215 matches
-
domnesc, oaspeții noștri și toți cei cari-i însoțiseră acolo admirau, în aerul limpede al dimineții, incomparabila panoramă a Iașului. Nu se mai gândea nimeni la drumul făcut, la urâciunile pe care le-ntâlnise... Nimeni, în afară de mine, care făceam eforturi supraumane pentru a disimula indispoziția de care mă simțeam cuprins și aerul de om vinovat pe care-mi dădeam bine seama că-l port în figură și în privire. De prisos să remarc că, îndeobște, sărăcia, izolarea, lipsa de igienă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el. Să nu ne înșelăm, însă: Cioran nu poate fi înțeleptul care să fi cucerit Indiferența, chiar dacă își dorește nu numai să fie lăsat în pace, ci mult mai mult. Dacă nu se va fi ascunzând și aici un orgoliu suprauman, își spune: „Să fii la fel de inactual ca o piatră” (I, 67). Cum să fie, însă, astfel, când e măcinat de contradicții? În fond, cum își explică Cioran nevoia de glorie? Pe de o parte, prin teama de moarte. „Cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
revenea elaborarea, pe cărările logice accesibile fiecăruia dintre noi și Încă, s-ar putea, neschimbate de șase mii de ani, de alte soluții pentru acele Întrebări la care Învățătorul lui nu avusese timp să răspundă. Paulicienii nu Îmbrățișau opțiunea eroică, supraumană a marcioniților care Își ajutaseră efectiv persecutorii să-i extermine. Ei Își desfășurau existența sub ochiul vigilent al unei Biserici puternice. Singura alegere pe care au făcut-o a fost să pună În practică opțiunea antinomistă și să se lupte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anumit eveniment în viața dumitale, v-ați fi logodit") etc. Numele de familie, Beldiman este un cuvânt format de la beldi(e) al cărui sens este "cotor, tulei; prăjină lungă și subțire"98, țăruș care face parte din "constelația simbolurilor puterii supraumane, venind din cer sau de la demoni, metonimie a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieții"99. Darul ghicitorului în pietre se sprijină și pe descendența sa din "vestitul Leonida Beldiman, dacă vă spune ceva numele ăsta" (s.n.) (de mai
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dramatică, Moșu se ridică de pe patul morții și, sprijinindu-se de un toiag cercetează locul comorii - același loc unde sunt împușcați Ilaria și von Baltasar ("Spunea că ăsta e locul..."514). În această imagine zguduitoare, toiagul este semn al puterii supraumane, metonimie a arborelui cosmic (axis mundi) sau a arborelui vieții 515 (vezi supra, analiza la Ghicitor în pietre), din aceeași serie cu bățul cu care băieții de Pe strada Mântuleasa caută locurile de trecere spre ținutul subpământean. Moșu, ca și von
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
transcendent pentru că vestește împărăția care are o natură spirituală și divină, dimensiune pe care textele evanghelice o exprimă prin imaginea „împărăția cerurilor”; este o imagine splendidă care lasă să se întrevadă originea și sfârșitul împărăției, face aluzie la demnitatea sa supraumană și evocă misterul operei sale de mântuire realizată împreună cu Tatăl și cu Spiritul. Transcendentă în originea sa, împărăția este la fel și în sfârșitul ei deplin și definitiv, care se ajunge în veșnicie, cu condiția să fim fideli lui Cristos
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
desigur, faptul că, odată cu apariția Renașterii, zona de influență a creștinismului a asistat la o importantă schimbare în privința orientării culturii dinspre teocentrism spre antropocentrism. În domeniul artei, această schimbare s-a manifestat prin renunțarea treptată la sursele de inspirație divină, supraumană, în locul celor umane și individuale, marcând o pierdere a capacității sale de transcendendere. Exemplificând această situație prin modul diferit de reprezentare a Fecioarei în arta creștină, filosoful islamic Seyyed Hossein Nasr considera că odată cu secolul al XV-lea, nu se
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
imaginii primitive”(C.G. Jung: Essais de Psychologie analytique. p. 142 ), în momentul apariției acestei imagini primitive sau a acestui arhetip, se dă o luptă cu individul netipic, din care acesta iese înfrânt. Eul e cuprins atunci de sentimentul „unei puteri supraumane”, care nu e altceva decât forța covârșitoare a inconștientului colectiv. Omul, înfrânt în individualitatea lui, e captat sufletește în tiparul universal al arhetipului și faptul acesta îi dă un sentiment de eliberare. În el nu mai trăiește atunci o ființă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca o fatalitate. Ei n-ar putea trăi altfel. În aspectul exterior, în interpretarea pe care noi i-o dăm, acest instinct creator apare ca o jertfă personală, dar el n-o trăiește ca atare, ci ca o satisfacție întradevăr supraumană a operei, pe care o făurește. Am greși însă dacă am confunda acest instinct creator cu o erupție a inconștientului, ce ar face din geniu o jucărie a forțelor oarbe. Geniul e perfect conștient de puterea ce i se manifestă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
