295 matches
-
aer. Are o delicatețe de făptură predestinată să sufere de inadecvare. Ți-e cu neputință să ți-l închipui agresiv sau în toane proaste, cu atît mai puțin izbucnind într-o criză nervoasă. Nimic pe lume nu-i poate trezi surescitări sau paroxisme. Pare reglat la scara moderației și la calapodul trăirilor cuminți. Un intelectual excelînd în finețe, nu în intensitate. De aici tonul calm, de o monotonie înceată, care îi pătrunde cuvintele și îi anticipează frazele. Netrecînd prin rupturi de
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
îți este îndreptată spre personajul monografiei, cu timpul interesul se mută pe autorul ei. Livresc vorbind, Pandrea e mult mai fascinant decît Brâncuși, iar cauza stă în copioasa etalare a unui talent de tip draconic: un spirit viu pînă la surescitare, al cărui timbru molipsește lucrurile pe care le atinge, impregnîndu-le cu o dispoziție de tip beligerant. Acesta e Pandrea: un artist acordînd lumea după diapazonul belicos al umorilor proprii. Mai mult, grație bilei insurgente de care suferă, Pandrea modifică temele
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
doar că e vorba de un exces al spiritului care se petrece în virtutea unei mișcări în sus. În schimb, acolo unde spiritul lipsește și acolo unde sensul urcător dispare, surplusul își pierde tiparul romantic și devine patologie crasă. De pildă, surescitările lumii contemporane nu au nimic romantic în ele, dată fiind lipsa unei tendințe ascendente. Ele sînt excese în minus sau trepidații în jos, nu creșteri și nici surclasări. Căci a surclasa înseamnă a-ți depăși clasa careia i-ai aparținut
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
creează fără voie un fel de cădere de tensiune de efect comic, ca în cazul unui defazaj între scenă și subtitrare. Încă o dată, miza adaptării acestui gen de roman ține de construirea treptată a tensiunii, a unei atmosfere care acompaniază surescitarea eroticomacabră, a acelor sinapse emoționale care instalează anxietatea ca stare generală. Putem lua ca exemplu adaptarea BBC din 2009, o adaptare fără pretenții, a nuvelei lui Henry James, The Turn of the Screw, tradus remarcabil de inteligent pe site-ul
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
pe scena (cred că a sălii de festivități a liceului Sf. Sava) în fața comisiei care avea sarcina să-mi discute cazul, compusă din trei persoane, dintre care două îmi erau bine cunoscute: Constanța Crăciun și Pavel Țugui, starea mea de surescitare s-a risipit ca prin farmec. Mi-am regăsit claritatea minții și liniștea judecății: vasăzică între cei care aveau sarcina să-mi discute «aspectele» necorespunză toare, în afară de secretarul Comitetului Municipal de Partid, Cruceru, un tip brutal și cinic, pe cât de
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
de stabilit (cel puțin de la un moment încolo) cui i se mărturisește Braia. Între Sever și răpitor se produce o foarte stranie suprapunere. Frazele lui Cezar îi cuprind pe amândoi, indistinct. Ceea ce ar putea fi o consecință deformatoare a unei surescitări sau (ipoteza ar schimba întregul sens al cărții) o realitate. Capitolul al optsprezecelea aruncă totul în plină confuzie. Începe ca o relatare a prizonieratului și sfârșește ca un dialog live: „Mă urmezi legănat, călcând superficial pe piciorul stâng care îți
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
a moralei breslei. Sub acest unghi, boemul nu are onoare civică și nici remușcări, dar reacționează demn atunci cînd e pus în discuție cinstea vreunui prieten. De pildă, boemului nu-i pasă de afronturi directe, dar e sensibil pînă la surescitare cînd e vorba de lezarea spiritului de grup. În fine, a cincea calitate e înzestrarea de excepție, fiecare din figurile legendare ale breslei avînd o harismă de care fie s-a ales praful, fie s-a legat amintirea unei opere
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
era nimic excitant în gestul ei, îmi părea mai degrabă un oftat, la fel de firesc ca o nevoie minimalistă a organismului." (p. 124); Nu mai țin minte decât senzația aceea de cuibăreală în adâncitura palmei lui puțin umezite de sudoare și surescitare. Mi se cuibăriseră în straturile pielii iubirea care mi se scursese prin unghii și neliniștea care îmi invadase neuronii la gândul că aș putea da ochii cu ținătorul-meu-de-mână." (pp. 146-147). Aceasta fiind linia stilistică a romanului, e greu să mai
