575 matches
-
cenușie, mergând cu genunchii strânși. Parcă m-ai jupuit pe dinăuntru. Bomboană de mentă... Trebuia să merg la ceremonie. M-ai schilodit pe câteva săptămâni. — Spune-i șeicului că ai stigmate. Da? Există asta în islam? — Sigur, i-am spus. Surata Vacii... O, voi, credin cioșilor, alegeți stigmatele bune și nu vă slujiți de apropouri în martiriu. în prag s-a întors spre mine, fața încă deformată de usturimea măruntaielor. — Fii cinstit. Te plictisești cu mine, nu? — O, nu, o, nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a zis, dar ca nume de artistă merge foarte bine. Anca Butnaru: Anka Butt. Acum nu mai știu cum să scap de el. — Dă-i o conotație teologică, am încurajat-o. Ankabut înseamnă păianjen în arabă. E chiar numele unei surate importante, al unui capitol din Coran: Ankabut / Păianjenul. Păianjen e feminin în arabă... e în mod automat o păienjeniță. — Daaa, da, văd deja ce sens malefic iese de aici. Femeia-păianjen care prinde, otrăvește și înghite. — Dimpotrivă, e vorba de fragilitate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
intelectuală, da. Ce citiți acum, domnișoară? — Coranul, îi spun. Venind spre tine, am discutat cu ea despre Coran. I-am spus cum mă învățai tu când eram mic lucruri despre toate religiile și culturile. Azi am vorbit cu ea despre Surata Păianjenului. — Al-Ankabut, horcăie. — Ankabut, da. Cu casa și fragilitatea, și cum ne ia și ne duce prima boare mai puternică. — Mă bucur, scâncește. Mă bucur că ți-ai găsit și tu o femeie pe măsură. Anca iese precipitat din cameră
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ZÂNA CEA BUNĂ Într-o pădure adâncă și neagră, se adunaseră toate vrăjitoarele acelei țări (și nu erau puține vrăjitoarele, căci acea țară era mare și Întinsă), ca să petreacă, căci una dintre suratele lor născu o fetiță dolofană, căreia Îi spuseră Zâna, căci era tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
transforma Într-o floare galbenă ce semăna cu o făclie.Curând dealul se umplu de flori galbene ca focul, parcă gata să anunțe o primejdie.Ea Însăși se transformă Într-o floare, o floare de sînzâiana care și azi, Împreună cu suratele ei, apar pe deal, doar-doar l-or Întâlni pe Ioan, cel care păzește și acum Suceava. LEGENDA GHEPARDULUI Leul, regele animalelor din junglă avea nevoie de un ajutor În treburile grele ale regatului, avea nevoie de un animal credincios și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cloceau, orice pene aveau, cu toate erau tare fudule. La aceea petrecere, Într-un loc mai retras, În umbră, venise și o pasăre săracă, care nu avea pene frumoase; penele ei erau cenușii. Ea stătea singură, neluată În seamă de suratele ei. Se uita pe rând la fiecare, asculta ce spun și nu spunea nimic. Aceea pasăre era privighetoarea. După ce s-au ospătat cu toatele, păsărilor le-a venit chef de dans. Dar unde și când s-a mai pomenit petrecere ori
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de manifestări tot soiul de acțiuni terne, lipsite de ecou, întru a-și justifica sinecura pe care cei mai mulți atașați culturali și-o devorau într-o lume ce le fura mințile. Din păcate, pașii nu sunt făcuți cum trebuie nici de suratele acestora, institutele culturale care, sub forme oarecum elevate dar sterpe, fac același lucru, cu bif-uri în calendare și ieșiri în presa de acasă, în așa fel ca lumea de aici să afle ce mari izbînzi au avut pe acolo. Nu
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
își ondula inelele și urca pe frunzele fragede din vârful unui prun. Bietele frunzulițe de-abia văzuseră lumina zilei și acum tremurau de spaimă. Copăcelul a început să suspine. Știa că dacă această omidă va gusta frunzele, vor veni și suratele ei și viața i se va scurge prin rădăcinile care de-abia prinseseră putere. Ah! Ce masă copioasă! gândea omida. Se ruga să nu afle nimeni de locul găsit de ea, ca să se poată ospăta în voie, câteva zile bune
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât voi, merele cu obrajii bucălați. Bunicul ne va culege
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe decât voi, merele cu obrajii bucălați. Bunicul ne va culege cu mâna, ne va ordona în cămară pentru iarnă, iar din celelalte surate ale mele va face compot, gem și chiar va pune feliuțe la uscat pentru zilele grele de iarnă. Ba noi suntem mai importante! Compotul nostru e aromat, sucul gălbui umple gura de miresmele livezii, iar din țuica făcută bunicul ia
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Tudorel Urian În anii '80, Ion Pop era o legendă a mediului universitar. Conducea una dintre cele mai celebre publicații culturale ale epocii ("Echinox", revista studenților la litere din Cluj, aflată în permanentă concurență cu surata ei din Iași, "Dialog") și avea reputația specialistului numărul 1 în problemele avangardei literare românești, ceea ce, la vremea respectivă, putea fi perceput ca o jumătate de disidență. Chipul său în imaginar era completat de șansa incredibilă pe care a avut
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
