495 matches
-
îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deși știu nu vor să audă, să înțeleagă, spunând că nu au timp pentru așa ceva. Dar noi ... Noi, unde suntem? În ce dimensiune trăim? O parte din cei care au bani, cu un egoism feroce și în considerentul că sunt supraoameni, fac tot ce le trece prin cap doar în beneficiul lor, fără să se gândească la consecințe. S-a întrebat cineva vreodată de ce toate necazurile la ora actuală peste pământ? Sigur că s-au întrebat unii dar cei care s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
S-au întâmplat multe în ultimii 11 ani, unele lucruri bune, altele și mai bune:). Au fost și evenimente neplăcute, care mi-au arătat că, la fel ca orice om, mai greșesc, iar alteori că există mulți judecători de ocazie, "supraoameni", demni de filosofia lui Nietzsche. Una peste alta, de 11 ani trăiesc intensitatea muncii de televiziune, cu emoțiile, bucuriile și neplăcerile aferente. Vă mulțumesc pentru cuvintele bune și gândurile pe care mi le transmiteți în fiecare zi și de care
Pleacă Simona Gherghe de la Acces Direct? Ce spune vedeta by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/79695_a_81020]
-
Malcolm Lowry să fie asociată cu viziunile plastice ale lui Bosch: ŤCa și în marile viziuni ale lui Bosch, între paradisul voluptăților și infernul torturilor este o compenetrareť sau ca Triumful morții de D'Annunzio să fie citit în comparație cu mitul supraomului la Nietzsche. Balotă practică astfel lectura ca artă, care este deformatoare - cum apreciază el însuși în prologul cărții - prin libertatea dobândită Ťsă intervii activ în textul cititť. Lectura devine pentru el, ca și pentru colegul său din Cercul Literar de la
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
sînt pîrghii de dominare a celor puțini și vicleni asupra celor mulți și proști. Încîntat de diatriba lui Nietzsche împotriva creștinismului, Onfray se consideră un „nietzschean de stînga", sintagmă enormă prin chiar absurdul pe care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul de frondă ca scop în sine. De aceea
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul de frondă ca scop în sine. De aceea, supraomului Onfray îi preferă termenul de „radicalitate existențială", încredințat fiind că tonul cultural trebuie dat de figurile radicale, un fel de pionieri solitari care schimbă lumea grație puterii de a-i convinge pe alții. După succesul de librărie din 2005 cu
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
celebre a lui Gherea, Crainic o propune pe aceea de „poet al neamului” sau, încă și mai potrivită, pe aceea de „poet al rasei” din chiar titlul studiului. Caracteristica de „supra-Român” a lui Coșbuc s-ar deosebi de aceea de „supraom” de la Nietzsche, fiindcă, susține Crainic, supraomul se află dincolo de bine și de rău în plan moral, așadar, dincolo de creștinism, în timp ce viziunea lui Coșbuc se află în plin „cadru creștin”. Crainic nu pregetă să-i împrumute și altă dată lui Coșbuc
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
propune pe aceea de „poet al neamului” sau, încă și mai potrivită, pe aceea de „poet al rasei” din chiar titlul studiului. Caracteristica de „supra-Român” a lui Coșbuc s-ar deosebi de aceea de „supraom” de la Nietzsche, fiindcă, susține Crainic, supraomul se află dincolo de bine și de rău în plan moral, așadar, dincolo de creștinism, în timp ce viziunea lui Coșbuc se află în plin „cadru creștin”. Crainic nu pregetă să-i împrumute și altă dată lui Coșbuc propriile idei, cum ar fi antiromanitatea
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
Pentru el, era un instrument pentru înțelegerea lumii: "esența cea mai intimă a existenței este voința de putere". Omul nietzschenian nu este un om atotputernic fizic și intelectual, ci reprezintă o tendință în evoluție, o punte aflată între maimuță și supraom. Morala celor slabi și cea a celor puternici Plecând de la premisa voinței de putere, Nietzsche face distincție între morala celor slabi și cea a celor puternici. În concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care
Cine a fost Friedrich Wilhelm Nietzsche by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/67076_a_68401]
-