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
s-ar fi amestecat, exploziv, cu Machiavelli: ,Cel mai mare bine pe care-l pot face cei răi este de a rămîne răi. Numai persistența lor asigură victoria celor buni. Vai de veacul în care cei răi nu au caracter". Surescitarea ascultătorului ajunge la maximum: ,De cine e, nene? întrebai uluit. - Ghici? - Zi, nene, nu mă fierbe". Autorul frazelor atît de incitante se dovedește a fi nimeni altul decît Eminescu, atras cu ingeniozitate de graeculos pe panta sarcasmului balcanic: ,Ah, Eminescu
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
hipertrofiată, uneori grotescă; niciodată adagiul Il faut que jeunesse se passé n-a fost mai actual decît după deceniile de imobilism și de stagnare programată. Cîteva simple adevăruri de bun simț, de obicei trecute cu vederea, ar putea însă calma surescitarea provocată de o asemenea dispută. Să observăm, în primul rînd, că, vreme de decenii, Universitatea franceză, de exemplu, a aplicat, la capitolul Literelor, un principiu ferm: nu a avut niciodată ca obiect de studio pe autorii contemporani, oricare ar fi
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
motiv, cartea nu are o coerență decurgînd dintr-o viziune proprie (biologia singură nu poate oferi o imagine a universului), volumul fiind o înșiruire sacadată de capitole încinse, care izbesc prin tonul sarcastic. Dawkins e agresiv, arțăgos și condescendent, avînd surescitarea celui care, dacă tot a apucat să intre în ring, e hotărît să lovească pînă la extenuare. Deocamdată biologul pare infatigabil, inflexibil și cinic, savurînd reacțiile de stupoare pe care nu numai că le provoacă deliberat, dar din care își
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
de importanța misiei lor. Că urma să fie luat la întrebări de noul sosit, nu încăpea îndoială, noroc că ele se formulau cu încetineală sub fruntea îngustă, îmbrobonată de sudoare a argusului confruntat cu o situație neprevăzută. Nu contenea, în surescitarea lui, să-și treacă dintr-o mână în alta o sticlă de Citro, al cărei conținut efervescent i se revărsase peste degete. Și atunci, cu intuiția stimulată de iminența pericolului, începuse să relateze cu voce domoală fetei ceva la întâmplare
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
muzică ce, din când În când, o acoperea pe cealaltă. Dante Îndreptă spre Teofilo o privire Întrebătoare. — Ea e Antilia, dansatoarea care a dus până la Roma faima tavernei lui messer Baldo, Îl lămuri spițerul, cuprins și el de o bruscă surescitare. Poetul privi În jur. Care va să zică, spelunca aceea era renumită până la Roma? În ce se transforma orașul lui? Nu Florența lui, ci orașul celălalt, necunoscut, ivit pe nepusă masă În afara centurii vechilor ziduri, un nou Babilon, lipsit de măreția celui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai dragostei, la calendele lui mai, se lăsau În voia celebrării Venerei și a lui Bacchus. De când se apucase de cariera politică, Însă, fusese mereu foarte atent să se manifeste sobru, cel puțin În public. Poate că era doar o surescitare momentană pe care Încă o Înghițitură de vin avea să o potolească, ajutându-l să Își recapete echilibrul. Ridică din nou cupa și o duse la buze, dând pe gâtlej o Înghițitură prelungă. Voia să replice la ceea ce Îi păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urechi În seara precedentă? Vă rog, vă implor... nu Înțeleg nimic din toată această aiureală În care sunt convins că am nimerit dintr-o greșeală sau dintr-o confuzie. Cineva trebuie să-mi dea, până la urmă, o explicație... Scuzați-mi surescitarea, dar puneți-vă În locul meu o secundă: să pleci la un congres și să te trezești Într-un așa-zis Centru... Ce fel de Centru? Al cui Centru? Și de ce tocmai eu? Cu ce-am greșit și cui? