127 matches
-
6; Ștefan Melancu, „Săpunul lui Leopold Bloom”, APF, 1993, 6; Ioana Pârvulescu, Concentrat de femeie, RL, 1993, 34; Gheorghe Grigurcu, Porunca inimii, RL, 1998, 45; Irina Petraș, Capricii, APF, 1998, 12; Dicț. scriit. rom., II, 659-660; Alex Ștefănescu, Întâmplări în suprarealitatea imediată, RL, 2000, 26; Alex. Ștefănescu, Câtă cultură, atâta sinceritate, RL, 2000, 46; Cistelecan, Top ten, 167-170; Iulian Băicuș, Doamna cu licorna, RL, 2001, 16; Dicț. analitic, III, 333-334, IV, 542-548; Gheorghe Grigurcu, Marca de fabricație, RL, 2002, 27; Ion
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
condamnați, toți ne așteptăm rândul. ș...ț În ultima vreme, fiecare zi este un necrolog. Și acest jurnal, o carte a morților, un pomelnic 8. Regizată și supravegheată de un dictator smintit, viața În România lasă o puternică impresie de suprarealitate, despre care vorbește Mircea Dinescu Într-un discurs ținut la Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fără mărci, Scriitorii noștri cu fustă și cercei). Între 1930 și 1935, în câteva numere șapirografiate, redactează o revistă personală, pe care o intitulează, ,,Șiș”, cu trimiteri la condiția de marginalizat, dar și la agresiunile ,,de corecție” prin care, în numele suprarealității construite, literatura de sușă anvangardistă urmărea să submineze cotidianul și pe om. În caietele din 1934 și 1935 de la ,,Meridian”, revistă care, prin Sașa Pană, Geo Bogza și Marcel Iancu, ducea mai departe atmosfera de la ,,unu”, publicația-etalon a avangardismului românesc
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
aparte În lume, În cadrul realității. În egală măsură Însă această natură a mea, de tip bipolar, mă face ca să diferențiez realitatea În mai multe planuri. Prin planul psihologic-sufletesc eu sunt legat de lumea materială, prin planul valoric-moral sunt legat de suprarealitate, de lumea subiectivă pe care o presupun (nu o pot percepe sau atinge direct, ci numai o intuiescă ca existență, Întrucât În ea eu Întâlnesc propria mea subiectivitate. În ultimul rând, aspir la o transrealitate care să mă ajute, oferindu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrucât În ea eu Întâlnesc propria mea subiectivitate. În ultimul rând, aspir la o transrealitate care să mă ajute, oferindu-mi perspectiva unei ieșiri sau a unei eliberări din cadrul rigorilor limitative impuse de lumea reală, fizică, externă, dar și din suprarealitatea subiectivă a normelor morale. Acest salt În transcendent, către care aspir, În mod permanent, eu Îl resimt ca pe o eliberare a ființei mele din constrângerile lumii, În perspectiva unei deschideri ideale, În care spațiul și timpul sunt anulate și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
proiectează În transcendență, devenind astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El reprezintă o doctrină filosofică și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eliminarea dezvăluirii secretului) rămâne Însă una dintre mărcile fundamentale ale lui Eliade, mai ales Începând din 1940: ambiguitatea. Ambiguitatea propriei biografii, mistagogiei literaturii sale, ambiguitatea amintirilor și atâtea altele. Căci dacă Zerlendi și naratorul sunt Într-adevăr conectați la aceeași suprarealitate a Ïambhalei (cu cât distanța dintre experiențele lor se diminuează), atunci travaliul naratorului e cel puțin dublu. Când diferențele dintre personaje și direcțiile lor devin mai vădite, drumul naratorul se Îngustează vizibil, și numai o excepțională artă a ambiguității Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
înfățișează ca un fluviu memorialistic, incluzând o autobiografie, dar, în pofida afișării autenticismului, principiul structurant e tocmai literaturizarea, chiar extremă. Narația urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente ale unui real plin de insolit, bizar, absurd, imprevizibil. Viziunea realistă fuzionează cu spectacularul, senzaționalul, melodramaticul, grotescul, nu fără a include și evoluții romanțioase. Derularea epică e punctată de momente dramatice, suspansuri, deznodăminte șocante, lovituri de
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
