3,725 matches
-
o altă tonalitate și o altă turnură după 1945, când Petru Comarnescu, precum și alții din generația lui, trăiește drama intelectualului, format și afirmat înainte de război, care se confruntă acum cu un alt regim politic decât cel democratic, un regim dictatorial suprimând libertatea de gândire și de expresie, cu o ideologie dogmatică propunându-și să elimine din estetică specificul artistic și din istoria culturii mai toate marile valori. Comarnescu trăiește în această epocă între grija zilei de mâine și teama de cenzură
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
ridicată de Virgil Ierunca, mai întîi, apoi de Ion Caraion, dar una produsă tardiv, practic către sfîrșitul polemicii, prilejul declarat fiind o anchetă a "Rampei" (veche și ea de cîteva luni), în al cărei chestionar figura întrebarea: "- Regimurile politice pot suprima libertatea de exprimare și manifestare a culturii?". (Sorana Gurian se raliază, își asumă practic răspunsul lui Tudor Teodorescu-Braniște: Cred că există o criză a culturii mondiale, în care firește, se încadrează și criza culturii românești. Cultura înseamnă cultul valorilor spirituale
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
lungimi, unde ar mai trebui amplificat ceva... D. T.: - În funcție, deci, de reacțiile spontane ale publicului. V. E.: - Da. De pildă, Înșir'te, mărgărite! și Omul care a văzut moartea au suferit destul de multe schimbări. La fiecare reluare, adăugam, suprimam; nu numai replici, dar chiar și scene întregi. La unele piese însă - Meșterul Manole, Atrizii, spre-o pildă - nu am revenit, le-am lăsat în "haina" lor inițială. D. T.: - "Primatul textului - iată comandamentul suprem al artei teatrale!", ați afirmat
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
eliminat fragmentele Ťpe care cu greu publicul francez le-ar fi înțeles ori gustatť. Operațiune considerată de el Ťtravail critiqueť. Traducerea prozatorilor nu a avut de întîmpinat mari greutăți; uneori, doar, frazele prea lungi au fost tăiate și au fost suprimate epitetele excesive. Se menționează, pentru explicarea procedurii, că în secolul al XIX-lea scriitorii români se găseau într-o situație dificilă, limba, se înțelege că literară, nefiind prea evoluată, încît ei aveau Ťingrata sarcină de a-și făuri instrumentul înainte de
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
lui Ion Iovanache. "Lista acestor prădăciuni, îi scrie Vinea lui Beniuc, e incompletă, dar și așa ea explică de ce a trebuit să renunț la vreo 300 de pagini din Lunatecii și să fiu silit să remaniez ŕ fond toată lucrarea, suprimînd capitole și schimbîndu-i orientarea". De-ar fi chiar așa cum spune, ar însemna că Petru Dumitriu își merită porecla de "havguf" - pe care chiar Vinea i-o dă într-un pamflet din Glasul patriei - adică de "balaur de mare", care înghite
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
a încercat să o autohtonizeze, ci împotriva modernismului lovinescian, europenizant, avangardist, psihologizant. Plecarea lui Mircea Streinul la București a atras după sine și declinul revistei, deși aceasta a mai apărut timp de câteva luni, datorită probabil eforturilor lui Barbu Slușanschi. Suprimată la jumătatea lui ianuarie 1938, ea nu va mai apărea după ridicarea cenzurii, în 1940, cum s-a întâmplat cu "Însemnări sociologice". Cercetătorul ieșean a descoperit însă un ecou al Iconar-ului în presa exilului: "Un răsunet târziu al revistei
Iconarii pe înțelesul tuturor by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11935_a_13260]
-
pe care le preconiza Adrian Marino erau, de facto, bizar... dezintegratoare, excomunicînd elementele scrisului frumos, cele ale metaforei mitului, transcendenței... O frigiditate cabrată îl împingea spre o rețetă aseptică, spre un fanatic purism al "ideii" aidoma unui balon care-și suprima legătura cu pămîntul, aspirînd a pluti de-a pururi într-un cer abstract. Lucian Raicu e unul din cei ce readuce balonul pe solul - cu semnificație anteică - al creației, care, la urma urmei, justifică orice comentariu, oricît de abstras, consacrat
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
formula, în vremea lui Arghezi, nu era foarte nouă - consultați, bunăoară, Catastihul amorului, iar astăzi n-ai zice că-i veche deloc). Introducerea asta, o schiță absurdă pe canava de Viețile sfinților, ia drept subiect spovedania unui arhimandrit muribund, care suprima oameni de stat folosindu-se de... purici. Acum, că biserica s-a tot amestecat în politică nu-i o mare descoperire, dar poanta adastă la sfîrșit: "- E roman, nu zic ba, zise după o pauză al doilea romancier, dar sfîrșitul
