127 matches
-
unui sens care începe, dă de văzut o închegare incipientă, o zămislire abia posibilă. De aceea "unul din blazoanele de noblețe ale liricii moderne e tocmai această transcendere a realității obiective, pentru a închega, din imagini fragmentare ale realului, o suprarealitate în care elementele lumii exterioare, ca și structura lor nu se mai află în poziția firească", imaginea "se eliberează de orice servitute față de real", imaginația coagulând un "flux de imagini tinzând spre viziune"16. Imaginea aceasta nu mai e reprezentativă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
manifestă întîi ca o apărare involuntară față de invazia necontrolată asupra eului. Concomitent, bărbatul se lasă pătruns de unda cotropitoare. Luptînd împotriva dispersiei propriei voințe, Apostol sfîrșește prin a-și depăși spaima, prin a-și uita mînia, în îmbrățișarea hipnotică a suprarealității care-l subjugă. Lumina apare ca principiu dominator fascinant, în simbolistica bogată a căruia romanul amorsează scenele cele mai însemnate pentru structura operei. Lumina "vorbește" personajului, pietrificat într-o teroare acceptată, însă "limbajul" ei simbolic derivă din însăși această supunere
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dânsul. Nu cred în poveștile extravagante despre "paranormal"; normalul, așa simplu și banal, este el destul de paranormal, prea destul. De altfel, datorită meseriei, am păreri destul de confuze despre câteva din cele mai esențiale repere ale vieții: normal, paranormal, realitate și suprarealitate... Sunt îngăduitor cu aceste forme de existență ce-mi sugerează eternul joc al obiectului cu umbra, dar sunt foarte sceptic. * Mă intrigă faptul că, după atâta amar de vreme în care am avut timp să gândesc și să răsgândesc aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai puțin luată în considerare decât oricare din reperele științifice consacrate de psihologie și medicină, nu cade la fundul oceanului agitat, nu este pulverizată de vârtejurile contemporane; dimpotrivă, mi se pare că a rămas intactă. Poate că raporturile reveriei cu suprarealitatea salvează visul, reveria. Dar, aici intrăm în zona interzisă și cu atât mai atractivă, în zona și zodia Utopiei. * Deocamdată, pentru anii noștri, este destul că am învățat cât de ademenitoare și infidelă este această stare de reverie care are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ani în urmă, pe când mintea mea de copil nu învățase încă la nici o școală că între realitate și poveste există o frontieră interzisă, foarte bine păzită, imaginația mă fura transportându-mă deseori din universul cotidian într-un alt univers, al suprarealității; ajungeam acolo așa cum îngerii, invizibili, trec dintr-o parte în alta a lumii, din cer pe pământ și invers, călătorind pe nourii mătăsoși ai închipuirii. Este un privilegiu această capacitate de translare. Se înțelege, este metaforă. Realitatea este fixă, dură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
valabil pentru vultur - „vulturul mort nu cade niciodată din cuib” - ar trebui să fie adevărat și pentru cuc. Cât privește ceasul lui Stratan, între două strofe ale acestui pictor nu mai naiv decât Rousseau Vameșul și trăgând cu ochiul la suprarealitatea diavolească a lui Dali („Ceasul nu mai bate/ Oară’i douăsprăzăș fix./ Doamne, ce înseamnă/ Oare semnul X?” și „Mai cântă o dată./ Fix la douăsprăzăș fix./ Cred că oricum ceva înseamnă/ Semnul ista X.”), uluitor rămâne că, pentru basarabeni, al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ilustrul italian "suprema eliberare însemnează întoarcerea la Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume"", concepând o transcendență de "dincolo de orice sistem ontologic, o antilume". Aici devine concluzia este "sălașul geniului". George Popa constată că această suprarealitate este relevată de știința contemporană nouă, astfel încât acel Archaeus eminescian "nu este o speculație gratuită a minții sau misticism, ci o "fulgurație intelectuală" a instinctului metafizic relevând un adevăr ultim, cel al decondiționării metafizice radicale, al totalei eliberări". Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aidoma cu bișnițarii noștri, avizi de cîștig rapid, din nemuncă. Cînd îi văd, mi-i destul de greu să admit că și greviștii și ei sînt fii ai aceluiași popor! *Pliat total pe cerințele editorului, „Steagul roșu” se preocupă doar de suprarealitatea țesută din cifre false, escamotări ale problemelor grave, reluări de texte oficiale. Recent, a salutat ca pe un gest magnanim eliberarea unor pușcăriași. Între timp, mai multe întîmplări au arătat că aceasta a fost o eroare. Din cauză că străzile nu sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putere de către Moscova. Intrarea în orbita sovietică s-a făcut prin violență. A fost însoțită de o senzație necunoscută, de o neliniște perfidă, de o impresie de irealitate pe care o atribui minciunii în care intrasem. Din acel moment, o suprarealitate rostită răspicat de discursul ideologic stalinist se suprapunea peste adevărata realitate, trăită de toată lumea, adică frica și mizeria. Am trăit această tranziție brutală și inocularea acestei boli funeste: minciuna. Boală morală, din care societatea română nu avea să se mai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