autor român, prin arbitrar. Nimeni la noi nu și-a însușit mai în litera ei afirmația lui André Breton că imaginea cea mai puternică e aceea care conține „le degré d’arbitraire le plus élevé”. Nu puține imagini instaurează o „suprarealitate” onirică: „inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă”, „aerul stă pe acoperișuri ca un preș”, „soarele își face loc cu coatele”, „tusea scrâșnea ca în colții dulăilor oasele”, „un curcubeu se zbate sub talpă ca un șarpe”. Prin
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
lor conștiință de sine noii „crai” se autoproclamă drept „frumoșii nebuni ai marilor orașe”. Cineva îi numește „tineri contestatari”. Indiferent de sensul dat cărții de autor, nu încape discuție că este scrisă cu măiestrie și construită astfel încât se creează o suprarealitate, totul petrecându-se ca în vis. Cartea „frumoșilor nebuni” e un triumf al scriiturii artiste. În romanul Scaunul singurătății (al cărui titlu evocă un presupus scaun, pe care se zice că ședea eunucul-șef al sultanului, venit la Brăila din
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Andromedei, ca și în celelalte romane ale lui M., dezvoltarea concomitentă a unei alte teme care structurează universul romanesc și individualizează personajele: bovarismul. Pentru Andrei Lazăr, năzuința către idealul erotic este modul său de a-și încununa existența într-o suprarealitate compensatoare și opusă cotidianului dezolant, așa cum pentru locotenentul Ragaiac ori pentru Mihnea Băiatu, protagoniștii din Rusoaica și din Zilele și nopțile unui student întârziat, proiecția erotică reprezintă tentativa subconștientă de depășire a condiției lor mediocre. Romanul Rusoaica a fost considerat
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
cea mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau un aer halucinant, de suprarealitate coșmarescă năvălind în plină normalitate: Genunchii îi erau ridicați, dar inerți. Cele două găuri din pieptul gol erau de culoare albastru-închis și suficient de aproape de inimă pentru a-l fi ucis. Sângele părea să se fi scurs cu totul. Ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar situa în filiația liricii de contemplație domestic-bucolică ori gospodăresc-intimistă a unor simboliști și postsimboliști români din primele decenii ale veacului al XX-lea. S-a vorbit și despre descendența sa din G. Topîrceanu, legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului îndulcit, melancolizat” (Gh. Grigurcu); s-a remarcat afinitatea dintre o Elegie din volumul de debut („O, vechi și dragi bucătării de vară, / Simt iar în gură gust suav de-amiază / Și în tristețea care
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
proiectează În transcendență, devenind astfel simboluri ale depășirii. Unul reușește, pe când celălalt se prăbușește. Eroul și personajul tragic sunt complementari, produse ale unei „separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El reprezintă o doctrină filosofică și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
primele imagini ale unui urbanism din ce în ce mai agresiv și antimodern (cel puțin pentru modernismul artistic). Orașul geometrizat, orizontul imagistic tehnologizat sfidează tradiționalele reprezentări poetice, descinzând în și dintr-o realitate nemediată, doar pentru a o media după alte formule, cele ale suprarealității. O revistă de a. este și „unu” (1928-1932, 1935), apărută prin eforturile lui Sașa Pană și ale prietenului său Moldov. Încă de la început caracterul ei este eclectic: futuristul F. T. Marinetti stă alături de Tristan Tzara, André Breton și Louis Aragon
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Tristan Tzara, André Breton și Louis Aragon, iar articolul Reabilitarea visului de Geo Bogza (34/ 1931) e urmat de manifestul Poezia agresivă sau despre poemul reportaj al lui Paul Sterian, care amintește de agresivitatea primelor texte constructiviste. Un concept central, suprarealitatea, preluat din Second manifeste du surréalisme al lui Breton, va fi comentat în numărul 28 din 1929. Dar formula poetică promovată la „unu” privilegiază simbioza unor orientări diferite într-un fenomen literar distinct. Din suprarealism sunt preluate sugestii care țin
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