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
valorii și existenței netrecătoare a persoanei umane<footnote Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 45. footnote>. După păcat chipul s-a alterat și s-a deformat, dar nu s-a desființat, gândul asemănării cu Dumnezeu s-a deformat, dar nu s-a suprimat. Dacă s-ar fi desființat chipul lui Dumnezeu din om, n-ar mai fi fost posibilă mântuirea noastră. Prin păcat s-au produs stricăciuni în firea omului, dar n-au fost așa de mari încât să poată desființa chipul lui
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
care trăim, de aer, de oxigen, de apă, de hrană etc., fără a forma un corp, un tot organic, o ființă cu ele, ci ne păstrăm viața sufletul și corpul aparte de ele. De aceea nu are mama dreptul să suprime o viață umană, după cum nu are acest drept nici medicul, nici psihologul, nici psihiatrul, nici juristul, demograful, nici politicianul, mai ales că omul e om încă din secunda conceperii. VI. Consecințele avortului Avortul continuă să ocupe un loc de vârf
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
tragă într-un inamic pe care nu-l vedeau bine decât într-unul ale cărui trăsături omenești li s-ar fi impus, personalizându-l. La fel se întâmplă și-n viața civilă. Deosebirea e că aici nu-i vorba să-ți suprimi adversarul sau în general personajul țintit. Invers, cu cât Personajul, cu majusculă, este mai sus decât ceilalți, cu atât detaliile caracterului și firii sale sunt mai vizibile. în timp ce, pe noi, din cauza altitudinii la care se află, Personajul nici nu ne
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10074_a_11399]
-
de a se înscrie în noile forme de colectivism. Direcția Generală a Securității Poporului impune, în iulie 1950, ca, fiecare lucrător de Securitate să răspundă cu capul de adunarea cotelor și înscrierea țăranilor în Gospodăria Agricolă Colectivă. Securitatea Poporului își suprima propriul popor. De asemenea, instrucțiunile prevedeau împușcarea pe loc a oricărui chiabur sabotor, care făcea agitație contra regimului de democrație populară. Generalul Nicolae Ceaușescu a condus personal războiul împotriva țăranilor din comuna Vadu Roșca, în 1957. Deținea funcția de șef
Două manifestări de marcă, cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
vine uneori să crezi că holera ar putea avea și o acțiune binefăcătoare pentru societate? (Nu știu cum mi-a venit ideea asta?) Eu de o lună nu am mai intrat la cinematograf, e un adevărat flagel, am simțit nevoia să-l suprim din programul zilelor mele. În ce privește "Bene Merenti", clșasaț I, al cărui brevet și medalie le-am primit șițeri (știi că brevetul e semnat autograf de Rege), să nu-ți închipui că e o compensație. Bădărău a aflat (cred) de decorarea
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
foarte scump pe vremea aceea și considerat a avea proprietăți curative deosebite, era ingredientul cheie al celor mai sofisticate delicatese de Crăciun. Începând cu secolul al XVII-lea, curentul puritan, inițiat în timpul lungii domnii a reginei Elisabeta, a început să suprime celebrarea Crăciunului, atât pe teritoriul Angliei, cât și în Lumea Nouă. În 1644, orice sărbătoare în legătură cu Crăciunul a fost interzisă în Anglia. Regina Victoria (1837-1901) a readus sărbătorirea Crăciunului în legalitate. Crăciunul victorian se baza pe nostalgia sărbătorilor din vremuri
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Măinescu, Ion Sângiorgiu, N. Milcu, Ilarie Voronca, Radu Gyr, Dan Botta și alți câțiva, O. Carp, G. Vâlsan, G. Lesnea. 2. Se vor revedea , completă și pune la curent "Notițele biografice: Opere, colaborare la reviste, de consultat. 3. Se vor suprima toate traducerile. 4. Se vor suprima unele bucăți mai slabe ale poeților care de 15 ani fie că nu au mai dat nimic nou, fie că au părăsit poezia. 5. Se vor adăuga poezii din volumele noi ale autorilor care
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
Voronca, Radu Gyr, Dan Botta și alți câțiva, O. Carp, G. Vâlsan, G. Lesnea. 2. Se vor revedea , completă și pune la curent "Notițele biografice: Opere, colaborare la reviste, de consultat. 3. Se vor suprima toate traducerile. 4. Se vor suprima unele bucăți mai slabe ale poeților care de 15 ani fie că nu au mai dat nimic nou, fie că au părăsit poezia. 5. Se vor adăuga poezii din volumele noi ale autorilor care și-au continuat și dezvoltat activitatea
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
