178 matches
-
încă. Întocmai unei vieți amărâte și nedeterminate de o alegere liberă, omul a admirat mereu pe îngeri, considerându-i pe ei perfecți.. însă, pentru că n-au întocmai liberul arbitru aceștia... În concret, prin relația cu Dumnezeu ei se manifestă cu supușenie condescendentă, numai omul fiind capabil de venerație... Se știe, că singurul act de alegere a unor îngeri a determinat separarea și apariția... dracilor. Îngerii apoi, sunt poate că tot „asemenea” Lui, însă nu sunt capabili de iubire și jertfă perfectă
TRILOGIA DIVINA VS TRILOGIA IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357594_a_358923]
-
goliciunii. Retragerea în intimitate a personajului superrealist ar fi dus la introvertire și la pierderea totală a eului, a clacării și a judecării nemeritate a încrederii că el este vinovat de tot ceea ce se întâmplă în lumea aceasta dezlănțuită, îndiguită supușeniei materiale și calvarului existenței decimării psihice. Versiunile lui comportamentale în a sfida toate privirile ce îi urmăresc mișcările deplasate, cu gesturi obscene, inhibitoare și dizgrațioase nu sunt decât un rezultat a lipsei de putere a societății de a-i răspunde
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
Deplasase „victoria” (ca și căderea, la o adică) pe umerii liderului național. De necontestat, și care își adjudecase, cu de la sine putere, un soi de inamovibilitate. Alesul locului s-a mulțumit cu „scaunul”, lăcuit cu mirodenii asezonate și cu postura supușeniei, învățată cu tot sârgul la cursurile de propagandă (atent „ordonate” și „fișate” pentru seminarii) ale organizației de bază din mediul muncitoresc în care fusese „unsă” opțiunea politică, singura de altfel pe vremea aceea! Aflată sub semnul „sacru” al unei muțenii
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
puțin de 12 ore. S-a lăsat cerul pe pământ dintr-o dată și jalea rupea din ei toți frimituri mici, mici de hrană. Bunicul și-a trecut nora și nepotul în căruță, pe ploaie, peste granițe. Nu se ruga cu supușenie, se certa ca-ntre vecini cu El, cu Dumnezeul care nu voia să-l ajute la greu. Nu-ț pasă de rumân! I-a strigat, arătând cu pumnul spre cer, mai înainte de-a se opri cu cai și căruță
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
Poetul codifică spaima sa de vid moral, în ipostaza de combatant terorizat, obligat să trăiască într-o lume-ospiciu în care cavalerii păcatului fac legea, iar ea, lașitatea, simbolizează vârful unei generații nestatornice în pasiuni și-n vicii. Întoarcerea în Sine, supușenia față de întrebări/îndoieli - aduc poate nefericirea, în plan uman, dar - nu în ultimul rând - poezia de calitate”; 16. la GEORGE MIHAIL VLĂDESCU - este analizată toată opera nuvelistico-romanescă: „G.M. Vlădescu a fost prozatorul atent al vieții provinciale, firește, nu cel mai
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
există în cartoteca Poliției. De ce ai fost amprentat. În ce situație, explicit, cu lux de amănunte. E clar? - Am înțeles, să trăiți...! Așa voi face, domnule comisar! a îngăimat Gabriel cu voce stinsă și capul plecat într-o atitudine de supușenie totală și umilință. Ultimele cuvinte ale polițistului au sunat sec în urechile celui audiat. Nu se aștepta că va fi nevoit să-și aducă aminte de momentele care i-au schimbat destinul ce părea că intrase cândva pe un făgaș
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
s-a aprins Să ne vedem mâhnirea noastră vie. Ne freamătă necuntenul amar El din înalt peste-amăgiri buiece, Iar noi oftăm de-o viață în zadar Și chinul nu dorește să ne sece. Privirile le semănăm pe jos Cu-acordul supușeniei de spice Doar versul lui atât de dureros Mai poate ochii noștri să-i ridice. Dar cade iar Luceafărul de sus Ca lacrima scăpată-n suferință Și plânge-n noapte cu un glas răpus În inimile noastre-o mioriță. Victor
LUCEAFĂRUL DURERII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377677_a_379006]
-
nu ieșeau din voia părinților, în deosebi nora trebuia să fie supusă fără crâcnire. Nepoții erau smirna în fața bunicilor. Atunci de aceea era bine în lume.” Așa îi mai auzi și astăzi pe unii bătrâni ai satelor, chiar dacă în acea supușenie mocneau revolte neputincioase și dureri sugrumate în lacrimi. Dar generația care a fost „supusă” atunci, devenind părinți și apoi bunici, a ținut și ea strânse haturile cât a putut, deși multe nu mai erau că pe vremea lor și câte
