4,234 matches
-
Pleca la război Despre noi doi N-a fost să fie Ruginită, malignă Șansa pierdută De singurătate În patul nostru A închis ochii pe veci Capodopera Pe Canalul Rideau Pe luciul apei Talpa dumnezeirii Aprinde scântei Pentru că te-am iubit Surdă si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de mâine Despre trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara Picură sânge Odă uitării Amintirea ta Numărătoare la
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
lăuntrul lui Plin de parfumul atotrăbdător, Roua, ce nu-și dă miezul nimănui, S-o lin rostogolesc în palma-mi grea, Din fluturi mațele subțiri să zmulg Și să le-atîrn în prapuri scurși abia De sîngele lor fraged. Și-apoi surd, Cu nici un cîntec la urechea-n rană, Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană, Și să-l întreb pe Dumnezeu, încet, Despre furnicile din sticlele de-oțet Și despre rîma ce se-ntinde, groasă, Vrînd melcului să
Să intru-n măruntaiele cuvintelor… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7060_a_8385]
-
asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai ești... Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită, un câine bătrân și surd care latră în noapte? La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac. Pațanii înjură și dușmănesc, omorurile se țin lanț, însă pe lumea cealaltă, discută încrezători Boris și Vitea, asemenea silnicii sunt mai rare. Cel mult două pe săptămână - și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Cînd auzul tău raportul Ăsta știe să-l măsoare... Dacă nu, pierdut e-acordul Între Lună și-ntre Soare. Graiu,-atunci, se schimbă-n muget, Mugetul devine ciurdă; La ce-a mai rămas din cuget Ni-i urechea tot mai surdă. Unde să găsești glagorie Într-o lume fără glavă, Și să-i dai un dram de glorie Celui de-i poți spune "Avvă"? Cadra, mai sub ochi adu-o Și te uită cum, pe pietre, Suie gînditorul duo: Domnul Noica
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
până spre coroanele copacilor de pe margine, împreună cu vocile care-l salutau din mers. La trecerea niciuneia dintre căruțe nu-și ridicase capul să vadă cine-l salutase, când, deodată, auzise o voce cunoscută, ușor pițigăiată, punctată de copitele cailor lovite surd de pământ. "E timpul, Ioane." Își ridicase capul surprins, dar până să-și reobișnuiască ochii ținuți închiși cu lumina încă puternică a soarelui, căruța se îndepărtase deja, trăgând după ea, ca pe un balon pe jumătate dezumflat, vocea babei lui
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
trecând pe lângă el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil era surd și mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
să mă apropii/ să ne amestecăm atomii ineluctabil definitiv/ ca legumele în supa care fierbe armonios pe aragaz/ și n-am izbutit. sînt mai departe de tine/ decît e zăpada de mireasma leandrului,/ decît e răcnetul leului de auzul gazelei surde și nenăscute./ plictiseala delirului zădărnicia pe toate le-am încercat/ le-am scris le-am citit le-am trăit./ e clar: jocul meu nu-i aici. dar unde?/ e undeva?” (bastonul de orb). Avem probabil a face, în acest tip
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
nume pentru femei. La un moment dat tot le confunzi. M-au ajutat cuvintele de alint. Două, trei, ajung. Abia acum îmi dau seama că nici o femeie nu a vrut să-i spun pe numele ei adevărat. Dragostea te face surd. Nu îmi reproșez nimic. încă de pe-atunci eram mulțumit dacă una mi se adresa uneori cu numele celuilalt. Scrisorile de dragoste le scriam fără formula clasică de adresare. în loc de asta foloseam cele două, trei, cuvinte de alint. însă la
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
din rînd și-i spunea ce a auzit. UItimul, care nu mai avea o ureche la dreapta lui, se ridica și rostea cu voce tare cuvîntul, așa cum ajunsese pînă la el. Deobicei, ajungea ceva foarte diferit și, uneori, chiar caraghios. Surdul nu le nimerește, dar le potrivește, spune proverbul. Nu eram surzi, ba chiar auzeam foarte bine la vîrsta aceea, dar printr-o ciudățenie pe care nu mi-o explic, cuvîntul se deforma pe măsură ce trecea de la unul la altul. Nu era