de "aliați" simandicoși, mutual avantajoși. Neacceptat, la treaptă dorită, nici de cei mai iluștri fruntași ai diasporei, nici de cîteva centre ale vietii literare din țară, catre care a năzuit, autorul Franciscăi a recurs la această (mez)alianță, care-i suprima alura de autonomie și, indiscutabil, prestanta ce decurge din orice autonomie. Drept care paginile publicației pe care o conduce s-au văzut colonizate de ciraci ai "apoliticului" number one, dintre care unul deosebit de belicos și lipsit de scrupule, cu slugărnicie așezat
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
în care nu e greu de presupus că prețiosul aliat supraacademic și "apolitic" cît încape mi-a cerut capul? Trebuia doar să capete o compensație pentru lipsa d-sale de contraargumente, nu-i așa? Întîi de toate, mi s-a suprimat rubrică, fără nici o explicație. În al doilea rînd, nu mi s-au mai publicat textele trimise în ultima vreme, nici macar aforismele, inocentele aforisme, pe care Nicolae Breban nu pregeta a le raporta, redundant, la Blaga sau la Cioran, angajîndu-se chiar
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
care fac parte afectivitatea intrinsecă (erotică și maternă), senzualitatea exacerbată, unversul domestic. Reperele ei sînt, așadar, ambianța emoțională și decorul fiziologic. Împrejurarea că multe poete se îndepărtează de acest canon îl poate, firește, invalida în realul textual, fără a-l suprima complet din conștiința noastră, care se poate raporta, de asemenea, la un real textual de factură "tradițională". În unele momente, sîntem înclinați a refuza pur și simplu departajarea în cauză. În altele însă... Ștefania Plopeanu e o au-toare care ține
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
Dincolo, ritul nu-l mai știu:/ ce înger mîntuie nevroza// cînd lacrimele-n harpe, trec/ nu sînge ca de nalbe perne?/ Un sînge cade-n alb, - eterne,/ cînd lacrimile-n har, petrec?" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Cu o nostalgică dispoziție, poetul-poet acceptă a funcționa ca un poet-prozator, sub zodia veacului al XIX-lea, în care un Nicolae Filimon, un Ion Ghica, un Al. Odobescu zugrăveau lumea lor într-o concretețe poroasă, într-
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
eșarfe-ncep;/ ea tace leneș; arfe-ncep;/ culoarea minte) (pe cînd seara// alb astru-n cearcăn vînăt, ori/ mărgea-n privirea mea aprinde),/ mărgean, privirea mea, a prinde,/ albastru-ncearcă-n vînători!" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Sau Macedonski cel al tardivelor rondeluri valsante: "În unduire ca de șarpe/ de pene, umerii ei cad;/ de pe neumerii ei cad,/ în unduire cad, eșarpe.// De vreme ce-am dezvăluit,/ la spuma nopților, - în vălu-i/ las
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Deochiu-i vag. Încercui clar/ (o, Père-Lachaise în lacrămi!), plînsă,// una din urne (e a ei?)/ cu tuberoze,-n aurora/ cu tube roz. E-n aur ora./ Una din urne e a ei. " (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Putem semnala și ceea ce avem impresia că e o persiflatoare anticipare textualistă - o poezie a poeziei țesută din firele mărturisirii simbolic-tehnice, în dualitatea revelării obiectului așa-zicînd tematic și al obiectului așa-zicînd meșteșugăresc, coincidente în travaliul de
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
poetului Gabriel Chifu se reflectă - cu virila măsură și alteori cu o tot atît de virila nemăsură - un "rău al veacului". Un rău cu specifice manifestări, căruia i se dă, din diversele nume cu putință, cel de dezolare și care suprimă nu doar ipostază narcisiaca a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
socialismul. Și Iorgu Iordan nu găsește alt citat mai potrivit decît acesta că acine crede la muiere, bage-i-se dracu-n pielea" (82). Culmea umorului involuntar și eliptic mi se pare însă atinsă în constatarea: "La cuvîntul cretin am suprimat la corectura o trimitere care era direct o provocare" (78). Un referat "strict confidențial" din 1952, reprodus în același volum (p. 95-97), oferă interpretări și mai interesante, vizînd succesiunea de exemple, de citate și chiar de articole cuprinse în revistele
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
lumea integral, fără o prezență specializată în zone privilegiate, fără criterii discriminatorii. Un "abis de azur", cum ar spune Rimbaud, "o fîntînă de foc unde mari și fabule se întîlnesc". E un Dumnezeu vizionar El însuși, un Dumnezeu artist, care suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică a versului l-ar putea surprinde mai convenabil decît conceptul: "Crepusculul cu dezmierdări solare/ Mă înhamă la sacralitate./ Aș geme între colții sulemeniți cu rod/ Ai întîmplării
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]