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
putea domina și nu se sfia s-o facă, de câte ori credea că-i cazul. Întârziase puțin peste ora precizată. La ușa restaurantului, îl găsi pe Vasile, șoferul lui George, care o întâmpină cu salutul lui binecunoscut și-i spuse cu supușenie „că are sarcina să o conducă la masă, în separeul de la etaj, unde este așteptată.” * ...Trecuse de miezul nopți, când masa de la restaurant se sfârșise. Violeta mâncase bine, băuse suficient și fumase câteva țigări din marca ei preferată, Marlboro. Fuseseră
IDILE PARTEA ȘASEA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372064_a_373393]
-
ca în jocurile copilăriei, gândurile cu ea și El, cel iubit. ( „Ghicind în nori”). Iubitul este unicul Dumnezeu al poetei, iar Raiul reprezintă, desigur, sufletul acestuia și acolo, doar acolo, vrea să ajungă și să locuiască veșnic. Un soi de supușenie, de cumințenie plină de adorație, aproape medievală, se bănuiește din folosirea mereu a majusculei atunci când se referă la cel iubit. O undă de tristețe o cuprinde la slăbirea legăturii dintre ea și El. Niciodată însă nu este deznădejde, ori disperare
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
pe cap cușme, așa cum se purtau în vechime.Toți se uitau la Cel care cu mâna ridicată, le grăia într-o limbă destul de curgătoare, melodioasă. Având scuturi pe care le țineau cu mâna stângă, în dreapta sulițe și ascultau vorbele cu supușenie și respect. Cel care avea pe mâini niște brățări spiralate foarte strălucitoare să fi fost oare Zamolxe ?! Avea loc o expunere de legi, sau norme pentru viață la care putea el asista în direct ... ?! Dar steagul cu forma lui de
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
poate avea un sens larg, de înțelegere, în general. Credem că inexistența tratatului a confirmat-o însuși țarul, în scrisoarea sa din 7 mai 1711 către V. V. Dolgoruki și B. P. Șeremetiev. Țarul spunea că domnitorul Moldovei a intrat sub supușenia sa („u nas v poddanstve”), că i-a trimis spre iscălire „gramota noastră” („nașu gramotu”) și că, în curând, și domnitorul Munteniei „se va lega de noi cu un astfel de tratat” („takovim j traktatî s nami obiajetsia”). Așadar, țarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de tip feudal, adică părțile nu se află pe o poziție de egalitate. Iată de ce țarul, după propria-i expresie, acordă domnitorului gramota noastră („nașu gramotu”), luându-1 pe domnitor sub protecția sa sau chiar, dar tot în înțeles feudal, în supușenia sa (“u nas v poddanstve”), deși într-o scrisoare către Dimitrie Cantemir, din 16 iunie 1711, Petru I folosește formula „potrivit tratatului (dogovoru) încheiat”. Ion Neculce notează și el că țarul i-a atribuit lui Dimitrie Cantemir titlul de „săninatul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
actul de la Luțk nu a fost pentru țar decât o diplomă, primită ca atare și de Dimitrie Cantemir. În surse documentare rusești din mai-iunie 1711, actul inițiat de Cantemir este astfel definit: domnitorul „a făcut, prin trimisul său, capitulație de supușenie față de autocrația gosudărească”; Șeremetiev s-a întâlnit pe Prut cu sus pomenitul gospodar valah*, care acum deschis s-a declarat supus al Majestății Sale, cu toți nobilii țării valahe și cu toți șefii a depus jurământul de credință”; „gospodarul moldovenesc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a întâlnit pe Prut cu sus pomenitul gospodar valah*, care acum deschis s-a declarat supus al Majestății Sale, cu toți nobilii țării valahe și cu toți șefii a depus jurământul de credință”; „gospodarul moldovenesc ne-a prestat jurământul de supușenie”, spune Petru I. Probabil aceste formule și unele clauze ale diplomei de la Luțk l-au îndemnat pe N. A. Mohov să scrie că „tratatul prevedea intrarea Moldovei în compunerea Rusiei cu păstrarea autonomiei și a tuturor legilor și obiceiurilor vechi moldovenești
