58 matches
-
Nici reacțiile personajului colectiv reprezentat de locuitorii urbei de pe malul Oltului nu sunt întotdeauna cele firești. Mai complex este Fântâna cu chipuri, roman-eseu, roman al procesului de creație. Aproape toate figurile au un dublet fictiv sau trimit la un spațiu suprareal, excepție făcând doar eroul central, romancierul Pan Ioniță Drăcea, al cărui nume sugerează și el o existență simultană în planuri diferite. Această dedublare îi îngăduie autorului să dezvolte, prin intermediul protagoniștilor săi, teorii asupra artei, în general, și a romanului, în
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
românilor”, ori amănunte despre cuplul Ceaușescu, “ctitorul” Bucureștiului desfigurat. Remarcabilă este capacitatea lui Lionel Bourg de a reuni toate aspectele unei realități mizere, sordide, descompuse, nu pentru a întocmi un rechizitoriu, ci pentru a se situa față de o lume parcă suprareală cu un punct de vedere intens nonconformist. Cenușiul, vidul, ruina, sărăcia, mizeria, oboseala, infirmitatea, boala, resemnarea, singurătatea sînt aspectele care dau coerența unei viziuni realiste la pornire, dar care devine, prin selecție și acumulare, halucinant obsesivă, poetic-onirică, basculînd către semn
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
voievozi cu plete” și „străbuni în pâlcuri violete”, posibilă sugestie a unei Judecăți de Apoi, a unei apocalipse inevitabile. Se observă că poezia are două versuri cu valoare simbol: „Orașul tot e violet.// Amurg de toamnă violet...”, creând o imagine suprareală, onirică, învăluită de un fundal monocromatic, simbolizând un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea vers: „Amurg de toamnă violet”, reluat cu insistență în toată poezia. Bacovia stabilește analogii profunde între elementele naturii și stările afective create de spațiul
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
condus între melodramatismul înșelător al textului și patetismul ironic al viziunii, personajul Delia face parte din galeria de caractere foarte generoase cu actorul. Hiperbolizarea elementelor «melo» introduce în spectacol o paradoxală orchestrare de elemente din zona realului și cea a suprarealului, imaginea teatrală de ansamblu fiind apropiată de specia absurdului." (Teatrul, 2/1987) OMUL CĂZUT DIN CER, Martie 26, 1992, Teatrul "Andrei Mureșan", Sfântu Gheorghe SINGURĂTATEA CUCULUI (Pălăriile doamnei Olga), Aprilie 3, 1992, Teatrul "Maria Filotti", Brăila "Multe din întrebările, dilemele
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
contemporane ca și Dick. Postmodernismul său a fost observat de filozofi ca Jean Baudrillard, Fredric Jameson și Slavoj Žižek. Žižek este recunoscut că ultilizează povestirile lui Dick pentru a sublinia ideile lui Jacques Lacan. Jean Baudrillard oferă următoarea interpretare: E suprareal. E un univers al simulării, care e cu totul altceva. Și asta nu pentru că Dick vorbește în mod specific despre simulacre. SF-ul a făcut mereu asta, dar a folosit mereu o dublură, o replică artificială sau duplicare imaginară, în timp ce
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
vede posibilitatea manifestării imaginației sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o definește drept ""o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante"". Astfel, imaginile pe
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă cu Chaim Soutine. Între 1934 și 1936, Michonze expune la Salon des Surindépendants. El își descrie lucrările din această perioadă ca "naturalism suprareal". După ce a luptat în al doilea război mondial, s-a stabilit în 1943 într-un studio pe Rue de Seine din Paris. În 1947 a devenit cetățean al Franței, iar în 1949 Fundația Franceză pentru Artă Modernă a cumpărat tabloul
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
Mark Twain ("Prinț și cerșetor" și "Regele și yankeul", adaptare după "Un yankeu la curtea regelui Arthur") și Ion Creangă ("Un boț cu ochi din Humulești" și "Harap Alb"). Piesele sunt alegorii fantasmagorice cu personaje simbolice care alunecă spre tărâmul suprareal ("Constelația Ursului", "Balansoar pentru maimuțe") sau drame polițiste cu accente etice ("Dubla dispariție a Marthei N...", "Plus sau minus viața"). Personajele predilecte ale lui Ștefan Oprea sunt tineri idealiști însetați de adevăr și adversari ai falsității și imposturii, plasați într-
Ștefan Oprea (critic de teatru și film) () [Corola-website/Science/337031_a_338360]