N-a aflat în experiență decât mărturia propriei sale neputințe și nici un pretext pentru a deduce vreun principiu satisfăcător. Totuși, fără nici o justificare, după cum o spune el însuși, afirmă, pe neașteptate și în același timp, transcendentul, ființa experienței și sensul suprauman al vieții, scriind: "Eșecul, dincolo de orice explicație și de orice interpretare posibilă, arată nu neantul, ci ființa transcendenței". Această ființă care dintr-o dată, și printr-un act orb al încrederii umane, explică totul este definită de el ca "unitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
O parte dintre proverbele discutate se concentrează asupra unor valori morale: binele (7, 39, 40), dreptatea (16), cinstea (28, 45), încrederea (32, 34), răbdarea (33, 41), sinceritatea (35), frumosul (19, 37), prietenia (44). Alte locuțiuni au ca tematică anumite forțe supraumane, „macrocosmosul”, cele care premerg sau pot să controleze viața omului, și anume ideile de soartă (6, 9, 36), fire sau irațional (10), divinitate (13, 38), noroc (18, 22), sănătate (30). Sunt, apoi, proverbe ce evaluează gradul de predictabilitate a omului
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
tratează problematica viețuirii sociale, din perspectiva relațiilor de rudenie (5, 11, 12, 20, 43). Astfel ordonate, perechile de proverbe ale chestionarului paremiologic rezonează cu inventarul „problemelor umane” stabilit de F. Kluckhohn, în măsura în care „valorile umane” configurează în fond problema „naturii umane”, „supraumanul” transpune aici problema relațiilor „om - natură”, „predictabilitatea” și „bioritmul” se subsumează problemei relațiilor „om - timp”, atitudinea „activă” sau „autoinstruirea” trimit la problema „tipului de personalitate”, iar „viețuirea socială” relevă problema „tipului de relaționare interumană”. Datele obținute de noi prin aplicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau spiritualizat în simțurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al lui Iisus, putea să suporte supraumanele chinuri de pe Golgota. Însă cei care fac din trup un idol sunt și cei mai nepregătiți să se confrunte cu greutățile vieții. Condamnă, propriu-zis, trupul la moarte, la întoarcerea în nimic. Se abat, altfel spus, de la menirea cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
perspectiva) devin fenomene fundamentale. Precum am evidențiat deja, Blake își privește propriul proces de creație că subordonat integral unei autorități transcendente 146. Dat fiind că opera de artă147 se presupune a fi modelata spontan, grație exercițiului unui agent non-antropic sau suprauman, dimensiunea temporală a procesului de creație artistică se reduce la minimum. Hanke remarcă: "Relația dintre momentul viziunii și expresia să poetica este exemplificata chiar de structură poemului Milton. Aflat într-o stare de extaz, Blake are viziunea instantanee a întregului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ajungem la concluzia că Blake, în ipostaza lui Los, este cel care generează cărțile sacre în Eternitate, apoi încearcă să le recreeze material în universul nostru. Rezultă din această că Blake cel nemuritor îl inspiră pe Blake cel muritor: agentul suprauman care modelează opera de artă devine un insolit alter ego artistic 149. Astfel, eul creator se metamorfozează într-o entitate de tip Janus Bifrons: o fată este ferm integrată în dimensiunea psiho-epistemologică a subiectului uman incarnat (eul creator ca expresie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și mediumi practică astfel ritualurile de vindecare magică. Deci nu putem vorbi de un șamanism strict în această regiune. Dar în Australia o persoană poate deveni un tămăduitor prin ritualul de moarte inițiatică, urmată de renaștere către o nouă condiție supraumană. Această moarte inițiatică la fel cu a șamanului siberian 154 are două caracteristici nemaiîntâlnite. Prima constă în operații asupra corpului candidatului, cu scoaterea din abdomen a unor organe, spălarea și uscarea oaselor, inserția de substanțe magice. A doua este o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
structură și funcție, între om și univers, între rețeaua mnemică a sinapsei cerebrale bazale și noosul cosmic, Dumnezeu. Omul nu anulează creația, ci îi este dator printr-o informație rituală de identificare a vieții sale interioare cu răspunsul eficacității valorilor supraumane pe care le reflectă și le refractă, căci rețeaua de cristal a glionilor și neuronilor reprezintă la nivelul interferențelor sinaptice și al neurotransmițătorilor eliberați prin transformarea bioenergiei cosmice în cuante chimice o oglindă care refractă. Mediumii perfecți sunt oameni genetic
