28,530 matches
-
Luând o hotărâre, Maria amâna mereu, așa cum virtualul sinucigaș își amână clipa morții născocind motive cât mai solide. Deși a amâna nu e cuvântul exact. Mi se pare mai just că refuza să se decidă. Cred că aceasta a fost suprema mea dovadă de afecțiune (Maria ar fi zis de egoism): să-i cer să decidă între mine și Andrei. Lucrurile trebuiau lămurite. Nu puteam trăi permanent în această situație confuză. Și dacă nu mă va alege pe mine? Poate că
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
Dar, în majoritatea cazurilor, dictaturile, la un moment dat, sunt suficient de slabe pentru a li se putea opune rezistență. Se întâmplă însă să existe sectoare, uneori foarte importante în societate, care se amăgesc și care ajung să creadă acea supremă stupizenie cum că un om puternic, un regim dur, un guvern de mână-forte ar fi mai capabil să rezolve problemele, decât un regim democratic, unde, desigur, se face multă demagogie politică și unde cu mult efort se ajunge la un
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
despre Trujillo, ci și despre Somoza, Perón sau Fujimori, Ceaușescu, Enver Hodja, Mao sau Stalin, pentru că toate dictaturile, de stânga sau de dreapta, au un numitor comun și, în esență, sunt identice. Într-o dictatură raționalul dispare, forța devine argumentul suprem pentru a tranșa toate dezbaterile, toate discuțiile, iar rezultatul acestui sistem de putere piramidal și autoritar este întotdeauna corupția, violența și, desigur, minciuna. Din punctul de vedere al culturii, o dictatură este întotdeauna letală. Acest lucru îl știu foarte bine
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
Deși ardelean, dl Pintea folosește cu obstinație perfectul simplu. Vreo sechelă din vremea când, transmutat la Timișoara din satul său din Apuseni, tremura în fața șefilor olteni - tradiționalii stăpâni ai orașului de pe Bega. De altfel, am observat că pentru mulți ardeleni suprema formă de evoluție lingvistică este oltenizarea! Nu ezit să intru în jocul lui: "Bine, bine, intrarăți, dar ce-o să faceți de-cum înainte? Că domnu' Bush nu prea-l are la inimă pe tribunu' dumneavoastră!" Ca orice posesor al adevărului
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
democratic și legal, adică în interiorul instituției, și nu prin pelerinaje penibile pe la tot felul de organe și organisme putrede ele însele de microbii securismului. "Onișorii" trebuie obligați să rămână în interiorul legii - chiar dacă asta ar reprezenta pentru ei un act de suprem masochism: să-și imagineze că ceea ce-i chinuie atroce le face o imensă plăcere. Spre consolare, îi anunț că se află într-o selectă companie: a securiștilor care cer intrarea țării în N.A.T.O.
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
subliniată cu toată convingerea ("Pamfletul se învîrtește în jurul obiectului cu oarecare frumusețe de corb: între două zboruri circulare, ciupește, zgîrie, înțeapă, rupe. Pamfletul se lucrează cu andreaua, cu peria de sîrmă, cu răzătoarea sau cu ferestrăul; și uneori, în clipele supreme, cu sculele măcelăriei")". Se află aci notele unei cruzimi ostentative, ale unui nihilism somptuos prin excesul său decorativ, pandant oarecum al triumfului stilistic cioranian. Marile spirite românești se întîlnesc. E o "răutate" atît de abil pusă în scenă, încît apare
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
de grijile educației lor. Astfel, doar aspectele plăcute ale maternității vor fi păstrate. Ocupațiile tipic femeiești precum bucătăria și spălatul rufelor vor fi integrate armonios în circuitul binelui general prin înființarea unor bucătării și spălătorii publice. Astfel, ca o împlinire supremă în viziunea marii femei sovietice, individualul se va fi supus colectivității. Tot în proiectele marii vizionare, maternitatea avea să fie o sarcină socială, dusă la capăt de femei pentru satisfacerea intereselor societății, a nevoii de noi membrii sănătoși. Mama nu
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
colectivul de muncitoare pe care le vrea eficiente. Ea este "managerul" Anei Roșculeț, îi intuiește calitățile și o învață să le exploateze. În comunism femeia demonstrează, între altele capacități aproape paranormale de autooptimizare. Pentru Tomiță, exponent al falocrației reacționare, infracțiunea supremă este superioritatea intelectuală, echivalentă la el cu emanciparea. Ana vrea să-și dea fata la școală, s-o educe, iar concubinul ei o sancționează dur pentru greșeala de a-i dori independența. Mentalitatea lui retrogradă echivalează ignoranța cu obediența, femeii
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
