419 matches
-
Poartă, stăpîn peste un harem de eunuci și primind salamaleik-urile și haraciul tuturor sclavilor din pașalîkurile supuse". Iar la scară locală este vizat Isarlîkul (supranumele Craiovei, imagine inversată a "albei cetăți" a lui Ion Barbu), unde scriitorul își trăia, neresemnat, surghiunul final. Oltenia (Alutania) e blamată ca o provincie ingrată, neoturcească prin excelență, în care moravurile și instituțiile fanariote cunosc o recurență viguroasă. Oricît ne-am strădui să detectăm în simțămîntul de inadaptare acută a lui I. D. Sîrbu o sensibilitate excesivă
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
a unei presimțiri catastrofice. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna, și dac-ar fi mai multă liniște, le-am auzi, poate, glasurile: Nu ne lăsați! Duce-ține acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de răspuns
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
de Bulgaria, constituită în mare principat, după 1878. În viața politică internă, în perioada domniei lui Abdul Hamid al II-lea se produc schimbări substanțiale, mai ales după Tratatul de la San Stefano (19 februarie 1878), când sultanul îl trimite în surghiun pe „asul” politicii otomane, marele vizir Midhat pașa. Acesta devenise incomod pentru sultan, promovând o politică periculoasă pentru integritatea și menținerea Imperiului Otoman. Pe plan ideologic, domnia lui Abdul-Hamid al II-lea va însemna afirmarea pan-islamismului, prin unirea tuturor
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
și din documentele istorice aflăm că numele adevărat era Kodja. Sinan Pașa După înfrângerile suferite la Călugăreni, la 23 august 1595, și la Giurgiu la 15 octombrie 1596, a intrat în dizgrația sultanului, care l a mazilit. Va muri în surghiun, cronicarii oomani spunând că „a murit de inimă rea”. În secolul al XVII-lea, când Imperiul Otoman începe să cunoască semnele decărerii militare și politice, un mare comandant de oști și apoi investit în funcția de mare vizir, a fost
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
deținut politic? Risc să mă simt ridicol sau penibil. Toată perioada cât a stat închis tata, eu mi-am permis un libertinaj neîntâlnit la ceilalți prieteni sau dușmani, însoțit de un nonconformism de frustrare, ce aveau menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin de familie normal, așa cum fusese până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
etc. În definitiv ceea ce suportam eu cel mai greu nu era altceva decât gestul. Gestul cuiva de a mă umili, de a mă atenționa că voi fi de-acum încolo monitorizat, că nu voi putea face nimica nesupravegheat. Acesta era surghiunul, indirect vorbind. Urma așadar, să-mi schimb yala la ușă, să-mi schimb toate încuietorile și să pun semne peste tot, frânturi de chibrituri, ca să văd dacă respectivul mă va mai vizita, și să fiu cu ochii-n patru. O
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
interpretat după anumite jaloane și poate ar fi zis că e de rău. Mai visase așa, ceva înfiorător, și nu pățise nici ea nici Epa nimic rău. Când fuseseră încercuiți românașii noștri la Stalingrad și mai apoi când plecaseră în surghiun, Karin nu visase nimic dubios. Ar fi trebuit însă, să viseze. Nu visase dar, chiar dacă visase, nici nu-și mai amintea ce. Doamna General deschise fereastra, ca să poată vedea întreaga stradă în pacea serii, ambele trotuare, să-l zărească pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dincolo de cuvinte. Doar știi și tu că verișoara mea Karin, nu dă doi bani pe toate minciunile la modă, care încap pe străzi de când se luminează de ziuă și până noaptea târziu. De-aia tace ea când vine vorba de surghiun. E convinsă că n-o crede nici dracu’ ce povestește. Ferească sfântu’ să se apuce ea să verse într o bună zi, tot ce are în pipotă. Tu încă n-o cunoști pe Karin... 