Telefonul fără fir by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12052_a_13377]
-
privirile trecătorilor. Apa era puțină și poluată. În fiecare sîmbătă, un crainic se plimba pe străzi cu o mătură mare pe umăr și striga: La baie! La baie! La baia municipală! Îngropat adînc în acest oraș uitat, în acest "oraș surd", cum spun rușii, micul Anton savura un amestec de dezgust și tandrețe, de revoltă și supunere în fața fatalității. Cunoștea atît de bine acest colț de lume dezmoștenit; în jur vedea doar oameni care, ca și părinții lui, locuiau în căsuțe
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Sibiu, iar limbajul lui Zholdak s-a îmbogățit continuu, surprinzându-ne prin forța de necontrolat a acestui inepuizabil zăcământ din adâncuri. Creația lui Zholdak e vulcanică. Spectacolul său genial, O lună la țară, punea în lumină apropieri evidente cu Privirea surdului al lui Wilson, pe care Zholdak afirmă că nu-l cunoaște. N-are a face, filiația e vizibilă și înrudirea flagrantă. Mi-am dat seama de asta pe când mă aflam sub vraja hipnotică a acestui spectacol ale cărui secvențe se
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
și schimbă deseori tonalitatea. Secvențele spectacolului erau una mai melancolică, alta mai puțin melancolică, una mai luminoasă, alta mai întunecată. Ritmul lent, lungit, ritm fantasmatic! Am avut atunci impresia că Zholdak îi permite spectatorului de astăzi să retrăiască aventura Privirii surdului, pe care Aragon a numit-o "cel mai frumos teatru din lume". În sala Casei Sindicatelor de la Sibiu, urmărind spectacolul lui Zholdak, ghemuit în fotoliul meu, m-am lăsat cuprins până la amețeală de fascinația acestei aventuri. Blestemam pauzele care întrerupeau
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalități în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu nocturnul
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
s-a scos batista din gură și sunt obligați să emită triluri despre eterna și fascinanta țară a lui Ion Ilici Iliescu. Ceva nu merge. De-atâta rumeguș înghițit, au vocile dogite și falseturile sunt detectate până și de-un surd. Să ne mai mirăm că imaginea țării arată cum arată? Când pioni de nădejde sunt Grecu, Magheru sau Melinescu, la ce ne putem aștepta? Acesta din urmă continuă să ne intoxice cum știe el mai bine, transmițând dinspre America așa-
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
apoi la alta, cu așa-zisa "elită", m-a străfulgerat un gând: oare vrem cu adevărat schimbarea? Oare toată această umanitate amărâtă, debusolată, epuizată, chiar are chef s-o ia de la început? În mârâiala tăcută, în protestul scrâșnit, în vehemența surdă, în disperarea vizibilă pe fețe nu intră și-un dram de fățărnicie? Dacă e atât de rău, dacă nu mai suportă, de ce înghit ca narcotizați papara dezgustătoare oferită de-un regim de papagali, prăduitori și hiene politice? Chiar nu are
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
Internet. De fapt, substituirea reflectă o trăsătură fonetică autentică a oralității: înaintea unei consoane sonore, în așa-numita poziție de neutralizare, sunetul ș tinde să se asimileze, devenind j; în poziția respectivă se poate produce și un sunet intermediar, între surda ș și sonora j - și în orice caz nu există posibilități de confuzie: șmecher și jmecher sînt pronunții în variație liberă. Desigur, normele ortografiei românești nu admit o asemenea variație: tocmai de aceea, apariția lui j în scris în locul lui
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
actuale este însă vorba, pur și simplu, de o intenție expresivă, ironică, ludică. Am găsit extrem de multe exemple în care se poate vedea cum substituția ș/j a depășit contextele normale de asimilare (jmecher, dujman), apărînd nu numai înainte de consoane surde (dejtept, mijto, nijte) - unde s-ar putea încă explica printr-o pronunție marcată - dar chiar și cînd ș nu mai precede o consoană: caz în care nu mai este vorba de o pronunție autentică, ci de o simplă modă grafică
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