mouvement surréaliste international (1945) de Gherasim Luca și D. Trost, Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946), aparținând lui Gellu Naum și Virgil Teodorescu. La acești poeți, discursul teoretic nu se mai axează pe conceptul de dicteu, ci pe cel de suprarealitate, definită ca „punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și prezentul, comunicabilul și incomunicabilul, ceea ce este sus și ceea ce este jos încetează să mai fie percepute contradictoriu.” Sunt puse în discuție condiția creatorului și existența
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
sunt, în unduiri proustiene, o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De data aceasta Însă, accentul se mută de pe vedere pe viziune, spectacolul exteriorului ca excitant al sensibilității poetice se anunță ca spectacol interior sau zonă de interferență Între vis și realitate, Într-o suprarealitate ce poate fi citită În spusele poetului, chiar dacă nu e numită astfel În mod expres. Asocierea poemului cu „semitrezia” e un indiciu Însemnat, ca și numeroasele apeluri, În definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre Înalt și adînc, real și imaginar etc., Într-o coincidentia oppositorum concentrată În conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară În Radiografie: „Scriu [...] pentru posibilitatea, oricît de redusă, de a suprima cu o cizelare de cuvinte atîtea asprimi dintre spațiu și timp, de a inventa, pentru o odihnă Între lebezi de sticlă, leagănul care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sînt numeroase În toate textele și ele indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițînd, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar avînd În față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu În care realul și imaginarul, Înaltul și adîncul, trecutul și viitorul Încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite dintre obiecte
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acestea, critica literară ne oferă o varietate de serii tematice aparținând operelor de tip fantastic. 1.2. Conceptul de literatură fantastică Fantasticul bulversează realitatea desființând barierele dintre aceasta și vis, dintre lumea aparențelor și universul ambiguu și fascinant al unei suprarealități. Putem afirma că în povestirile fantastice există o bază realistă fantastică și chiar și poveștile au un punct de ancorare în real, de vreme ce irealul se definește doar „prin opoziția sa cu planul real”<footnote id=”10”> <Brooke Rose Christine în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
petrec în pură atmosferă de magie, pitorescul derizoriu al imaginilor nu face decât să stimuleze o asemenea percepție. În același timp, densitatea amănuntului descriptiv și caracterizator, blochează orice tentativă de a disocia între nivelul riguros realist al povestirii și eventuala ,,suprarealitate’’ parabolică încorporată lui. Un exemplu este reprezentat de relatarea întâmplărilor, mai mult decât banale din viața de zi cu zi a cerșetoarei, fapt care nu lasă prin nimic a se înțelege că în timpul nopții ce vine 58 bătrâna nevolnică va
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca o predestinare, ca o proiecție fatală a unui real de grad secund. Adică proiecția unei proiecții. În nu puține cazuri, intimitatea se leagă de o percepere alterată a realității. Jurnalul va cuprinde, prin urmare, și un produs suplimentar, o suprarealitate provenită din tensiunea scrisului. Intimitatea este, așadar, o fatalitate, o componentă filozofică a oricărei Încercări de a ține un jurnal. Firește, sensul minor, colateral aproape, al termenului conotează spațiul limitat al existenței private: familia, prietenii, cercul cunoștințelor. Însă o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a credinței și a speranței. Or, știm că reatitatea în care trăim e generată interior, iar ea nu poate fi mai frumoasă decît ne este lăuntrul. Un abis. Am auzit un preot la radio spunînd că învierea vine "dintr-o suprarealitate, din altă lume". Nu cred. Țuțea spunea că "realitatea este Dumnezeu". Iar Dumnezeu este pretudindeni, deci și învierea este în noi, în destinul nostru și e posibilă încă din lumea aceasta. Iisus Hristos ne-a dat destule exemple. Părintele Teofil
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]