557 matches
-
de altă parte, chiar determinat să revirginizeze limbajul, spiritul poetic ține seamă de memoria acestuia, astfel încît "caracterul (său) referențial" nu se pierde cu totul. Acte extreme de revirginizare semantică a limbajului sînt elocvente în cazul lui Mallarmé, al simboliștilor, suprarealiștilor, expresioniștilor, al construcțiilor hermetice. Ca imagine cu totul insolită a lumii, ca lume revirginizată chiar, poemul e un univers particular. El se constituie în finitudinea limbajului. Prin experierea specifică a acestei finitudini, el sugerează infinitatea, afirmă Doinaș cu depărtat ecou
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
le-a hărăzit istoria. Nu cumva am ripostat nu doar prin resemnare mioritică, retractilitate de complexați, boicot elegiac, ci și prin "vorba de duh", când - Breton dixit - "se ridică bariera râsului contra unui sentiment de oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Tema este prelucrată de Eminescu în Glossă: Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-avem pe toate". Interesante sînt fulgurațiile eminesciene în poeziile următorilor trei poeți: un postmodernist (M. Cărtărescu), un simbolist baroc (L. Dimov) și un suprarealist (Gellu Naum). Cărtărescu uzează cu mult succes de anumite "trucuri optice" prin care obiecte și lumi se dilată sau se micșorează după liniile de forță ale imaginației, ca în Sărmanul Dionis, și beneficiază, totodată, și de un "efect de sinceritate
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
suprafață trăsăturile lui de om tînăr. Nu avea nici un talent financiar, și, dintr-o meserie care pe alții i-ar fi îmbogățit, el s-a ales cu o nimica toată. În ultimii ani, cînd boala îl imobilizase în apartamentul lui suprarealist conceput pentru un bărbat de 30 de ani, își dorea - sfîșietor - să vină încă o dată în România. Să ajungă la o asemenea stabilizare a sănătății, încît să poată veni încă o dată în România, inclusiv la Cluj. Pentru asta, însă, i-
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
mine în întuneric și ieșeau la suprafață doar din cînd în cînd să ia o gură de brandy sau șampanie & care iubeau secretul abstractizării acelui amestec de obiecte care încurcau totul în calea cubiștilor & erau și mai rău făcute de suprarealiști cu mania lor pentru măsuri & reclame; Mina Loy care a fost lovită de puritatea kinestetică a păsării mele de bronz & Nancy Cunard ale cărei legendare vapoare nu erau decît un legendar pește & Peggy, Peggy, firește, Peggy & înotam înainte și după
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
a stat sub o stea norocoasă. Nici pînă atunci, nici după aceea, nu l-am mai văzut pe Paul Goma atît de împăcat cu sine și cu lumea. Nu mi l-aș fi imaginat niciodată comunicînd atît de bine cu suprarealistul Gellu Naum. Și față de mine avea sentimente infinit mai bune decît înainte de 1989 , cînd ne certam la el acasă, unde, după ce mă primea ca pe un prieten, mă acuza fie pentru că aș fi publicabilă, fie pentru că nu am refuzat să
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
sfârșit îl anticipează prin inserarea unei scene halucinante, care-l arată pe Hitler, pe fond de muzică wagneriană, așteptându-și sfârșitul cu un amestec de fascinație și de oroare. Tema centrală este iubirea-în-moarte. Pentru a scrie romanul „Chipuri ascunse“, pictorul suprarealist Salvador Dalí s-a retras voit, vreme de patru luni, în Munții New Hampshire. Salvador Dalí: Chipuri ascunse. Editura Humanitas, București, 2004. Preț: 260 000 lei. Dezintoxicarea naturală În trecutul nu prea îndepărtat, se acorda puțină atenție utilizării preparatelor din
Agenda2004-12-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282216_a_283545]
-
extrem de lucid al avangardei atît de năbădăioase la noi ca și în alte părți. În cîteva cuvinte reușește să exprime spiritul timpului: "le crime de lèse-poésie n^existait pas jusqu^à ce jour". Și toate acestea pe fundalul luptei împotriva suprarealiștilor, "uzurpatorii" dadaismului. Exagerările lor l-au lăsat neatins pe Fondane - "quoi de moins anarchique que l^esprit de la révolution, tout pétri de doctrines" sau "je refuse de me placer sur le terain arbitraire de l^irresponsabilité du poète". Și parcă
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o sută unu de artiști care se regăsesc aici
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