8. O înecă plânsul. Se zvârcolea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai prejos decât cauza revoluționarilor, În chestiunea atașamentului față de Rusia“), ori... Racikovski nu va sta mult pe gânduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică până și la Dostoievski, sper că sunteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să fi produs o puternică Înrâurire nu doar asupra fostului pictor‑amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pâlpâitoare a lumânării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe când afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decât Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu se celebrează singur, povestind, în prefață, în ce împrejurări și-a scris versurile: „Acum, la «strunga vieții», după ani de pribegie pe crestele munților [...] Dumnezeu m-a răsplătit cu un «surghiun» într-un loc mirific. [...] Simțeam puterea benefică a forțelor telurice, care parcă-și micșoraseră gravitația și-mi permiteau să zburd ca pe vremea copilăriei. În seara aceea am încropit câteva versuri. Astfel evocă poetul momentul de neuitat în care a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sud de Sighișoara. Dar nimeni nu i-a găsit cadavrul pe cîmpul de bătaie. Inevitabil, legendele au prins a Înmuguri și a da În pîrg. Se spune și azi că ar fi fost luat prizonier de ruși și trimis În surghiun În Siberia, că aici ar fi continuat să scrie poezie În maghiară, dar și În rusă, semnînd Aleksandr Petro vici. Era de fapt numele său real, care-i atesta originile sîrbești. Unii căutători de izvoare prin deșert chiar pretind că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și bătăuș, curvar, cu vederea slabă, cavaler de Santiago, cu inteligența și limba la fel de ascuțite ca spada, faimos la Curte pentru versurile-i bune și dispoziția-i proastă. Chestia asta Îl făcea să meargă, pe diferite perioade de timp, din surghiun În surghiun și dintr-o Închisoare În alta; pentru că, dacă e foarte adevărat că bunul rege Filip al IV-lea, stăpânul nostru, și favoritul lui, contele de Olivares, Îi apreciau, ca tot Madridul, versurile izbutite, nu-i mai puțin adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
curvar, cu vederea slabă, cavaler de Santiago, cu inteligența și limba la fel de ascuțite ca spada, faimos la Curte pentru versurile-i bune și dispoziția-i proastă. Chestia asta Îl făcea să meargă, pe diferite perioade de timp, din surghiun În surghiun și dintr-o Închisoare În alta; pentru că, dacă e foarte adevărat că bunul rege Filip al IV-lea, stăpânul nostru, și favoritul lui, contele de Olivares, Îi apreciau, ca tot Madridul, versurile izbutite, nu-i mai puțin adevărat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-mi amintească!“, repetă don Francisco În chip de concluzie, abătut și Însingurat, așezându-se și primind noul clondir pe care i-l Întindea căpitanul. De fapt, domnul de Quevedo se afla Într-un du-te-vino permanent Între Curte și locurile de surghiun, mereu Între două ordine de arest sau de exil. Poate de aceea, deși uneori cumpărase case ale căror chirii Îi erau cel mai adesea subtilizate de cei care le administrau, niciodată nu dorise să aibă adresa lui fixă la Madrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
permanent. Întâlnirea celor două permanențe poate duce, pe de o parte, la acordarea unor favoruri și la „sprijinirea creatorului", sau la pedeapsă, persecuții și distrugere; pe de altă parte, poate însemna o siguranță existențială, sentimentul călduț al acceptării sau mizeria, surghiunul - benevol sau impus prin constrângere - respectiv lichidarea. Poți încheia o alianță cu un dictator, dar nu merită. Artistul care respinge, însă, alianța, prin această decizie se condamnă singur la o totală precaritate existențială. Acest raport de nesiguranță față de existență poate
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
că mi-a trimis-o! Exilul a fost înscris în destinul meu. Exilul a fost o sursă de inspirație". Indiscutabil, numai d-sa e îndreptățit a departaja, în ultimă instanță, rezultatul dintre împlinire și neîmplinire, dintre mulțumire și decepție în surghiunul d-sale, la început "voluntar", apoi, după căderea lui Ceaușescu, "involuntar". Reținem o dilatare a conștiinței civice, o "universalizare" a acesteia: Nu sunt nici francez, nici român, trăiesc în Franța și România așa cum aș putea să trăiesc la Londra sau
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
miră (nu mai au nevoie de noi să-i apărăm, lansăm etc.), ci schimbarea atât de rapidă și de uluitoare la față - J3, 5). În pofida acestor grave decepții, s-a hotărât să revadă locurile natale amintindu-și că, la începutul surghiunului, de câte ori revenea la Paris din vreo călătorie, spunea, ne-intențional, inconștient, că se înapoiază la București (J3, 91). După ce a așteptat toată viața întoarcerea, ea a ajuns să se întrebe dacă a meritat să se dedice exclusiv cauzei românești, dacă