revelație pregătește finalul: "Teatrul magic vrea bărbăție adevărată, potrivnic viu, nu o sperietoare". Și atunci magul însuși îmbracă blana ursului pentru a repeta provocarea cu puteri cum numai el le avea. Miracolul se produce, în fine, atunci când printr-un efort suprem, suicidar, concentrat în sine, solomonarul aruncă masca, iar taurul atacă și își ucide provocatorul, "ca să se știe că de acum înainte nimeni nu-i mai poate sta împotrivă". Dar el, spiritul pământului, a ucis cu fală pe omul-urs, pe ultimul
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
să pătrundem în catedrala gândirii (neamului). Totul răsună înalt și solemn sub bolțile acestei catedrale. Când trece la analiza stilistică a unui poem și încearcă să identifice funcția estetică a vocalelor, eseistul are aerul că ne inițiază, ca un sacerdot suprem, în secretele universului: " Vom încerca să relevăm prin exemplificări potențialul semnificant - ontologic și axiologic - iradiat de caracterul luminiscent al vocalelor și felul cum este fructificat metafizic acest potențial." Fumul mistic producător de beatitudine îl constituie neologismele, zecile, sutele, miile de
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
Dar cum ar reuși să găsească el soluții, dacă PSD-ul geme de cripto-vadimieni, dacă justiția tremură în fața posesorului de dosare secrete și de informații obținute prin securiștii înregimentați în PRM? Inimaginabilul abuz al blocării proceselor lui Vadin de către Curtea Supremă de Justiție se va întoarce, cu vârf și îndesat, împotriva pedeseriștilor. Pentru că Vadim n-ar fi invincibil dacă oamenii de la putere n-ar fi, în egală măsură, proști și ticăloși. Idila dintre Vadim și PSD - o "romanță" ce durează din
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
ale ilustrului ei prieten. Pornite în zorii zilei din Köln, la orele tîrzii ale nopții am ajuns și la Rășinari la "Pensiunea Cioran", unde eram așteptate cu "masa pusă" de gazde. Stăpînul casei este chiar un nepot al filozofului. Încîntarea supremă avea să se producă a doua zi de dimineață cînd, deschizînd larg ferestrele, peisajul "mioritic" mi-a stors mie lacrimi iar Friedgardei, puternice exclamații admirative. Între împrejurările ceremonioase ale colocviului și convivialitățile post festum, între excursiile la Sibiu, popasul foarte
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
orice discuție cu ei?... Numai în antichitate se mai găsesc asemenea exemple. Pe urmă, chestia ailaltă... În timpul războiului, invitând niște ofițeri la masă cu nevestele, la Kremlin, Stalin voise să afle părerea unui colonel în legătură cu o luptă despre care tătucul suprem spusese că ar fi fost un model de tactică, iar ofițerul superior, ridicându-se și făcând drepți, cu respect, răspunsese contrazicându-l că dacă s-ar fi procedat altfel, cum era de părere el, pierderile enorme suferite, ar fi fost
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
nedesăvârșire. Întâlnind asemenea "capodopere fragmentare", Hadrian simțise mereu nevoia să le completeze. Cum inclusiv seducția devenise plictisitoare, împăratul luase, efemer și experimental, calea desfrâului. Înnoirea și auto-provocarea intervine atunci când Hadrian descoperă în sine un Pygmalion, un constructor de frumusețe; experiența supremă este degustată prin intermediul tânărului Antinous: nu este vorba, însă, despre o simplă relație de invertire, ci de iluminarea pe care o aduce frumusețea. Antinous ( Anti-Nous, adică Anti-Spirit, după cum i-a decriptat și speculat numele un scriitor clujean) nu era la
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
președinția țării de-a întreprinde neapărat turnee electorale în America, pretinzînd nu numai sprijin moral, ci și financiar. Cu gura căscată la discursul pseudoprofeților, românii americani înstăriți completează cecuri, spre a-și da seama că angajamentele celor ajunși în funcția supremă au fost mincinoase: "Promit, ca și actualul (e în chestiune Emil Constantinescu - n.n.), dar ca și cel dinainte marea cu sarea, ca apoi să uite sau să constate că, în calitate de ditamai președintele, nu are nici o putere, cinic, va declara după
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
Tudorel Urian Cuvîntul "democrație" are rol de cheie franceză în viața politică actuală. Este argumentul suprem, menit să încheie triumfal orice discuție în contradictoriu și să justifice orice decizie, fie ea cît de aberantă. În numele democrației vorbesc miile de demonstrați ieșiți în stradă și forțele venite să-i reprime, adepții privatizării și cei ai etatismului, naționaliștii
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
diversele tipuri de sisteme electorale și de reprezentare, concluzia lui Lucian Boia vine de la sine: "Suveranitatea poporului e un principiu abstract, ceva ce nu există în sine. Poate fi invocată în toate sensurile, în bine sau în rău. Dacă interesul suprem al națiunii o cere, nu există sacrificiu prea mare" (p. 19). În privința principiilor egalității și libertății, istoricul român face o plină de revelații comparație între doi gînditori reper în istoria doctrinelor politice: Alexis de Tocqueville și Karl Marx. El constată