a fost unul dintre membrii marcanți - activi și consecvenți - ai mișcării suprarealiste de la București. El nu s-a îndepărtat niciodată de la poziția adoptată în prima tinerețe, avînd pe deasupra (ca destin inexorabil, aș putea să spun) și spiritul tragic al altor suprarealiști notorii de pe alte meridiane. Căci, la o vîrstă înaintată (în toamna lui 1994), și-a pus capăt vieții în inima Parisului, după ce s-a bucurat acolo de recunoașterea literară pe care o dorea și o merita cu prisosință". Deși deloc
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
dezgustător, interior, înfiorător, înfricoșător, înjositor, nălucitor, năucitor, obositor, odihnitor, răbdător, șovăitor, temător, tulburător." (p. 13) Enumerații de tipul acesta ca și efectele ce derivă din procedeele de insolitare a mecanismului asociativ ne duc cu gândul, iarăși și iarăți la producțiile suprarealiștilor: "erau cărători de tablouri: pașii lor verzi erau moi, coloana vertebrală flexibilă ca o floare a soarelui, epiderma le era dezmierdătoare, învățată cu nașteri, duceau la subsuori păsări și în sâni fluturi și umblau în trăsuri împarfumate, în corăbii cu
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
a soarelui, epiderma le era dezmierdătoare, învățată cu nașteri, duceau la subsuori păsări și în sâni fluturi și umblau în trăsuri împarfumate, în corăbii cu piei de vulpi argintii." (p. 17) Evident nu putem vorbi efectiv de o influență a suprarealiștilor pentru care provocarea șocului psihologic era miza principală, dar îl regăsim adesea pe poet în ipostaze extravagante, exersând în sensul atingerii unei stări de disponibilitate care îi permite să vadă dincolo de aparențe și codificări: "credeam că e o broască țestoasă
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
Obedientei îi va pune capăt tentativă de incest a soțului care-și permite orice. Revoltă va fi (sîn)ucigașa, femeia hotărînd că prin moarte să-și salveze progeniturile de la o soartă de orfani urgisiți că a ei. Cumplită decizie deturnata suprarealist aproape de zăpadă ce se cerne în acordurile melodiei lui Adamo. O pastilă amară pe care într-o liniște religioasă au înghitit-o numeroșii cinefili veniți de fapt pentru incitantul Post coitum, animal triste. O peliculă ceva ceva mai inegala, în care
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
însă diferențele, mai ales în punctele în care textele noastre detaliază cauzele răului și metodele de remediere. Dacă publicului canadian i se oferă doar cititul în cărți, în stele sau în palmă, cel românesc pare mai pregătit să accepte pitorescul suprarealist al asocierilor: vrăjitoarele spațiului tradițional românesc "dezleagă de frică, de răsăritura, boala copiilor, de argintul viu", "rezolva cazuri de cununii legate, făcut de urît", "lucrează cu magie albă", "cu magie albă, neagră", "cu plante", "cu talisman", "lucrează cu os de
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
poeme în proză” - e de semnalat și în operele altor avangardiști, ca D. Trost sau Gellu Naum. Ocurențele ei ne atrag atenția asupra unuia dintre demersurile artistice cele mai interesante și mai puțin cunoscute ale celui de-al „doilea val” suprarealist românesc: tendința către Urdichtung, către textul originar, cel de care literatura se îndepărtase odată cu teoria aristotelică a genurilor. Mai departe, capitolul central, intitulat Dialoguri, este alcătuit din cinci texte, dintre care primul, Întuneric, datează din aceeași epocă de creație ca
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
Mircea Anghelescu Suprarealismul este unul dintre puținele capitole ale literaturii noastre dintre 1930-1950, care a putut fi schițat și discutat fără mari omisiuni de nume sau de probleme, încă înainte de încheierea epocii proletcultiste. S-a întâmplat că o parte dintre suprarealiști, oricum adversari ai tradiționaliștilor interbelici dintre care mulți aveau zgomotoase opțiuni politice de dreapta, au militat sau măcar au publicat în reviste de stânga și au putut fi revendicați de regimul instalat după război ca precursori ai „noii” literaturi. Cea
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
de dreapta, au militat sau măcar au publicat în reviste de stânga și au putut fi revendicați de regimul instalat după război ca precursori ai „noii” literaturi. Cea mai suprarealistă performanță de acest fel a fost alegerea/numirea unui fost suprarealist, Virgil Teodorescu, în funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor în 1974, într-o epocă de accentuare a controlului de partid în cultură. Au și apărut atunci cărți importante în domeniu, fie în sfera memorialisticii (Sașa Pană, Ieronim Șerbu, V. Teodorescu
