58 matches
-
a sociologic?. Aceast? influen?? a atins chiar �avangardă�. �n timpul anilor care au precedat al doilea r?zboi mondial, Colegiul de sociologie sub conducerea lui Rober Caillois, a devenit un loc de �nt�lnire pentru sociologi, pictori ?i poe?i suprareali?ți. Experien?a a reu?it. Aceast? str�ns? colaborare �ntre sociologie ?i toate tendin?ele sau curentele de g�ndire care au ca obiect omul ?i studiul omului, este una dintre tr?s?turile caracteristice ale ?colii franceze�. CL
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
mai întîi o psihologie a Sinelui, apoi una a Eului. Fiind în mică măsură la curent cu datele psihologiei mulțimii, neglijînd faptul că ea se află în inima celei de-a doua topice, ei nu au dezvoltat o psihologie a Suprarealului care să-și merite numele. Or, tocmai aceasta a fost, neîndoielnic, preocuparea esențială și partea neterminată a operei tîrzii a lui Freud. 421 La fel cum în psihanaliză există tendința de a reduce modelul nimetic la unul erotic, am întîlnit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
totuși într-o unitate nu doar administrativă, ci și matri-patriotică, tocmai din motivul că numai o substanță mitico-istorică ar putea cimenta o eterogenitate atît de profundă și de multiplă. Unitatea națională este așadar cît se poate de reală, este chiar suprareală, însă este unitatea unui bric-à-brac, iar Europa reprezintă bric-à-brac-ul acestor bric-à-brac-uri. Din nefericire, îi lipsește cimentul mitico-istoric. Provincia Europa a devenit în parte prosperă. Europa devastată din 1945 se bucură, începînd din 1955 și lăsînd deoparte țările central-europene, de dezvoltare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
binefacerile reale și sezoniere ale soarelui: fecundarea pămîntului; ele simbolizează într-o a doua fază, care pregătește monoteismul, binefacerile cotidiene ale soarelui iluminant devenit simbol al spiritului iluminant: fecundarea sufletului și a spiritului de către divinitățile solare, devenite în întregime simboluri suprareale, simbol al funcției supraconștiente (sublimare-spiritualizare). Discernerea celor două faze ale politeismului este prea importantă ca să nu merite o ilustrare mai detaliată. Mitologia greacă, de exemplu, reușește să creeze un cult cu o înaltă semnificație simbolică: misterele din Eleusis. Cele două
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
numai conform principiului ei, ci pînă în cele mai mici detalii ale manifestări sale. Pentru teologie, sanctificarea este spunerea totală față de poruncile Dumnezeului real interpretat modul dogmatic. Potrivit adevărului psihologic, sanctificarea face parte din fenomenele motivante lipsite de orice semnificație suprareală. "Sanctificarea" nu este decît un termen general pentru desemnarea reacțiilor supraconștiente studiate pînă acum sub diferite nume: armonizarea dorințelor multiple, satisfacerea dorinței esențiale, combativitatea elanului, apariția sufletului prin intermediul psihicului, determinarea liberă. Introducerea acestei serii de expresii a fost indispensabilă, întrucît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe care Îl cunoștea deja, dar pe care nicicând până atunci, alături de Faulques, nu ajunsese să-l privească astfel. E dezordinea abstractă devenită realitate, spunea. La fel de densă ca și Alegoria sacră a lui Bellini, nu ți se pare? Atât de suprareală. Enigmele vorbesc Între ele și nu ne lasă să ne băgăm În vorba lor. Suntem de-acum În secolul XV. Maeștrii bătrâni știau, ca nimeni altul, să facă vizibil invizibilul. Te-ai uitat la munții și stâncile din fundal? Te
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
realului a semnelor sale artificiale, față de care nu mai există însă indicii diferențiatoare. Prin urmare, nu doar că realul nu mai este "dat", ci reprodus în mod artificial, dar rezultatul nu este nici de ordinul irealului, nici de cel al suprarealului, imitării sau parodiei, ci reprezintă "halucinatoria asemănare" a realului cu sine însuși. 5.1.1. Hiperreal și imaginar Pentru a contura cât mai bine conceptul de hiperrealitate, Baudrillard face o distincție clară între hiperreal și imaginar: "realul nu se retrage
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
O primă sursă a acestei literaturi poate fi identificată în forma magiei populare "teoretico-practicistă" (Ciobanu 97) din cărțile de prevestire și de ghicit (Astrologhie, Gromovnic, Obrociri de zile, Cărți de visuri, Oglinda norocului etc). Eliade identifica în ele, stabilindu-i suprarealului o sorginte mitologică, urmele unei cosmogonii și ale unor tehnici arhaice cu valoare antropologică, reținute ulterior în imaginarul medieval ("Cărțile populare în literatura română". Meșterul Manole 151-65). Dintre scrierile de prevestire, cărțile cu conținut astrologic se bucurau, probabil, de cel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]