verosimilă, mai „reală“ decât realitatea însăși. Ceea ce vedem la televizor nu poate fi pus la îndoială. Mai curând poate fi pus la îndoială ceea ce trăim nemijlocit, ceea ce există în carne și oase în imediata noastră apropiere. Televiziunea ne oferă o suprarealitate, o realitate inten sificată până la utopie. Ea livrează, în lumea secularizată de astăzi, ceea ce, în lumile tradiționale, livrau marile construcții religioase. Supra-realitatea însemna însă, atunci, sfera zeilor, a îngerilor, a lui Dumnezeu. Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inten sificată până la utopie. Ea livrează, în lumea secularizată de astăzi, ceea ce, în lumile tradiționale, livrau marile construcții religioase. Supra-realitatea însemna însă, atunci, sfera zeilor, a îngerilor, a lui Dumnezeu. Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin conștient, o suprarealitate fără transcendență, o mitologie fără mister. Adică o suprarealitate care, paradoxal, e sub-reală. Televiziunea e, prin definiție, dezvă luitoare: ea dă de văzut, dă în vileag cu un asemenea aplomb, încât pare să spună că ceea ce nu se vede și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de astăzi, ceea ce, în lumile tradiționale, livrau marile construcții religioase. Supra-realitatea însemna însă, atunci, sfera zeilor, a îngerilor, a lui Dumnezeu. Televiziunea ne propune, mai mult sau mai puțin conștient, o suprarealitate fără transcendență, o mitologie fără mister. Adică o suprarealitate care, paradoxal, e sub-reală. Televiziunea e, prin definiție, dezvă luitoare: ea dă de văzut, dă în vileag cu un asemenea aplomb, încât pare să spună că ceea ce nu se vede și nu se poate da în vileag nu există. Prestigiul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
locuit mult timp la Viena; Serghei Zavyalov, poet și traducător din Horațiu... Adun un braț de cărți ale scriitorilor din Sankt-Petersburg și ne promitem să colaborăm și să ne traducem reciproc. A fost interesant până la urmă... VITALIE CIOBANU: Senzație de suprarealitate, de babilon psihedelic, la întâlnirea cu lumea literară din Petersburg, pe Pușkinskaia, 10, Galeria 103, la două cvartale de „cazarma” în care am fost cazați. Niște detalii, cred, ar ilustra mai sugestiv atmosfera. Evenimentul avea loc la mansarda unui bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ochii mei se apropie tot mai mult, ca un aparat de fotografiat care își reglează distanța, decupez din realitate doar colțul acela pe care-l măresc la adevărata lui dimensiune în raport cu privitorul, o hiper-realitate, cu mult mai misterioasă decât suprarealitatea imaginată, lucrurile reale cărora le modificăm perspectiva și dimensiunile, ne sperie nu ceea ce nu se poate percepe în nici un fel, țesătura deasă a cearceafului, umbra discretă în spatele lui, soarele abia ghicit în albul florilor de prun și-n albul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a credinței și a speranței. Or, știm că reatitatea în care trăim e generată interior, iar ea nu poate fi mai frumoasă decît ne este lăuntrul. Un abis. Am auzit un preot la radio spunînd că învierea vine "dintr-o suprarealitate, din altă lume". Nu cred. Țuțea spunea că "realitatea este Dumnezeu". Iar Dumnezeu este pretudindeni, deci și învierea este în noi, în destinul nostru și e posibilă încă din lumea aceasta. Iisus Hristos ne-a dat destule exemple. Părintele Teofil