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
indiene. „Yoga, scria Eliade în 1936, prezintă vaste posibilități de experiență, care erau înăbușite în Pantanjala-Yoga, în general, în toate formele de yoga brahmică.” Toate textele yoghinice, inclusiv cel al lui Pantanjali, concordă în a recunoaște yoghinului posesia unor puteri supraumane: cunoașterea vieților sale anterioare, cunoașterea “stărilor mentale” ale celorlalți oameni, dispariții și apariții miraculoase etc. Prestigiul de care se bucură deținătorii acestor puteri asigurase „succesul yogăi în clasele de jos ale Indiei”, deteminand apariția elementului numit „yoga populară”. Pentru popor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
subiecților umani. Într-o perioadă relativ scurtă a vieții unui individ, apar noi valori sociale sau, oricum, se poate restructura esența ierarhiei lor. Caracterul obiectiv al valorilor nu trebuie confundat cu reificarea acestora, cu înțelegerea lor ca realități nonumane sau supraumane, încărcate cu facticitate extramundană inertă. Semnalarea se impune întrucât procesul reificării are loc ca o construcție mentală teoretică, dar și la nivelul preteoretic, în practica de zi cu zi. Date etnologice și psihologice sugerează primatul ontogenetic al reificării lumii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
multă vreme ceva supranatural, un dar divin, carisma (charisma) se dovedește, prin cercetări sistematice, a fi mai degrabă o problemă de relație dintre lideri și membrii unei colectivități, decât o calitate intrinsecă a unei persoane, cu atât mai puțin una supraumană. Ceea ce aproape la unison arată studiile în acest domeniu sunt reacțiile tipice ale mulțimii față de conducătorul etichetat carismatic, și anume (Baron et al., 1998): nu doar loialitate, devoțiune și ascultare, ci și un mare entuziasm față de lider și ideile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
În afara acestor condiții, viața interioară este cuprinsă și se afirmă prin valorile culturale, morale și spiritual-religioase din care persoana Își construiește propria sa plenitudine. Aceasta este condiția de a fi ea Însăși. Aceste valori mă raportează la un model suprem, suprauman, la un arhetip de care eu mă simt legat prin filiația valorilor care emană din el și pe care eu, preluându-le, mi le-am interiorizat. Omul problematic este cel care a pierdut orice filiație valorică cu modelul arhetipal, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
manifestă exclusiv prin persoană, și face ca aceasta să se depășească pe sine, dar și lumea (Die Stellung der Menschen im Kosmosă. Spiritul este cel care transformă viața persoanei În ideal. Semnificația umanului se descoperă În convergența dintre uman și suprauman, pe care o dă transcendența, susține J. Maritain (Humanisme intégrală. Este o concentrare a lumii, dar totodată și o dilatare a omului În lume. În felul acesta, doctrina umanistă unifică, În planul valorilor sufletești și morale, omul cu lumea, anulând
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un spațiu sensibil al unui subiect conștient, creierul uman fiind doar un aspect material al acestuia. Potrivit unei asemenea cosmologii monadologice, lumea spațio-temporală, "aici-acum-ul", este făcut dinlăuntrul, de toate Eu-rile ce o alcătuiesc, dar e guvernată de eoni, de conștiințe supraumane, unite în pacea eternă a Conștiinței divine, din-colo de Spațiu-Timp, în Sinele absolut. Emigrăm spre un nou continent al Spiritului, în răspărul hazardului, spre un nou deism, reînviind ideea de Dumnezeu, inteligibilitate misterioasă, Marele Anonim, cu o disperare secretă cauzată
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
putând fi văzut ca o încercare de justificare, prin apelul la concepte de genul nevoilor, a organizării societății în lumea occidentală, ce se vedea asediată de comunism; b) teleologismul funcționalismului, instituțiile sociale părând, în viziunea funcționaliștilor, să îndeplinească niște scopuri supraumane, ceea ce introduce în explicație o nuanță metafizică deloc pe placul celor cu o orientare individualistă; c) incapacitatea funcționalismului de a explica schimbarea- de a răspunde la întrebarea de ce se transformă sau dispare o instituție socială dacă ea este necesară? Problema
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de sorginte divină, de gestionare a lógos-ului sub toate formele pe care, în viziunea teologică, acesta le putea lua, dar și a manifestărilor și a reprezentărilor sale; de aici, invocarea permanentă a unei voințe și a unei protecții supraumane, atât pentru actul de construcție, cât și pentru exercitarea puterii ecclesiastice sau pentru politicile de prozelitism. O altă mutație fundamentală în perioada iconoclastă, pentru destinul imaginii, dar și al oikonomiei (cu toată pluralitatea sa semantică), s-a petrecut în relația
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]