frîna valorilor inițiale este înlăturată grație unui elan iconoclast: statuile sînt doborîte, regulile sînt încălcate. În fine, stadiul copilului simbolizează spiritul ludic care își creează liber propriile valori, în cazul lui Nietzsche ele fiind: voința de putere, reîntoarcerea identicului și supraomul. Cele mai atrăgătoare pagini sînt cele privitoare la corespondența filosofului, citatele fiind de o truculență izbitoare. De pildă, fragmentele de scrisoare din ultimii ani, cînd, atins de coptura nebuniei, Nietzsche se privea pe sine ca încarnarea lui Dumnezeu, așa cum reiese
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
intime detalii, ale străduțelor picante care-i făceau, odinioară, un anumit tip de farmec (și pe care se sprijină destulă literatură), sau un slujitor al Luceafărului, exilat pe planeta zeiței pe care a dezamă- git-o, și unde trebuie să prăsească supraoameni. Evident, singurătatea pe Venus nu-i surâde, așa că alege academiile pământene de iubire. Refuzat de slujbașele lor, care căutau, chipurile, la el, ideea pură, pe care n-o mai găsesc, nu-i mai rămâne decât să se piardă, romantic, orfic
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
ceea ce părăsesc și să acționez ca un Spirit Pur sau, mai exact, ca fantoma unui sinucis... Să ies cu orice preț, prin orice mijloc, din lumea greșelii. Nu ca să-mi „dovedesc că nu sunt o lepădătură”, nici ca să fiu un supraom, nici ca să trăiesc „dincolo de bine și de rău”. Numai ca să fiu liber, liber în nonresponsabilitate... Totuși, a te elibera cu adevărat și în totalitate, mă mai gândesc la Raskolnikov, nu înseamnă să ieși din viață? Și dacă despre asta ar
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
artificiale. Două chestiuni amplifică scriitorul aici: disimularea identitară și dezvrăjirea istoriei - dimensiuni admirabil reprezentate în proza lui Ioan T. Morar. Antierou și marionetă în egală măsură, Georgian Nicolau este purtătorul unui bovarism masculin ce se reazămă pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde. De la istoria șvabilor (din Lindenfeld) la cea a țiganilor deportați, Ioan T. Morar are ambiția construcției, în primul rând. Evită artificialul filmic, diminuează șarjele postmoderniste și rezultă o frescă cu numeroase subterane, care
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
autorului, spre a nu vorbi de talentul cu care sunt scrise, de luciditatea tăioasă a frazelor. În 6 iunie e asasinat la Praga călăul cehilor, Heydrich. Jüng vede într-o fotografie scena asasinatului și o comentează astfel: „Imagine a acestui supraom în momentul în care, cu splina găurită de gloanțe și păr de câine în plăgile deschise, se ghemuiește pe pernele sfâșiate ale mașinii. Știrea iluminează, asemenea unui sumbru foc de bucurie, infernul pe care el însuși l-a creat”.
„Ernst Jünger, în furtunile secolului“ () [Corola-journal/Journalistic/2890_a_4215]
-
tare citind dosarul? Faptul că angajații Securității își permiteau să-ți studieze viața în toate detaliile cu lupa, ca a unei gâze mizerabile, pe care nu dai doi bani. Făcând asta, se așezau foarte sus, își arogau drepturi infinite, de supraoameni, în vreme ce pe tine te așezau foarte jos, undeva unde erai la totala lor discreție. Și că asta era o practică exersată împotriva oricărui membru al societății. Disprețul în numele puterii, un dispreț ucigător. Gândiți-vă în ce schemă a societății ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
la limita infantilismului. Ce înseamnă oare ,să vă explorați bestialitatea"? Personajul ar fi trebuit să ofere un (contra)model în această privință, descoperind înlăuntrul lui și transformând în act variate impulsuri sadice, plăcerea torturii, bucuria crimei; și totul, sub motivația supraomului nietzschean invocat la pagina 23. Dar - semnificativ - Nietzsche îi vine în minte ,bestiei" ploieștene în lupta cotidiană cu gospodinele pentru un loc în autobuz? Se poate face o paralelă cu un alt roman al adolescenței, excelentul Muzici și faze. În timp ce
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
om, fiu de preot, filosof fără catedră și studenți, cu cărți inflamate pe care le tipărea pe banii lui, cărți și idei respinse de universitari indignați, ce nu se vindeau, nu aveau public și în care se anunța nu numai supraomul dar și această transgresare a moralei de veacuri - amoralitatea?! Ce este, de fapt, dincolo de bine și de rău?! Revenind la eroii noștri de roman, observăm că sentimentul de vinovăție apare doar la unul dintre ei, la Raskolnikov, pe care o
