495 matches
-
vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și fața centimetru cu centimetru. Funtea ridată, obrajii supți, pleoapele obosite, buzele deshidratate. Nătăfleațo, ce alte motive îți mai trebuie, ca să te hotărăști odată să pui capăt unei asemenea vieți? O să vezi că totul nu va depinde doar de tine, e doar nevoie să-ți dorești îndeajuns, situația asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în moarte. Incertitudinea este precum o pecingine peste fereastră. Mă trezesc, adorm, mă trezesc, sorele se împarte aleatoriu în fotografie, soarele sfidează așteptările, incertitudinea bifează așteptări în icoană. Viața este o aberație a lui Dumnezeu: resturi menajere intoxică conștiința laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se-nțelege. Nu este nevoie, însă, a ilustra prea în amănunt asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
desprinse o siluetă Întunecată și sinistră, pe care cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste ar fi luat-o drept stafie. Nou-venitul făcu câțiva pași, și felinarul de pe masă Îi lumină chipul, adâncind niște scofâlceli În obrajii rași și supți, peste care o pereche de ochi Încununați de niște sprâncene groase străluceau febril. Purta rasa neagră cu alb a dominicanilor și nu era mascat, ci cu fața descoperită: o față slabă, ascetică, căreia ochii strălucitori Îi dădeau o expresie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vorba, Într-adevăr, de un interogatoriu În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede că spumega de furie; ceva neavând nimic În comun cu mila creștinească. Lumina pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan. Omul acela Întreg, de la felul cum punea Întrebările până la cea mai neînsemnată din mișcările lui, era amenințare pură; Încât Alatriste privi Împrejur, Întrebându-se unde o fi banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese brusc cu bidineaua pe față o dâră albă, apăru pe ea un zâmbet. — Aștepți pe cineva? Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lacul Frazier din nordul Alaskăi, ca să-și depună icrele, - mingea țuguiată, eseul, pe linia din fund a terenului... Să te zbați cum arată trupurile lor roșii de icrele ce le poartă pentru a le lăsa să cadă în fundurile apei, - supți, scofâlciți, desfigurați de atâta abnegație, sărind peste cataracte, împotriva curgerii năvalnice a apei, înfruntând urșii care pândesc pe margini să-i înhațe din zbor... Elanul biologic al somonilor mâncați de ciuperci, cu mâzga lor albă în bot, agonizând, după ce și-
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
stilistice anume căutate. Așa vor fi venit sub penelul lui Giotto oițele care ne mișcă irezistibil, de atîtea secole, naive fără mièvrerie, pentru că purced dintr-o salutară, pregnantă economie a rostirii! Esențialul nu mai are acum nevoie de o verticalitate suptă, patetic smulsă împrejurimii, ca în piesele mai vechi, nervos, aproape filiform înălțate: Moschoforul său, pe care îmi permit să-l apropii, în cheie gracil austeră, de figura mai scundă, pe aceeași temă, de izbînda, larg cunoscută, a lui Picasso. Îi
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
de café-concert, dansatoare, femei făcându-și toaleta, spălătorese... „Picasso privind la Degas" propune multe alăturări interesante. În „Femeie cu fierul de călcat", modelul este privit din profil, la fel ca în pictura lui Degas din 1876 purtând același titlu. Chipul supt al personajului lui Picasso, caracteristic perioadei sale albastre, este însă departe de silueta burgheză pictată de Degas. Pe de altă parte, pictura lui Degas este mult mai complexă ca manieră de tratare a luminii -albul cămășii călcate, al perdelelor - și
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
cinci sute de ore săptămânale. Epitaf De statură mijlocie, Cu o voce nici subțire nici groasă, Fiul cel mare al unui profesor de primară Și al unei modiste obscure; Slăbănog din naștere Deși amator de o masă bună; Cu obraji supți Și cu urechi mai degrabă mari; Cu o față pătrată Pe care ochii abia se deschid Și un nas de boxer mulatru Coborând spre o gură de idol aztec - Toate acestea scăldate Într-o lumină ironică, dar și perfidă - Nici
