Și dacă filosofii cu fruntea nebotezată recunosc și recomandă imensa ei putere de fecundație asupra spiritului artistic al omenirii, cu atât mai mult se impune pătrunderea și propagarea frumuseții biblice de către misionarii calificați
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de a se manifesta în lume și de a lucra asupra ei, ca de la Creator la creatură, la toată creatura. Cea de-a doua e modul special de a se manifesta și de a lucra în sufletul creștin ca putere suprafirească de mântuire de păcat, de recreare a lumii în Duh și de îndumnezeire a ei. Ceea ce numim inspirație naturală e în legătură cu prezența de imensitate, idee pe care o cunoaștem în alt aspect sub numele de Logosul seminal al lucrurilor, prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sacrifică pe sine oferindu-i mâna dintr-un sentiment de milă nesfârșită. Dar între mila lui evanghelică și între pasiunea demonică a lui Rogojin, Nastasia se decide pentru acesta din urmă, care o va ucide. Figura Prințului crește din roman suprafirească și ridicolă totdeodată. La un moment dat, intervenind în conflictul violent dintre un frate și soră, primește o palmă zdravănă. Prințul se face palid, buzele îi tremură, privește cu ochi streini pe bătăuș și toată reacția lui se rezolvă întrun
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
forțele omenești. Pentru spiritul elin, Apollo și Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și poeții antici cer ajutorul muzelor, căci fiecare ramură de artă își are obârșia în bunăvoința celor nouă zâne inspiratoare. Însuși Socrate își atribuie înțelepciunea realistă unui daimonion suprafiresc. În cultura păgână, acesta e felul mitologic de a concepe modul teandric al colaborării dintre om și puterea supranaturală. în creștinism, domină aceeași credință, desfășurată însă pe alt plan. Poeții și artiștii creștini imploră ajutorul lui Iisus Hristos și al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndurarea divină sau cu harul, în Iisus Hristos însă sunt două naturi, divină și umană, unite în aceeași persoană. Nici unui artist nu i-a fost posibil și nici nu va fi cuiva să le cuprindă pe amândouă într-o imagine suprafirească. Mântuitorul se poate sugera în artă numai episodic, ca în atâtea tablouri, ca în atâtea poesii, ca în oratoriul Copilăria lui Iisus al lui Berlioz sau ca în fluvialele oratorii, Patimile după Matei și Patimile după Ioan ale lui Bach
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dintre limitele credibilității și limitele puterii. Abia Theodor Iordănescu, Într-un articol despre „Fachirii indieni și doctrina lor” din Convorbiri literare 5 (1911), va redescoperi cartea lui Honigberger, tocmai cu interesul pe care mai târziu Îl va avea Eliade: experiențele suprafirești ale yoghinilor, care Îl Îndeamnă să scrie: „Una dintre minunile yoghinilor care trece peste legile naturii și care face renumele acestei secte În cele patru părți ale lumii este așa-numita moarte aparentă, după care un yoghin poate fi Îngropat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]