123 matches
-
apoteoza spasmului ultim” ca Împlinire Întru revelație, numesc de fapt, Într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai Încape nimic decît... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - În cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decît „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atît de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
repunerea literarului sub semnul originalității, eliminarea structurilor poetice clișeizate, toate acestea fără a se adopta revolta anihilatoare a avangardei. Pentru generația aceasta atât poezia de factură gândiristă (pășunism literar - vor spune cei de la Sibiu), cât și experimentele dinamitarde dadaiste, expresioniste, suprarealiste etc. sunt departe de ceea ce s-ar putea numi poezie adevărată. Inițial acești poeți își definesc idealul de creație mai mult negativ, delimitându-se de poezia pe care nu vor să o facă. Geo Dumitrescu promovează o orientare spre realism
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
personale de la București, Teatrul Nottara, și scria într-un ziar, pe data de 2 aprilie 1993 un articol cu titlul „Un naiv aproape de suprarealism”. Detalii din cuprinsul acestui articol voi da mai încolo, când voi scrie despre acea expoziție. Tematica suprarealistă a apărut din nou întâi la pictorii naivi iugoslavi, iar cu timpul a fost abordată și de pictorii naivi din România. Ca elemente specifice legate de tematica suprarealistă, se pot găsi de exemplu ciupercile pe care puteai vedea pictate mici
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
înălța până la cer și se va coborî până la iad, scornind tot felul de închipuiri mincinoase.” Spre deosebire de textele patristice, scrierile apocrife sunt interesate și de trăsăturile fizice ale Anticristului. Acestea propun portrete care pentru noi, cititorii secolului al XXI‑lea, par suprarealiste, dar care aveau pentru cititorul din vechime o înaltă semnificație simbolică. La originea acestor portrete se află imaginea celei de‑a patra fiare de la Dan. 7, ale cărei trăsături de caracter (aroganța, megalomania, violența) sunt transformate în trăsături fizice cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trimis la Canal, fiul exclus din facultate, silit la reprofesionalizare (șofer), si, după mai multe aventuri dramatice, ucis. Însă realitatea e serios concurata de umbra ei onirica ce invadează decorul, modifica perspectiva spațială și temporală, iar viața personajelor are consistentă suprarealista din tablourile lui Marc Chagall. Că în poemele lui Leonid Dimov, plonjonul oniric e favorizat de spațiile închise: frizeria devine un neașteptat circ fatasmagoric; cancelaria liceului, un laborator grotesc de biologie, proiectat urmuzian (sau arghezian), iar un bâlci fantastic își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
său, intitulată Un lup văzut printr-o lupă (1945), tipărește, singur, Vision dans le cristal. Oniromancie obsessionnelle et neuf graphomanies entoptiques (1945), Le Profil navigable. Négation concrète de la peinture (1945) și, din nou cu Gherasim Luca, trimite un „mesaj” mișcării suprarealiste internaționale, intitulat Dialectique de la dialectique (1945). Mai publică La Connaissance des temps (1946), Le Plaisir de flotter. Rêves et délires (1947), Le Même du même (1947), iar împreună cu Gherasim Luca semnează Les Orgies des Quanta. Trente-trois cubomanies non-oedipiennes (1946) ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
cuvinte pe un rând, nicio ștersătura, însă, din ce in ce mai repede, un adevărat galop, o fugă care nu poate sfârși decât în sufocare, dar nu încape îndoială că <<eu>>am scris hârtiile astea.” Lipsa coerentei și a coeziunii fac textul asemănător celor suprarealiste în care se folosea dicteul automat, desi scrierea ar presupune și neutralitatea artistului, consemnarea obiectivă. Actul creației este resimțit că similar celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cum ai vrea să fii linsă de lupii din aer”, „seara de grație în care numele tău de jasmin/ și-a tăiat carotida”, „sânul ca o pasăre moartă căzută în iarbă/ la marginea unui fluviu albastru”. Unele texte, respectând „normele” suprarealiste, sunt adevărate visuri-spectacol, lungi deliruri semilucide, în care poetul se lasă provocat de dicteul automat, provocând el însuși limitele imaginației și ale limbajului, cel mai adesea uzând de absurd și de metafora oximoronică, ca, spre exemplu, în poemul mai amplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
partid, într-un fel să își autodenunțe poezia de tinerețe, ca în Nefast, din volumul Drepturi și datorii (1958), sau în Constructorii ruinei, din Semicerc (1964). După anii ’70 atitudinea ia și forma inversă, a vinovăției față de adevărata poezie, cea suprarealistă, pe care autorul știe că a trădat-o. Sunt însă acum destule versuri în care elementul ideologic e anexat printr-o tehnică a inserției simplificatoare, în corpul poemului intrând, fără nici o legătură cu restul, imagini sau cuvinte-cheie cu rezonanțe ideologice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