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
turcii prieteșugul, pentru voia banilor”. Iar în Povestea vorbei, proverbul despre prietenia judecătorului e ilustrat de o istorioară despre mituire: Pann pare să încerce motivarea expresiei printr-o narațiune în care apare menționat genunchiul („Zapciul, puțin mișcând / Și genunchiul ardicând / Supt saltea le-a arătat / Banii ce i-a fost ei dat”). Chiar dacă nu e prea limpede legătura dintre sensul actual („în grabă”, „improvizat”) și sensurile deductibile din context din ultimele exemple, acestea confirmă circulația populară a sintagmelor pe picior și
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
neîmplinirea colectivă. N-avea prejudecăți, nu se oprea în fața niciunui obstacol. L-am cunoscut pe Zubașcu la sfîrșitul anilor ’60, la Oradea, unde era student. Era un tînăr cu o înfățișare stranie, smead, numai piele și os, cu un obraz supt și cu o privire arzătoare. Fiu fidel al Maramureșului, purta în figura sa crispată zestrea acestei provincii avute în tradiții, de-o intemporalitate ce constituia o pavăză împotriva prezentului atît de tulburat. I-a preluat melodiile „bătrînești”, acele incantații din
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
înfățișează, pe drumul spre Deir-ez-Zor, mai ales copii. Drumul spre al șaptelea cerc a fost un fel de cruciadă a copiilor. Având aceeași soartă ca a tuturor cruciadelor neînarmate. Copiii din acele fotografii sunt scheletici, cu trunchiul împuținat, cu burta suptă, cu coastele zvâcnind ca niște arcuri de oțel peste scobitura pântecului, cu mâinile și picioarele subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc în fundul capului. Copiii
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
altă poezie, imperfectul pare și mai apăsător, iar cu mai mult ca perfectul, „pînă și tristețea se dusese”: „Ce vesele cîntece cîntau/ cele zece femei din spital/ în acea duminică de lăsata secului,/ ce carnaval// cu măștile lipite de obrajii supți/ și tu ce voce aveai cînd mi-ai spus:/ uite, mă țin de cuvînt, nu mai plîng,/ uite, tristețea s-a dus.// Căci pînă și tristețea se dusese/ cînd moartea începuse să secere/ în fiecare zi pe cineva/ și voi
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
la cei prezenți, accentuîndu-se latura kairotică a enunțării -, iar anafora și interogația retorică marchează stilistic acest tip de expresie: "Dară ce voiu să zic de nesimțirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toți pătimesc, toți sînt în scîrbe, toți suspină supt jugul cel greu al nevoii". Merită evidențiate atît crescendo-ul tensional, rezultat din acumularea, prin juxtapunere, a trăsăturilor negative generalizate ce sînt invocate, cît și adecvarea răspunsului dat la interogația formulată. Plasticitatea constantă a limbajului, reliefarea personalității proprii, intuirea inefabilului
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
care se silea să-l îndulcească cu o vorbă a Mântuitorului, în gura căruia găsești toate vorbele ce îndulcesc suferințele. I se prezentă, așadar, lui Sergiu, cu aerul lui de veșnic nemâncat, cu servieta subsuoară, cu barba putredă, cu figura suptă, cu privirea pierdută de ascet și mucenic al unei misiuni naționale. în ton plângăreț, cu ochii peste cap, porni o lungă jelanie: fusese totdeauna un persecutat al vieții; îl lăsase acum la o parte și de la constituirea societății Ara, nu
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
alimentare, ziare și haine vechi. Pe terasă, la o masă de-afară, bea o bere Flaviu. Și el poartă barbă, însă e îmbrăcat mult mai îngrijit decît Lazăr, deși paltonul lung, negru, chica netunsă și fața de călugăr, cu obrajii supți și cearcăne cît pumnul sub ochi, îl fac să semene mult cu primul. Flaviu locuiește în comuna Pantelimon. Sosește dimineața în oraș și pleacă noaptea acasă. Prin București, frecventează diverse medii subțiri, poate fi întîlnit la cenacluri, ori în braseria
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