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doar că Învolburarea subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am fost În stare să articulez nici un cuvânt. Am ridicat din umeri. Tăcerea și gestul meu de nepăsare care i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la mine, zguduindu-mă de gulerul hainei și urlându-mi În față, cu gura schimonosită de furie: - Dar nu Înțelegi că În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca la Început. Ce-mi venise să mă Încrâncenez pe literele alea idioate, cum putusem să-mi imaginez că un secret de anvergură fusese ascuns de centromani Într-un simplu A, B, C, D etc.?! Uite că putusem și, În pofida surescitării provocate de eșec, În străfundurile subconștientului continuam să cred că soluția reală nu este una foarte complicată. Poate chiar dimpotrivă, poate că deja complicasem lucrurile mai mult decât se cuvenea, așezând astfel Între mine și ceea ce căutam pânza derutantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cred că găsirăm ceva, auzi el vocea tremurând de emoție a agentului. Devenind dintr-o dată atent, Cristian se apropie în fugă. Pohoață stătea pe marginea văioagei și privea fix în vale. Ținea brațul ridicat arătând spre ceva aflat acolo. Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Conversația îi reveni în memorie și, brusc, înțelesese despre ce este vorba. Își strivi o înjurătură printre dinți și se întoarse spre șofer: Întoarce, imediat! ordonă el. Căută tasta de apelare rapidă a numărului șefului convoiului din urma sa. Din cauza surescitării degetele îi tremurau și trebui să se concentreze ca să nu apese greșit. Dură o eternitate până ce legătura se formă și apoi sunetul de apel răsună mult în receptor. Cât timp vorbise la telefon cu necunoscutul, trecuseră de culmea dealului. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
volum pe care pusese mâna. Se Întoarse către Însoțitorul său cu câteva cuvinte de scuze, roșind. Să cotrobăi printre cărțile unui om nu era oare ca și cum i-ai fi cotrobăit prin suflet? Arrigo rămăsese În prag, surprins de o asemenea surescitare. - Nu te scuza. Norocul cel schimbător a vrut ca mie să mi se dea posibilitatea să alcătuiesc această mică culegere de cuvinte ale celor din vechime; simte-te liber să te folosești de ea ca de o fântână publică. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fost Încredințată coroana imperială. Și a avut totdeauna dreptate. După cum va avea dreptate și În privința afacerilor mărunte ale unor oameni mărunți ca voi. Zadarnic ați convocat la Florența cavalerii Apocalipsului! Cardinalul ridicase un deget, cu un aer amenințător. Gâfâia de surescitare, iar bărbia cea dublă Îi tremura. După ce trase de mai multe ori aer pe gura deschisă, reveni: - Veți pieri, e lucru sigur! Și vă veți prăbuși după neamul afurisit al ghibelinilor, gata să trădeze pe toată lumea, Începând cu Însuși izvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își bătuse joc de el. Dar mai avea timp ca să i-o plătească, Își zise el Înghițindu-și ocările care Îi veneau la gură. Altele erau acum considerațiile ce i se Îngrămădeau În minte. Nedumerirea și mânia neputincioasă Îi domoleau surescitarea, iar glasul rațiunii Îi șoptea din nou la ureche. Amara era bărbat... era și bărbat. Și dacă, În condiția sa masculină, tocmai ea era cel ce trebuia să vină, moștenitorul lui Frederic, care ar fi urmat să Îi reinstaureze domnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un asalt mortal. Prima salvă, executată fără prea mare precizie, lovise În gol. Multe săgeți zburaseră pe deasupra turnului, pierzându-se, altele loviseră În ziduri, răspândind schije de cărămidă și praf. Oamenii se apucară să Își reîncarce arbaletele, printre strigăte de surescitare. Genovezii aceia nu păreau la Înălțimea faimei lor, Își zise Dante În sinea lui. Iar Comuna Își storsese din cămară și ultimul bănuț ca să Îi angajeze, trândavi afurisiți. Într-acestea, un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mișcare ieșise din umbră, târându-și adversarul după el. Lumina provenită de pe acoperișul În flăcări le lumină fețele dintr-o dată. Dinaintea lui, cu trăsăturile strâmbate de spaimă și cu fața plină de sânge, se afla Cecco Angiolieri. Încă tremurând de surescitare, Dante se rezemă de o coloană. Lăsă arma jos, fixându-l și nevenindu-i să-și creadă ochilor. Prietenul său purta un coif cu panaș, demn de un Împărat roman, și o platoșă groasă din piele. Însă, pe dedesubt, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]