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
din perioada când îi întâlneau în clandestinitate la Paris (prin intelectuali, ne-am păstrat mereu legătura cu țara și, reîntorcându-ne, n-am dat decât peste fețe cunoscute - J3, 120). Întoarsă în locurile natale după aproape jumătate de veac de surghiun, Monica Lovinescu s-a lăsat năpădită de prezentul copilăriei, de amintirile unui trecut fericit (Într-o bruscă amalgamare de planuri, am declarat că Bucureștiul e cel mai frumos oraș din lume, că nu se poate trăi aiurea. Din moment ce aici îmi
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
Da, asfințitul Crailor, dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou...". Vecernia de apoi, slujită de cei trei magi de la Răsărit, Craii: "mari-egumeni ai tagmei preasenine". Iar noi eram încă nerăscumpărați din trufie: "așteptam ca surghiunul nostru pe pămînt să ia sfîrșit". De ce stelele Scorpiei? Mateiu nu situează vecernia de apoi în vremea de sub constelația aceasta. Dar, în tradiția hermetic-alchimică, aceasta e zodia corespondentă procesului prin care elementul spiritual este separat de cel material, ceea ce în
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
în codul arderilor din athanorul alchimistului se petrece în cursul celui de-al optulea hagialîk: putrefacția, sau moartea filosofală. Hagialîkurile fiind, așadar, etapele inițiatice (douăsprezece, 9 minore și 3 majore) ale recuperării înțelepciunii pierdute la Cădere. Atunci cînd a început surghiunul nostru omenesc pe pămînt? Nu. Atunci cînd a început surghiunul nostru pe pămînt ca îngeri căzuți în trufie. Căci nu omul este în exil aici, pe pămînt, zice gnoza, ci scînteia îngerească din el. Omul este făcut din pămînt, dar
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
celui de-al optulea hagialîk: putrefacția, sau moartea filosofală. Hagialîkurile fiind, așadar, etapele inițiatice (douăsprezece, 9 minore și 3 majore) ale recuperării înțelepciunii pierdute la Cădere. Atunci cînd a început surghiunul nostru omenesc pe pămînt? Nu. Atunci cînd a început surghiunul nostru pe pămînt ca îngeri căzuți în trufie. Căci nu omul este în exil aici, pe pămînt, zice gnoza, ci scînteia îngerească din el. Omul este făcut din pămînt, dar cu scînteie angelică în lutul din care e făcut. Cei
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
este polemic și ideologic. Este organic. Tradiția de la care se revendică nu este conservatoare, jucînd spre slava unei aristocrații istorice, ci inițiatică și creștină. Nici măcar gnoza nu-i este imputabilă ca fiind de sorginte eretică, dat fiind că "teoria" despre surghiunul îngerilor pe pămînt nu a fost niciodată condamnată dogmatic. Mai dificil pentru o lectură care s-ar dori riguros respectuoasă din punct de vedere dogmatic va fi să accepte că în cei trei Crai avem reapariția celor trei magi, iar
Inițierea Crailor by Ioan BUDUCA () [Corola-journal/Journalistic/6650_a_7975]
-
Sava". Paradoxul este că, deși înăcrit pînă la revoltă de niște măsuri pe care le considera tot atîtea nedreptăți, ba chiar scîrbit de urzelile oficinelor dîmbovițene, călugărul a trăit cu nostalgia orașului lui Bucur, dovadă că adesea, din chilia de surghiun a Gurii Motrului, se gîndea la lumea capitalei. Egumen fără stofă de schimnic și filosof fără gîndire proprie, Eufrosin Poteca a fost totuși un onest profesor al epocii, îndeplinindu-și cu răbdare canonul pedagogic. Cursurile lui nu au posteritate filozofică
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
este foarte aproape de a reuși un mare, un uriaș roman: cel puțin primele cinci volume (Prolog. Smaragda Theodorovna, Copilăria și adolescența lui Vania Răutu, Lutul, Hotarul și Nostalgii), sunt, pe sute de pagini, demne de pana lui Tolstoi. În special surghiunul siberian, întins pe trei volume (III-V), depășește tot ce a dat proza rusă a Gulagului, inclusiv Soljenițân! Dacă nu ar fi intervenit, în ultimele trei volume - localizate în România -, tendința irepresibilă către caricatură și discurs parlamentar, probabil am fi
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]