de satisfacție reprezintă un raport între ceea ce avem și ceea ce ne dorim. Deci singura șansă de îmbunătățire pare să fie reducerea dorințelor, a așteptărilor, în manieră buddhistă. Asta nu face decît să confirme încă o dată incredibila noastră capacitate de îndurare, suprarealistă aș spune. Noi avem propria realitate, ca un samadhi-tank (un recipient în care se retrag unii americani și li se atrofiază simțurile pentru a deveni mai fericiți), avem propriul ritm în istorie, care seamănă mai mult cu învîrtitul mămăligii. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
apoteoza spasmului ultim” ca împlinire întru revelație, numesc de fapt, într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai încape nimic decât... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - în cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă. Căci și pentru Voronca frumusețea nu poate fi - ca să preluăm un calificativ al lui André Breton - decât „convulsivă”, iar dimensiunea ontologică a poeziei, atât de frecvent evidențiată de suprarealiști, este și pentru el o adevărată obsesie. Și nu trebuie neglijată
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cele mai frumoase opere ale sale. Nu a fost înțeles Omul și umbră, filmul nu a fost înțeles nici după Revoluție, cănd Iulian Mihu creează două filme extrem de personale: Flăcăul cu o singură bretea și Dublu extaz, filme de scriere suprarealista. Lui Iulian Mihu i se datorează, în perioada cât era trimis la recuperare, la Studioul de filme documentare "Alexandru Sahia" un memorabil portret al lui Jean Georgescu, în care apare marele artist la zenitul existenței sale artistice, confesându-se, vorbind
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
înălțime nu i se vedea decât chelia, cu un luciu stins, deasupra căreia își agita mereu jobenul salutând". Ultimul detaliu intervine, ca atâtea altele, într-un fel scenografic care depășește descrierea literară propriu-zisă. Nota expresionistă se îmbină aici cu cea suprarealistă, într-o surprinzătoare anticipare, în aceeași scenografie cu tentă de umor care va apărea la Max Ernst, la Magritte și chiar la Victor Brauner. La toți acești suprarealiști, compozițiile au și caracter scenografic, sunt "spectacole". În special la Victor Brauner
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
Privirile alunecoase, incapabile de focalizare, ale psihiatrului Opriș ar fi trebuit să ne neliniștească din prima clipă. Figura deja senectă a ministrului agriculturii (am avut un adevărat șoc când am aflat că are în jur de patruzeci de ani!), româneasca suprarealistă a lui Ulm Spineanu și agresivitatea bolovănoasă a lui Ciumara sunt tot ce-mi evocă, în clipa de față, partidul lui Maniu și Mihalache. în jurul copacilor mari nu crește nimic, spune poporul. Zicala inutilă, din nefericire, nu pentru că în jurul țărăniștilor
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului". Obsesia scrisului apoi, "poemul desfigurat" având "urme de masacru", cu "cerneala bușind pe gură", sunt imagini puternice, violente suprarealiste. Toate acestea fac emoția vie, dură, transformată în viziune constituindu-se în poeme unitare interior, cu ecouri și influențe "bine temperate", cu un limbaj poetic stabil și matur ce face poezia Ioanei Diaconescu să reziste. Ioana Diaconescu, Tratat de amintiri
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
care aceasta o operează în chip evident. Cu atât mai mult cu cât, datorită ei, se schimbă chiar modul în care receptăm avangarda, la scară istorică. Astfel, o primă certitudine este aceea că proza lui Gellu Naum nu este nici „suprarealistă”, nici un violon d’Ingres al poetului. Mai devreme decât poezia lui Naum (volumul Athanor, din 1968), proza este cea care face trecerea de la avangarda contestatară, care submina temeliile artei tradiționale, la avangarda creatoare, care întemeia o nouă artă. Scriitorul intuiește
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
fi reafirmată în propoziția lui Tzara după care "numai contrastul ne leagă de trecut"; distrugerea sintaxei și "dispunerea substantivelor la întâmplare, așa cum se nasc", va avea urmări deopotrivă în rețeta Dada "pentru a face un poem" și în "dictarea automată" suprarealistă de mai târziu, care va prelua, ca și insurgenții din Elveția, și esențialul definiției date de futuriști imaginii poetice ca apropiere de elemente cât mai îndepărtate între ele, pentru generarea surprizei, a noului, a unei dinamici și disponiblități absolute a
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