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
interesului pentru această mișcare, dublat de o benefică acțiune de recuperare a figurilor sau capitolelor rămase în umbră. Între rezultate se înscrie și recenta carte a lui Michael Finkenthal dedicată lui Dolphi Trost (1916-1966), probabil cel mai puțin cunoscut dintre suprarealiștii acelei epoci. Episodul cel mai important al experienței suprarealiste a lui Trost se situează în anii imediat postbelici, cei ai revenirii grupului afirmat în anii treizeci (Gellu Naum, Teodorescu, Paul Păun ș.a.) între care singurul nou venit este tocmai autorul
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
față obiectul unui substanțial capitol: Explozia suprarealistă. București, 1945- 1947 (p.65-88). Un al doilea capitol important pentru traiectoria literară a lui Trost și a colegilor săi este cel privind activitatea din anii petrecuți la Paris, unde ia contact cu suprarealiștii din Franța și reînnoadă legăturile cu colegii veniți, la momente diferite, din România: Paris, 1952-1956 (p.105-141). Informații importante sunt puse la contribuție și în capitolul privind anul petrecut în Israel, unde se produce despărțirea principială de Gherasim Luca. Din
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
bine în cea de a doua recenzie, unde este sancționată repetitivitatea poeziei sale („în dl. Ș.Baciu era promisiunea unui adevărat poet; d-sa nu s-a ținut de cuvânt”, în V.rom., 1, 1940), despre persoana irascibilă a noului suprarealist dă amănunte Adrian Rogoz într-o revenire la cronica expoziției de la Căminul artei, din Dreptatea nouă (11 oct.1946: „domnul Trost s-a înfipt melodramatic în fața mea și, spiralat ca însăși conștiința domniei sale, mi-a urlat: Domnule Rogoz, ești de
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
asumat decât miza relativ modestă de a reuni opera antumă a scriitorului, reușește mai mult decât atât. Mai întâi, dimensiunile și complexitatea operei lui Naum, pe care ea le evidențiază, fără să îl repoziționeze canonic, l-au scos din clișeul „suprarealistului”. Adică al unui poet care rămâne la negațiile și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
poezie în general și ale traducerii poeziei lui Embirikos în special, dificultăți pe care, în opinia sa, Tudor Dinu le-a depășit cu succes. „Modernitatea inițială a unui Konstantinos Kavafis - afirmă Jacques Bouchard- este confirmată de modernitatea subversivă a marelui suprarealist și psihanalist Andreas Embirikos, în fine tradus în mod magistral în limba română de profesorul Tudor Dinu. Elogiul traducătorului găsește în acest tânăr neoelenist exemplul ideal al traducătorului care stăpânește pe deplin vaste cunoștințe de limbă, fiind înzestrat cu talent
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... și de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie... R.B.: Dar și cultură fiindcă vedeți - acuma v-am prins asupra faptului. Ați afirmat aici, în public, că vă plac suprarealiștii și dadaiștii, care de altfel s-au și întîlnit la cafeneaua "Voltaire" din Zürich, cînd și-au prezentat manifestul. A.V. (Rîde cu poftă): Da, îmi plac foarte mult! R.B.: Deși ați trăit prea puțin în țară, credeți, așa cum spun
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
cafeneaua "Voltaire" din Zürich, cînd și-au prezentat manifestul. A.V. (Rîde cu poftă): Da, îmi plac foarte mult! R.B.: Deși ați trăit prea puțin în țară, credeți, așa cum spun unii, că în spiritualitatea, în mentalitatea românească, există un dat suprarealist, o înclinație către absurd? A.V.: Eu cred că da. Cînd am fost acolo, la rudele mele, pentru mine lucrurile care se întîmplau erau ca la teatru. Dar aceasta este realitatea... Mie îmi place foarte mult Eugen Ionesco și cînd
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
întîmplau erau ca la teatru. Dar aceasta este realitatea... Mie îmi place foarte mult Eugen Ionesco și cînd mă aflu cu familia mea, "par exemple", este ca într-o piesă de Ionesco. Exact așa. Dar totul este absolut real, nu suprarealist, real! Aceasta îmi place foarte mult, îmi oferă multă inspirație. Dar este în aceasta și foarte multă durere, fiindcă umorul - umor se zice în românește? - vine de la suferință... R.B.: Aceasta este de fapt și condiția clownului, a circului. Vă simțiți
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]