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
a trece la scrisul de mașină, mai am nevoie de un exemplu. Închipuiește-ți un astronaut ce urmează să plece pe Lună. Tonusul lui muscular este adaptat la cîmpul gravitațional al Pămîntului. Ajuns pe Lună, astronautul nostru se va simți un supraom, va face salturi gigantice în înălțime, va străbate cîțiva metri cu un singur pas, va ridica greutăți cu neputință de ridicat pe Pămînt, va fi, pe scurt, precum un gigant nimerit într-o țară de pitici. Numai că euforia lui
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
închipuiește-ți-l pe acest astronaut, după ce s-a obișnuit cu piedicile de pe Lună, întors pe Pămînt. Va face, sărmanul de el, o figură jalnică: se va tîrî ca un vierme într-un cîmp gravitațional prea puternic pentru tonusul lui atrofiat. Din supraom va fi o stîrpitură, dintr-un om normal, o zdreanță atonică. Și acum să-ți povestesc experiența pe care am trăit-o eu scriind pe ecranul calculatorului și mînuind degetele ca pe niște instrumente de percuție a tastelor. M-am
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
o stîrpitură, dintr-un om normal, o zdreanță atonică. Și acum să-ți povestesc experiența pe care am trăit-o eu scriind pe ecranul calculatorului și mînuind degetele ca pe niște instrumente de percuție a tastelor. M-am simțit precum supraomul lui Nietzsche. Puteam să fac salturi înainte sau înapoi în cadrul textului cît doream și pînă unde doream, întorcîndu-mă apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, în locul unde rămăsesem, puteam, fără frică, să șterg și să modific oricît și oriunde
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
cum ar putea părea, nu este doar o teorie a unei noi mentalități colective și a unui nou imaginar sau bestiar postmodern și este o posibilă nouă filozofie alimentată de tehnica dezvoltată nelimitat, sau, dacă nu, o evidentă incarnare a Supraomului, a Autoconstrucției Corpului, a lui Antihrist, cum bine intuiește autorul în postfață. Este, de fapt, o apocalipsă tehnologică sau o transcendență tehnologică vidă. Interesantă, din perspectiva literaturii încă decodabile cu instrumentele tradiționale mi s-a părut a fi aproprierea narațiunii
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
mai facă vreodată să gândească. Și totuși tocmai acest lucru nu-i plăcuse la el. Dintr-o dată, Amory s-a simțit obosit de gânduri, de atâta gândire. — Naiba s-o ia! și-a spus el amar. Mi-a stricat anul! SUPRAOMUL DEVINE NEATENT Într-o zi uscată de septembrie, Amory a sosit la Princeton și s-a amestecat În mulțimea de studenți care umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lipsa de chef de acum? — Poate că e, În sine... dar tu evoluezi. Ceea ce ți s-a Întâmplat ți-a dat răgaz de gândire și acum te descotorosești de o mare cantitate de balast privind succesul, nevoia de a fi supraom. Cei de felul nostru nu-și pot Însuși teorii Întregi, cum ai Încercat să faci tu. Dacă ajungem să rezolvăm problemele de cum apar, una câte una, și ne mai rămâne și un ceas pe zi În care să gândim, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu aibă o voință slabă. — Dar marii criminali? De obicei ăștia sunt alienați mintal. Dacă nu, au voința deficitară. Nu există criminali Întregi la cap și cu voință puternică. — Burne, nu sunt deloc de acord cu tine. Cum rămâne cu supraomul? — Cum să rămână? — Păi, eu cred că Încarnează răul, dar e puternic și Întreg la minte. — N-am făcut cunoștință. Totuși pariez că e fie prost, fie nebun. — Eu l-am Întâlnit de multe, multe ori și nu e nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi fost instrucția de front din fiecare a doua după-amiază, ar fi putut părea una din primăverile absolvenților din trecut. Amory Își dădea totuși seama, cu acuitate, că era ultima primăvară sub vechiul regim. — Ăsta-i marele protest Împotriva supraomului, a declarat Amory. — Cred că ai dreptate, a Încuviințat Alec. — Supraomul este absolut incompatibil cu Utopia. Câtă vreme el există, există și nenorocirile și tot răul latent care face ca gloata să-i dea ascultare și să se lase influențată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]