normativa care a dat naștere Inchiziției medievale și totalitarismului comunist și nazist, ci transcendență energetică, născută din sămînță imanentei însăși. Democrația transcendență va transfera în plan politic idealul ontologic al "transcendentei în și prin imanenta". Acest ideal a însuflețit revoluția suprarealista și arta avangardista dar a fost spulberat ulterior, recuperat fiind de Nazism și Comunism. Ceea ce s-a vrut a fi o libertate adevărată, fundamentata ontologic, superioară oricărei libertăți "burgheze" a liberului arbitru, s-a transformat în sclavie absolută. Noțiunea de
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
pentru fotografii și filme. Asemeni celorlalte două camere PEN noi, E-PL3 este susținută de noul procesor de imagine Olympus TruePic VI. TruePic VI face camera mai rapidă și mult mai receptivă pe ansamblu, iar viteza de autofocalizare este cu adevărat suprarealistă. FAST AF este cel mai rapid sistem de autofocus din lume*. O AF la o astfel de viteză îți asigură toate șansele să surprinzi chiar și cadrele cele mai spontane, sau în mișcare rapidă. Iar cu cele 35 de puncte
Olympus a lansat o nouă generație de camere compacte PEN () [Corola-journal/Journalistic/69607_a_70932]
-
prăjituri, sucuri, gumă de mestecat; animalicele cozi, profesorii prostiți și ideologizați parcă în afara oricărei conștiințe, obligatoriile uniforme dotate cu număr matricol, practica agricolă hei-rupistă, pionieratul ce relua la nivel puber practicile și ierarhiile sistemului politic de partid, UTC î ismul, suprarealistele emisiuni TV de numai două ore și acelea de îndobitocită proslăvire a regimului și a familiei conducătoare, aniversările și defilările megalomanice, Europa Liberă ca alternativă la mass-media totalmente controlată politic, revistele Pif înlocuind în zona publicațiilor de divertisment pentru tineri
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
înalte și încăpătoare a enunțurilor sale - cu un pas înaintea celorlalte specii în sondarea de sine a ființei. Nu e de mirare că pentru Lars Saabye Christensen rețeta succesului stă în combinarea povestirii cu poezia. Abordarea realistă ține aproape de cea suprarealistă, investigația psihologică nu e incomodată de reînvierea policierului (vezi seria de scriitori nordici apărută la Editura Trei) și a cărților populare, căci poveștile despre oameni au nevoie de suspans și magie. Suspansul nu e simplu ingredient minor și ultim, el
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
fumat / cerșeam de futut / deasupra: / cerul pizdărit de stele"(între vechea cazemată) Impresia e de respirație lirică prea scurtă (multe poeme sunt umplute), redundanță, teribilisme de tot soiul livrate drept frenezie, versuri inutile (precum cele de mai sus) sau chinuit suprarealiste, deja-vu-uri cu toptanul și, în general, kitch-uri textualiste străvezii din care ne e dat să tot citim de câtăva vreme: „voi continua să lucrez la gravitația ta interioară. / voi continua să îți administrez bogățiile naturale / până ce vei deveni o patrie
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
oameni/ lucrurile mă priveau cu blîndețe/ o eram singura dovadă a existenței mele/ singura pe care nu o puteam înlătura/ și în vremea aceasta lîngă mine/ crescuse multă multă nostalgie" (Martor). Viziunea e prematur coșmarescă, închegîndu-se din pulsații nu o dată suprarealiste: "tatăl meu strîngea în brațe o greșeală/ care-i limpezea ochii eu călăream un grifon/ din șuruburi blonde spre pipa unde/ trebuia să regăsesc poziția în genunchi/ sub păsări ce poartă în gheare munți/ lustruind cu ei pămîntul fără memorie
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
autorul unor proze poetice sub ale căror arabescuri imagistice se ghicea ușor un program de creație, urma să-și destindă tiparele “inginerești” ale viziunii, pentru a întâmpina cu o altfel de fervoare lumea imaginației, aproape uitând că blamase “dezagregarea romantică” suprarealistă. Într-o tabletă datată 1926, dar tipărită în 1928, enunța acea frumoasă propoziție - “eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA”, începînd să se înscrie printre “visătorii definitivi” invocați de André Breton. Într-o recenzie din 1929 la Poemele în aer liber
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
creația anterioară coheniană. Cadența discretă, dar neobosita, amintește discursul muzical deschis și dezinhibat din I’m Your Mân, în care, într-un mod asemănător, vocea ni se oferea pe dimensiunea ei gravă, melancolica și aproape extinctă. Revenirea la atmosferă vag suprarealista în care „îngerii gâfâie”, „ascultatul doare”, iar umanitatea în întregimea ei pare a fi pregătită pentru exterminare într-un lagăr gigantic conferă gravitate, punând stigmatul terorii pe tot ceea ce înseamnă aspirație umană. Compus împreună cu Patrick Leonard, Show Me the Place
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]