dispăruți. Eu am încercat și am reușit să-mi scot literatura din viața cotidiană vreme de cîțiva ani laolaltă. A fost oribil. Nu am cîștigat nimic în plus. Mă privam de bogăția acestui mister ca și cum aș fi decis să devin surd la Requiemul lui Mozart numai ca să pot auzi mai bine infernul sonor al mașinilor de pe stradă. Există mai multe momente de cumpănă în viața fiecărui artist. Scriitorul are tristul privilegiu de a fi obligat, de fiecare dată cînd pune primul
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Constantin Țoiu Topită de milă, Rița zbură pe lângă urechile fetei zbârnâind cât putea de tare: Cerule iubite, fă să se mărite... Dar fata, nimic. Nici măcar nu se apăra. Dacă era surdă, și mută... Văzând aceasta, Rița luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la palatul împăratului de Roșu din care fusese izgonită de muma vitregă sărmana fată care păzea gâștele... Zburând din încăpere în încăpere
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
patimă și cu aceleași priviri încordate ațintite spre cer. Tocmai cînd credeam că am auzit totul despre zborurile în cosmos, despre americani și despre ruși, că am trecut prin toate stările, de la mîhnire la bucurie și de aici la spaima surdă că lumea își va încheia socotelile în curînd, povestea sateliților a căpătat o nouă dimensiune. Tăcută pînă atunci, furișîndu-se doar ca o umbră de la vatra unde fierbea mîncarea și pînă prin curtea în care încă trebăluia, bunica s-a amestecat
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
pentru a le cerceta ,seriozitatea" execuției picturale, demersul sever și prob al penelului în circumscrierea unei teme al cărei iz primăvăratic reușea să evite dulcegăria printr-un tonus de indeniabilă vitalitate - dar reținută, cu izbucniri solare iscusit temperate de intervenția surdă a griurilor - a putut rămâne cu impresia unei lipse de vlagă aliate cu (nomina odiosa!) Kitsch-ul! N-avem ce-i face, suntem confruntați tot mai mult cu energiile disimulate ale unui imperiu de reacții ,snoabe", așa vor timpurile, așa
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
ce mai cocârjat în ultima vreme, completează răutăcios Haralampy. -Mersul pe jos dă poftă de mâncare, continuă prezentatoarea... -Poftă de mâncare?!, sare prietenul. Oprește imediat televizorul! Asta să fie la ei! Vrea să ne facă obezi, leneși și - Doamne ferește! - chiar surzi, să nu mai auzim nici măcar duduitul motorului economiei naționale pus în funcțiune la Suceava de manivela domnului Prim-ministru? Cel puțin așa pricepem de la știrea serii transmisă pe toate canalele tv. Ei, daaaa: ce reportaj tv! Mersul pe jos, peisaje
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
de a construi o lume cutremurată pînă în străfunduri de frisoanele unei acuplări cosmice, însuși actul fondator al suptului, adică al candidei mozoliri a sfîrcului matern, se naște la intersecția principală a nevoii oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic, dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă leit cu o stepă rusească: este profund
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
în fața promisiunii acestuia. Răspunsul este foarte simplu: n-ar fi putut! Mai pe șest, mai pe față, ei au trudit din greu, de-a lungul timpului, să pătrundă în tainele nudului, în semnificația atitudinilor, în limbajul gesturilor și în chemarea surdă a privirilor (pentru că la chemarea explicită a modelelor au fost prezenți întotdeuna cu mult simț de răspundere, adică fără ezitări și fără ambiguități). O lucrare precum Originea lumii, de pildă, pe care Courbet a realizat-o cu mult curaj pentru
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
din punct de vedere medical, un text de folclor contemporan-autentic, poate rezolva chiar și câte-un handicap, cum ar fi cazul unei soliste, altfel optimistă: "Joacă bine, măi, Marine,/ Nu mă face de rușine,/Că eu, dac-aș fi și surdă,/ Picioarele tot m-ascultă." Rezultă de-aici perpetuarea instinctelor primare la noi, la românii cântăreți ? Rezultă. Ca și în cazul sfidării regulilor de circulație prin gramatica limbii române, precum în versulețele "Dup-atâția ani de zile,/ Cine m-ar mai
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]