121 matches
-
în când netezindu-și barba pe care n-o avea. Farfuriile sunau schimbîndu-se, vinul roșu și alb sclipea turnat [în] păhare și încet, încet se stabili acea veselie firească care însoțește orce prânz îmbelșugat. La coada mesei ședea bietul scriitoraș. Surtucul lui cel negru (el îmbla îmbracat nemțește) era periat cu multă îngrijire, părul de pe tâmple era pieptenat c-un fel de cocheterie peste urechile cam lungi, mînele lui mici și slabe atingeau c-un fel de frică mâncarea și farfuriile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca să-mi tai puiul ăsta!". Într-una din zile am ieșit ca de obicei pe uliță și am văzut apropiindu-se un om ca la 50 de ani, îmbrăcat la fel ca și ceilalți țărani: în pantaloni groși de dimie, surtuc și încălțat cu opinci; un bărbat blajin care s-a oprit imediat ce m-am postat în fața lui. În timp ce mă pregăteam să rostesc cuvintele pe care ajunsesem să le spun ca pe o poezie, am simțit cum mi-au fost smule
Românul care l-a întâlnit pe Dumnezeu. Ce spune un mare scriitor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34633_a_35958]
-
Scund, cu torsul gros și chipul excesiv de păros; fața îi rămâne nedefinită sub stufoasele sprâncene împreunate, sub bărbuța îmbinată deasupra gurii, sub perciunii care-i inundă obrajii cu păr sur. Poartă la gât o legătură lată, pépite, iar peste gulerul surtucului un șal care atârnă până la genunchi; contele nu se sfiiește să-și expună fizicul, deloc prezentabil, iese în față masiv, indiferent, ba chiar cu un strop de cochetărie. Numai că totul la el e butucănos, toate prelungirile trunchiului și ieșiturile
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
nici nu visase vreodată. Imaginea doamnei Ana îl încălzea la inimă, tot drumul pînă acasă, cu acordeonul pe umăr și cu vioara în mînă își imagină că dînsa l-ar fi oprit acolo, că i-ar fi băgat mîna pe sub surtucul său de lînă, că l-ar fi mîngîiat pe spate, pe gît, pe frunte. Ajunse acasă transpirat tot și cuprins de friguri. Nevastă-sa, Catinca, l-a așteptat cu inima strînsă, avusese niște semne rele toată ziua. Cînd și-a
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
politici, fie la nebuni. Și vor alege ei unde îl vor închide, nu îi vor da posibilitatea lui să o facă. Clar? Nimic nu mai era clar pentru Fotache, nici chiar atunci cînd nevasta îi pansa rănile și îi storcea surtucul îmbibat de sînge. - Catinca, - îi spunea el nevestii -, eu nu cred că doamna Ana știe ce au făcut ăștia, eu nu cred că doamna Ana ar consimți așa ceva. Nu cred, nu cred. Că ăștia ai lui Cozorici, după ce au fost
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
română (1521), care a ajuns până la noi, este o scrisoare a boierului Neacșu din Câmpulung Muscel trimisă „dumnealui jupan Hanăș Begner“ din Brașov. Iată-ne, deci, pe același drum pe care acum 483 de ani călătorea, cu scrisoarea ascunsă în surtuc, trimisul boierului Neacșu... Mai întâi însă facem un ocol (8 km) până la Nămăiești, pentru a vizita Muzeul memorial „George Topârceanu“, amenajat în casa în care s-a născut și unde a revenit adesea autorul „Baladelor vesele și triste“; se găsesc
Agenda2004-23-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282514_a_283843]
-
de pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală. Cerșetoria o practică din pur pragmatism
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de dezideologizare, de decolorarea politică, a fost imediat ocupat de susținătorii fundamentalismului economic, înțeles ca unică modalitate de a asigura fericirea generală. Acest stângism ridicol și întors pe dos face ca fenomenele care afectează viața indivizilor să fie ambalate în surtucul impenetrabil al „calculului economic.” Consecința, de-o gravitate inestimabilă, a evoluției în direcția schițată mai sus o reprezintă diminuarea până la dispariție a rolului intelecualilor în viața publică. Apăruți, după cum știm, ca forță capabilă să influențeze mersul istoriei în cadrul Afacerii Dreyfus
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
populară, de pulpă. Forma cuvântului indică faptul că pulpană a venit la noi prin intermediul limbii ruse, ca și alte nume de haine de origine franceză, cum sunt: mondir / mundir „uniformă, haină militară“, la origine fr. monture > germ. Montur > rus. mundir; surtuc „haină bărbătească din postav“, la origine fr. surtout „idem“, venit în română prin rus. sjurtuk sau ngr. sourtoúko; jiletcă „vestă“, la origine fr. gilet, ajuns la noi prin rus. žiletka. Și etimologia cuvântului fr. gilet este interesantă. Este un împrumut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