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De data aceasta însă, accentul se mută de pe vedere pe viziune, spectacolul exteriorului ca excitant al sensibilității poetice se anunță ca spectacol interior sau zonă de interferență între vis și realitate, într-o suprarealitate ce poate fi citită în spusele poetului, chiar dacă nu e numită astfel în mod expres. Asocierea poemului cu „semitrezia” e un indiciu însemnat, ca și numeroasele apeluri, în definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre înalt și adânc, real și imaginar etc., într-o coincidentia oppositorum concentrată în conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară în Radiografie: „Scriu ș...ț pentru posibilitatea, oricât de redusă, de a suprima cu o cizelare de cuvinte atâtea asprimi dintre spațiu și timp, de a inventa, pentru o odihnă între lebezi de sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sunt numeroase în toate textele și ele indică o apropiere importantă de poetica suprarealistă, trimițând, de pildă, spre universul de imponderabilitate și diafanități al unui Paul Eluard, dar având în față și modelul teoretic conturat de un André Breton despre „suprarealitate”, ca spațiu în care realul și imaginarul, înaltul și adâncul, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute contradictoriu. Tot către propozițiile din manifestele lui Breton trimit și cultivarea vastei rețele de analogii, cultul imaginii, al relațiilor insolite dintre obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în ea materializîndu-se figurile unui interval vizualizat, fantomatic, în celălalt. Mai multe personaje migrează, inconștient, din real în ficțional, prin "portalul" rămas deschis, închegînd narațiunea și impreg nînd-o cu sens. Un exemplu este tatăl lui Tengo, care revine, enigmatic, în suprarealitatea lui "1Q84", cu toate că, în realitatea lui "1984", el se află în comă. Așa cum precizam în cronica anterioară asupra lui Murakami, 1Q84 articulează, în secțiunile sale inițiale, o alegorie despre mecanica scriiturii, unde Autorul, Textul și Cititorul sînt tipologiile principale. În
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se raportează în particular un pictor sau altul la nudca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și anticamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
fragilitățile memoriei, pentru a da șansa eroilor să identifice carențele vechi și să accepte noua lume întregită. În fapt, peticită. Impresia e că citim parabole ascunse într-un policier mistic, unde, printre morți simbolice și iubiri violente, se cască alte suprarealități. Aici, ca și în Cartea șoaptelor, ideea liminară e că ne naștem bătrâni. Din multe puncte de vedere, Jocul... poate fi considerat o Carte a morților. Un manual al întâlnirilor cu moartea. O carte frumoasă, de recitit, ce va avea
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
textele pentru "ediția definitivă" de acum. Cartea îl cucerește pe cititor - pe cititorul competent - de la prima pagină și îl ține captiv până la ultima. Principalul element de atracție îl constituie firescul cu care poeta trece de la viața de fiecare zi la suprarealitate. Limbajul poeziei suprarealiste este parcă limba ei maternă. Place, apoi, lipsa de cochetărie - ceea ce nu înseamnă lipsă de feminitate. Așa cum o balerină apare în fața publicului fără o îmbrăcăminte sofisticată, fără mărgele și brățări, Nora Iuga ni se înfățișează în nuditatea
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
de promptă și impetuoasă. Nu este vorba de o simplă gândire asociativă și cu atât mai puțin de o fantezie frivolă, creatoare de jocuri de artificii, ci de o energie artistică ieșită din comun, care obligă realitatea să-și dezvăluie suprarealitatea. Imaginația Norei Iuga este și o armă (pentru deținerea căreia poeta ar trebui să aibă o autorizație). Cu ajutorul ei, ca sub efectul unui laser, un semen antipatic poate fi transformat în orice, de exemplu într-o roată de căruță: " El
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
este descris un obiect, o cameră ni le face mai străine că niciodată -, ci dimpotrivă transmite un bizar sentiment de alienare, care se transformă printr-o modulare ce constituie o altă marca a filmelor regizorului într-un efect psihedelic, de suprarealitate sau hiperealitate, deosebită de suprarealismul estetic unde efectul era scontat, căutat. Ce știm despre adolescenții lui Gus Van Șanț? Totul, adică nimic. Le putem supraveghea gesturile, atitudinile, îi auzim vorbind și, pe masura ce filmul feliei lor de viață se derulează, simțim
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
acelea care contează în istorie" (Nicolae Manolescu - Ziarul de care aveți nevoie). în pagina a 3-a a noii publicații cititorul se poate delecta cu primul episod din confesiunile poetului Gellu Naum. Pare un fragment din Zenobia, o alunecare în suprarealitate, în intervalul ambiguu dintre vis și scris: Am o biografie în egală măsură plăcută și neplăcută. Am fost urît de unii, iubit de alții... La vîrsta de patru ani am învățat să citesc și tot la patru ani am avut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]