pe un pericol de moarte pe care doar eu, în nimicnicia-mi naivă, nu-l descifrez. înțelepciunea pietrei piatra aceasta mă privește în ochi cu căldură. încrezătoare, îmi pipăie obrazul cu mâini de nevăzătoare. sub atingerea ei mă transform în surata ei neștiutoare. dintr-o lume de piatră amândouă venim, asvârlite la întâmplare, la fel ne smulgem informului, neînțelesului, neștiutului, ne încredințăm plânsului, când această lume ne doare. doar că ea, în muțenia ei grăitoare, își conține răspunsul pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Solomon Erasmus. În el, Îl puneam pe celebrul olandez să-și construiască o cazemată din cărți! Ce comparații ciudate-i mai trec ludicului, prin minte! Într-o seară, m-am gîndit că eroina titulară a Caprei cu trei iezi este surată de caracter & maladie cu Anca din Năpasta și Nastasia din drama lui G.M.Zamfirescu! Ce-nseamnă să nu te documentezi! Într-o revistă (supliment tv) se afirmă că Andrei Șerban a regizat, În timpul facultății, o versiune prea Îndrăzneață a piesei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acopere pe cel de trăscău. Cu atât mai mult cu cât prânzul lui coincidea cu terminarea programului de lucru al funcționarelor de la universitate. Cetățencele părăseau în cârduri instituția, așteptându-se, strigându-se, povestindu-și fragmente de telenovele, detaliindu-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și tragă ciorapii sau dresurile, punând un picior pe scară și aplecându-se pentru a efectua operațiunea cu cât mai mare eficiență, prezentându-și fundurile către ferestruica cămăruței portarului. De
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Fugi dă le rezolvă, atuncea!", făcu Pârvuleasca, concediindu-l cam abrupt, semn că se pregătea de o bârfă între patru ochi cu doamna Nuți, până va fi apărut și cealaltă amică. Soția domnului ministru îi aruncă o privire cam piezișă suratei, dar se ridică din scaun, întinzându-i o mână domnului director: "Mulțumesc, dragă, pentru efort și prontitudine". Ciucurel îi sărută mâna și zise: "Oricând, doamnă, oricând! Vă stau la dispoziție, lu' domnu' ministru și dumneavoastră, oricând aveți nevoie". "Pa, pa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai departe! Numai ce am ieșit din grajd și prin puful fulgilor a ajuns din nou un zvon de cântec cocoșesc. „De foame ori de sete cocoșul nu cântâ. Atunci îl apucă cârâitul. Și asta o face în cor cu suratele lui. Acuma cred că s-a gândit să umple și el firea adormită cu un zvon...” gândeam eu în timp ce intram în casă să-mi încălzesc nasul... După un timp, am ieșit din nou afară, să mă satur de priveliștea albă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de găinaț Întru galonarea celor de jos, deasupra corolei de asfalt nu se auzea bătaie de aripă sau de elitră mecanică, pentru că tot ceea ce mâna și mintea omenească Înălțaseră În văzduh era imersat, asemenea suratelor terestre și a celor care se scurg pe sub pământ, În acea stranie maladie a nemișcării. Dacă unul dintre porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-una dintre cele două uși culisante care clănțăneau spasmodic, le-am făcut loc. Înăuntru, simțind apropierea omului, bicicletele fixe și benzile de alergare au prins a hurui nebunește, recunoscând În noi pe semenii sportivilor de apartament care le chinuiseră suratele pe distanța a sute de kilometri fictivi pentru a-și asigura un aspect statuar, deșelându-le În mod organizat, fără a le oferi măcar bucuria unei călătorii de-un metru. Din interiorul cuștii verticale a ascensorului răzbăteau vaietele oamenilor rămași
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit că-i sar pistoanele din piept, și a sărit peste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În restul timpului plimbându-se În lung și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
găsește totuși resurse să-i arunce cîteva priviri, să-și amintească de unde o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce o au cursele cu regim special, cursele rapide, O.N.T.-urile, ori cele externe, sfidîndu-le pe suratele lor locale, sau nerapide, înțesate de lume, cu băncile ciobite și geamurile crăpate iarna, sau înțepenite închise vara. Cîțiva fulgi scăpați din nourii porniți într-o parte singuri, fără urmă de vînt, sînt loviți de parbrizul uriaș, transformîndu-se în puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care o văzuse vreodată... Cum adică? Margoulies se admonestă în gând pentru această lipsă de profesionalism. La naiba, doar văzuse mai mult decât suficiente în anii de muncă și niciodată, absolut niciodată nu făcuse greșeala de a le confunda cu suratele cu care avea de-a face în timpul liber. Iar asta nu făcea excepție. Situația era cum nu se poate mai delicată. Numai că vaginul lui Bull chiar era drăgălaș. O cutiuță drăguță. Uite-atât avea labiile, uite-atât. Rozaliul perlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de mare ar fi dorit să intre să vadă cum arată adâncul fântânii. Dar, un picioruș abia întins îi fu imediat împiedicat de marginea fântânii. Clătinând neputinciosă din cap, broasca de mare se dădu câțiva pași înapoi și îi spuse suratei din fântână: Ai văzut vreodată marea, surioară? Cât de imensă este ea! Stând pe țărmul ei, poți vedea cum se unește la orizont cu cerul. Nici urmă de margini. Totodată, marea este atât de adâncă, încât nivelul apei nu crește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iar trupurile lor vor fi aduse la Marsilia Într‑un uriaș sarcofag de piatră, care se află la biserica Sf. Victor. Numele lor erau: Constantin, Dionisie, Ioan, Maximilian, Malhus, Martinian și Serapion.“ Mottoul povestirii era din Coran, din a optsprezecea surate care poartă titlul „Peștera“: „Unii vor zice: / Fură trei și patru cu câinele; Unii vor zice: / Fură cinci și șase cu câinele. Unii vor zice, vrând să pătrundă taina: Fură șapte și cu câinele opt.“ După cum vedem, numărul adormiților nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi e frică nici de soare apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]