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
supraviețuire, într-o cinematografie săracă și debusolată). Ovidiu Georgescu e primul regizor român care a avut forța de a transforma handicapul în motor al întregii lucrări! Într-o vreme a tuturor disoluțiilor și dezamăgirilor, "tînărul Georgescu" propune, ca pe o supremă perversitate, euforia pionieratului! Lamentația sterilă ca justificare a "nefăcutului" (nu sînt bani, nu e interes, nu se poate etc. etc) e înlocuită cu o asumare inteligentă a propriilor neputințe; tot ceea ce filmul românesc încerca pînă acum să camufleze, mimînd normalitatea
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
două parale la lătrat populist. Lacrimile lor sunt simple iritări, nu emoții! Jigodiile noastre sunt nostalgicii regimului comunist, cei care, apărați de securiștii aroganți, au devenit mici despoți, unii cu pistoale, alții cu poeme omagiale la adresa "marilor conducători". Satisfacția lor supremă fusese faptul că ajunseseră să ia decizii în privința vieții și a morții celor care își permiteau să gândească altfel decât ei. Jigodiile știu că au pierdut trenul istoriei, știu că, în final, aceasta se va șterge la fund cu ei
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
ai motiv să nu mă crezi.", se tânguie o solistă plinuță dar nefericită, însă părând sinceră, doar că, într-un folclor autentic acest "n-ai motiv" "sună ca dracu'" (v. Petre Roman, vol. ziceri din perioada imediat post-decembristă). Ca argument suprem pentru feciorul sceptic (probabil), solista promite avantaje gastronomice interesante, apetisante și, în această perioadă de austeritate, imposibil de ignorat: "Fac și-o ciorbă de vițel,/ Că nu-l am decât pe el." Pe neicuță? Pe vițel? Mister. Însă e o
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
traumatizantă, iar directoarea-politruc a instituției pare un personaj extras din romanele lui Dickens. Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este relatată în cîteva rînduri, autorul neomițînd să reamintească zvonurile care circulau la vremea respectivă în legătură cu acest subiect: "Peste noapte muri însuși șeful suprem al partidului, se știa că e în comă de cîteva săptămîni, iar sicriul acestuia fu depus în holul fostului palat regal (...). Se spunea că fusese iradiat la Kremlin, fiindcă începuse să clănțănească despre independență. Naționalismul lui nu deranja, era chiar
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
de parcă colo, în față, la capătul trenului înfierbântat, îi așteaptă judecata de apoi. Se îmbrățișează și i-o simte cum îi apasă burta, puțin rușinat și întreabă: "Simți?" Ea zâmbește și scoate un "da" euforic. Și pe urmă, într-o supremă disperare și convinsă că totul s-a sfârșit, spune: Da, de fapt, te iubesc". Și după o pauză: "Se poate spune așa?" El spune "da" și zâmbește și brusc, dracu^ știe de ce, e foarte grăbit. De ce să fie unul mai
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
din jeep-uri neasistați, presa a bombardat cu nume - parcă predestinate, dar să nu ne legăm de ele - scontând pe efectul, să recunoaștem ieftin că, pe cât e județul mai sărac, pe atât mai bogat jupânul. Chemați să dea socoteală forului suprem al partidului, șefii de filiale nu puteau minți în fața agerului prim-ministru, pe care nimeni nu-l poate duce de nas. Una după alta, filialele s-au declarat, prin șefii lor, răspunzând unicei întrebări: "aveți baroni?" Cu mâna pe inimă
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
debordantă, deschiderea mitică și chiar religioasă, simțul tragicului. "Transfigurarea abjecției" la Jean Genet, obsesia erosului și a morții la Georges Bataille, "povestea reluată la nesfârșit a unui individ condamnat să rătăcească în așteptarea unei odihne din ce în ce mai problematice a cărei formă supremă ar fi neantizarea", la Samuel Beckett, experiențele-limită ale drogatului Michaux, "cruzimea" teatrului lui Artaud, dificilul "caz Céline",- mare scriitor semnalând, ca Poe ori Baudelaire, "o inadecvare totală la lumea care se face pentru noi, o dezadaptare funciară la viața ’modernă
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
neputincios a se vedea pe sine, dar mai capabil de a revela ordinea universală". Pe calea unei asemenea interpretări putem ajunge la descoperirea unor similitudini între doi poeți foarte deosebiți precum Claudel și Mallarmé. Poetica claudeliană, stăpînită de chemarea ordinii supreme, era normal să fie o poetică a aflării cheilor, a descifrării lumii, a dibuirii misterului în materia cognoscibilului. O atitudine ce pare la antipodul încifrării mallarméene, cu atît mai mult cu cît însuși autorul Marilor Ode a relevat, în repetate
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]