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și 25 de boieri. Memoriile, cererile scrise și orale ale celor două deputății sunt neclare pentru cel ce-și propune o definire juridică precisă a termenilor. Ambele delegații au cerut răspicat abolirea totală a suzeranității otomane. Au folosit cuvintele de supușenie, supunere, credință către țarină, jurământ, care nu contravin însă formulelor uzitate între vasal și suzeran și, deci, nu li se poate atașa semnificația supușeniei (cetățeniei) de stat în sens modern. Moldovenii au invocat „acoperămîntul vostru [al țarinei - n.n.L.B.] cel puternic
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a termenilor. Ambele delegații au cerut răspicat abolirea totală a suzeranității otomane. Au folosit cuvintele de supușenie, supunere, credință către țarină, jurământ, care nu contravin însă formulelor uzitate între vasal și suzeran și, deci, nu li se poate atașa semnificația supușeniei (cetățeniei) de stat în sens modern. Moldovenii au invocat „acoperămîntul vostru [al țarinei - n.n.L.B.] cel puternic, adică protecția. În Muntenia exista însă o grupă de mari boieri, care înclina formal și inconsecvent spre un statut în care legile Rusiei să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înaltă”. Este exclus ca delegații munteni să nu fi știut că rușii se prezentaseră la Focșani cu adeziunea la retrocedarea Principatelor către Poartă, iar austriecii și prusienii cu decizia de fermă respingere a independenței românilor. Semnificativ este că starea de „supușenie” sub Ecaterina a II-a a Principatelor apărea în memoriul către Prusia (aliata Rusiei), nu și în cel adresat Austriei. O stăpânire rusească era eliminată din preliminariile păcii dezbătute la Focșani, încât referirea la ea, ca alternativă posibilă, a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din fericitul soartei, devine un cooperant supus al compromisurilor și politice. La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
norocoase”, căreia moleșitul Tuzluc, imprudent, pasiv, vulnerabil, e pornit să-i guste satisfacțiile: bogăție, putere, alcov. Slăbiciunile i le exploatează „ciocoiul fanarioticesc” Dinu Păturică; pe rând ciubucciu, „păzitor” al amantei stăpânului, administrator necinstit al averilor lui, trecând apoi de la masca supușeniei umile la cinism: vânzător de slujbe, sameș hoț, jefuitor feroce, trădător. Există o anumită ironie, amară, în viziunea acestei complementarități sau „însoțiri fără voie”, monstruoasă, între două fețe ale aceluiași rău, una alogenă, cealaltă pământeană. Iar atmosfera de putreziciune, opulență
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
trișeze în jocul pe care el îl organizase pentru succesiunea următorului Abate. Iar asta nu putea fi iertat, indiferent cât de mult I-ar fi iubit pe Aloim. În ultimele săptămâni, tânărul se îndepărtase de el, își pierduse candoarea și supușenia cu care îl făcuse să se îndrăgostească pe vremuri de el. Iar acum, fusese gata să desconspire cea mai puternică armă a Abației. Așa ceva nu se putea ierta. Rim se întoarse abia pe înserat. Înaintea lui, legat de șaua unui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu două reeditări: Fenomenul Pitești (1990, apărut la Madrid în 1981) și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
de bază însă a lui Golescu, printre atîtea relatări naive privitoare la cele văzute în străinătate, este aceea pe care G. Călinescu o interpretează magnific în legătură cu purtările, comportamentul locuitorilor din apus și de la noi. Este esența adevăratei civilizații, străină de supușenia noastră. "...O căință înduioșătoare - scrie criticul - cuprinde pe Golescul cel iubitor de progres și văzînd cum vienezii salută pe împărat fără umilință, cu rușine se gîndește la temenelele în pulbere ale semenilor săi și la scorțoșenia Domnilor care privesc numai
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
ascultarea filială, ci și comanda la supunere în stil islamic par să reprezinte adevăratul modus vivendi al ortodoxiei postcomuniste. Cândva, libertatea comuniunii în har, curajul profetic al mărturisirii și ospățul Cuvântului euharistic erau razele de aur ale dreptei credințe; astăzi, supușenia oarbă și frica de adevăr se revarsă din trista semilună a răsăritului... Sunt rari, dar nu încă definitiv dispăruți, episcopii și preoții iubitori de oameni, bărbați înzestrați cu charisma paternității duhovnicești, cu rigoare teologică și discernământ vizionar. Ei au meritul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]