inima/ dihonia roșie, fără chip/ cu ochii nu vezi, cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă" (Biblioteca devastată). Insolențele articulațiilor defecte nu constituie decît semnele unei iubiri trădate, ale unor entuziasme întoarse pe dos. Poetul se apropie de sfera plinătății vitalului cu o laudă inversată, trecută în
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Scčve, Louise Labbé ( ,Agrippa d'Aubigné e prea marțial"). Un octombrie senin se prelungește nespus. Diminețile palide și prealuminoase predispun la mărturisiri. Nu vor ieși din sufletul prematur împietrit al lui Vladimir, ci din cel al prințului. Doctorul observă fața suptă ca de boală sau de o veghe îndelungată a prietenului său. Privirea-i devine întrebătoare. - Nu poți înțelege cât sufăr, îi spune Balduin. Suferința Răstignitului e și a mea. Știu că pentru tine lucrurile astea nu există. Sunt un caz
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
te intriga. Nu avea nimic din liniștita și impunătoarea stăpânire de sine care face ca fețele nobililor să fie atât de atrăgătoare, dar nu avea nimic nici din servilismul înțepat al feței unui servitor manierat; era o față ridată, brăzdată, suptă. Deși era poet, părea mai deprins să mustre decât să măgulească; să se încaiere decât să alinte, să se cațăre decât să călărească; să se zbată decât să se relaxeze; să urască decât să iubească. Toate acestea se vedeau din
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
la început, momente de intensă delectare, datorate artei lor desăvîrșite, precum și corozivității lor extreme. Dar această delectare va face loc curînd unei stări de inconfort, dacă nu chiar de jenă. „Tînărul ofițer”, „omulețul”, este „de specia ascaridelor, slab, cu obrajii supți, cu ochii vii și cu mișcări dezarticulate de paiață”, „nervos și dezordonat în mișcări” și are „pe lîngă geniul familiarității și al vulgarității ș...ț o volubilitate excesivă”, prin care acaparează conversația, instituie monologul perpetuu, o revărsare a mitomaniei complete
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
7 decembrie 1922 erau anunțate și în „Voința Banatului”. Cu ocazia concertelor de la Arad, apărea un articol în „Voința Poporului” din 26 noiembrie 1929: „Maestrul Enescu mi-a vorbit apoi despre evoluția publicului nostru, care a ajuns să înțeleagă muzica supt toate formele ei technice. Nu mai observ, ne spune Dsa, nici un fel de deosebire între publicul nostru și cel din Occident. Dl Enescu ne-a împărtășit apoi că lucrează încă de acum 7 ani la o operă în patru acte
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
din stradă la azil, apoi cine mai știe pe unde... Sunt doar câțiva din cei 3 500 de obidiți care de la înființare au trecut prin casa de pe strada Brâncoveanu nr. 50... O părăsesc, la ora la care oameni cu fețe supte și amar în priviri bat la poarta refugiului pentru o noapte... La nici trei străzi, un cerșetor întinde mâna după un bănuț; până să ajung în centru, mai întâlnesc copii ai străzii, suiți din canale la lumina zilei, bătrâni purtându
Agenda2005-28-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283932_a_285261]
-
dactil sau iamb; Ce-a fost ieri și astăzi este... La feștilă lordul Lamb Să dezlege mi se zbate, Ochelarii rânduri trei, Neînțelegând cum poate Să zgâlțâie un... condei; Abitir o pană ruptă Înmuiată-n călimară, Cu laptop și față suptă Azi poetul e... jumară; Copy/Paste! Gata lucrare ‘Ntr-o clipită, lume-n grabă Nu-i află asemănare, Și-ncă nime nu se-ntreabă De-unde-a luat cu împrumut... De-ndrăznești cumva să-ntrebi, Gealați te duc la zdup Amintindu-ți... că
POEZII (LUI MIHAI EMINESCU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382417_a_383746]
-
importante ale vieții, la bine și la greu, de parcă toată înțelepciunea lumii aici s-ar fi adunat. Muncile oamenilor respectă ciclul binecuvântat al anotimpurilor, într-un aer de simplitate și sacralitate. El, încă înalt, curbat ușor de spate, cu obrazul supt și ochii verzi, parcă decolorați, pășea rar și apăsat.Ea, mărunțică, dar dreaptă, cu aceeași ochi cu muguri verzi, cu batic și șorț peste fusta încrețită și o bluză în dungi, alb cu negru. Optzeci de ani și o gospodărie
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]