1858, a apărut așadar în perioada Războiului Crimeii, când mareșalul Raglan, comandantul trupelor britanice, a lansat moda unei mantale fără cusături la umeri. Despre spențer, se spune, în aceeași sursă, că este o „haină scurtă (ca o vestă)“ sau un „surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani“; în română, este un cuvânt de origine germană: Spenzer. În germană însă, provine din engl. Spencer, nume de persoană. Este vorba despre numele unui om politic englez, George John Spencer (1758-1834), despre care se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sublimă a melancoliei fiindcă nu cultivă marea geometrie. O fetiță și un băiat se opriră lângă butuc. După oarecare codire, băiatul scoase din sân două ouă, întrebînd pe arhitect dacă cumpără. Acesta le apucă îndată și le mută în buzunarul surtucului său, întinzînd băiatului o monedă de douăzeci de lei. Fata avea în frunză o bucată mare de caș. Arhitectul o luă și pe aceasta, plătind-o. Copiii o rupseră la goană veseli. Ioanide frânse cașul în două, dădu jumătate lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trebuise să doarmă în staul, lipită de burta vacii, acoperită cu paie și balegă. Aveam vârsta ei de atunci când am mers prima dată la Tîntava. Drumurile erau acoperite de zăpadă. În mijlocul satului ieșeau aburi de țuică de la bodegă. Țărani în surtuce cafenii pătau zăpada din loc în loc. Dacă te-apropiai de ei, miroseau a fum și a usturoi. O luam pe linia noastră și, după destul drum, ajungeam în fața casei lui tataie. Deschideam poarta văruită și intram în bătătură, oprindu-ne
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alta a marelui tron. Deși total încremenite, în afara unei înfiorări aproape nevăzute a solzilor de peruzea, fiarele erau fără putință de tăgadă vii, și limbile elastice, umede, șuierătoare le lunecau uneori din boturi, mirosind cu vârfurile ascuțite spătarul caprei și surtucul vizitiului. Pe tron stătea singuratică o femeie cu fața dată cu pudră de marmoră. Pudră de marmoră avea și pe piept, și pe brațele rotunde. Buclele-i erau ca săpate în calcar și curgeau în inele de piatră până spre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părul fluturător stergînd firme și felinare, până pe macadam, în fața lui Vasile, și-și apropie gura de obrazul lui și gândește lângă el, și Vasile știe cum va sfârși ziua aceea, știe că va lua o trăsură cu un muscal în surtuc verde pe nume Efraim Scopitul și că va ajunge la exorbitanta cochilie a casei de rugăciune și că va zăcea în cele din urmă într-o baltă de sânge, fără vină, dar în mod necesar, asa cum crucificați iar și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
împrejurări: "Ori înțelegi singur ce-ți spun, ori lasă-mă în pace cu atențiile dumitale sentimentale!" În loc să-mi dea fotografia în mână, mi-a pus-o, ținînd-o cu două degete și fără să mă atingă, în buzunarul de sus al surtucului. Mirosea ca o floare. Mi-a luat apoi brațul și m-a dus în ogradă să-mi arate niște picheri 1 aduse de curând de proprietarul casei: "Să vezi cât sunt de elegante și de proaste". Nu m-au interesat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai întoarcem după ce coborâsem atâta. Adela îmi puse șalul pe braț, fără să i-l mai cer, pe urmă își scoase și tulpanul, care se prindea în penajul dur al cetinii, îl pături și mi-l puse singură în buzunarul surtucului. Simplitatea și naturalul, lipsa de ceremonie cu care mă împovăra cu obiectele ei erau dovezi scumpe că-mi face darul de a-și lua drepturi asupra mea. Cu un pas mai jos decât ea, o țineam strâns de braț să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unei case, fusese realizată la nunta părinților mei. Am recunoscut în rândul din față pe bunicul fanaragiu, căci prea semăna tata cu el. Avea părul înspicat cu alb, dat peste cap. Purta musteață tunsă scurt și era îmbrăcat într-un surtuc de postav gros, cu mâini mari, butucănoase și cu degete scurte și groase, așezate pe genunchi; pantaloni tot din stofă groasă, cel puțin așa mi se părea, și în picioare bocanci mari, butucănoși. Lângă el, țiganca, iar la picioarele ei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bietul om se canonea singur la casa din deal, sub pădure. Soră- sa era măritată în sat și din când în când se trezea cu Manolea care-i zicea că „s-a hrănit de atâta pădure”. își punea holteiul două surtuce, pantalonii noi și pălăria cu peteală și fugea în sat. Odată l-au găsit la Probota, da’ soră-sa de fiecare dată îl ducea înapoi ca să păzească casa. Nu-i da nici de mâncare. La Anul Nou l-au găsit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un ogheal murdar. într-un cui atârna surtucul. în alt cui, lampa cu țilindrul afumat în care, prizonieră, bâzâia o muscă. într-un geam, o cutie cu chibrituri, în altul, o sticlă de rachiu goală. Tavanul pătat nu mai fusese văruit de cine știe când. Plină ciucur, într-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se gândi că mai târziu, ca doctor, îl vor chema așa, în mijlocul nopții, cariera nu-i surâse deloc. Își zise că se va dedica cu totul științei. Se dădu, în sfârșit, jos. Costache ieșise și el în cămașă, cu un surtuc deasupra și cu un fes de lână pe cap. Era comic, în toată puterea cuvântului, încît Felix nu putu să nu zâmbească. Fuma și scotea fumuri groase pe întuneric, care dădeau aerului luciri albe. G. Călinescu - Du-te, zise moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numeroasei familii. Stănică, aplecîndu-se asupra patului și sprijinindu-se cu mâinile de umerii fetelor, examină cu atenție un cadru, până ce descoperi ceea ce căuta. - Uite, Lili, zise, ăla sunt eu! Și arătă un băiețaș cu pantaloni scurți, trecând de genunchi, cu surtuc de om matur, cu părul lins, despărțit printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu am fost ceva în viața mea! Peretele dimpotriva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Bătrânul gemu puțin și făcu doar din cap semn că nu vrea să se miște de acolo. - Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! Fără să mai aștepte aprobarea, Aglae îl răsuci ca pe un copil și trase surtucul. Otilia se repezi să-i scoată ghetele cu gumilastic, uscate și încovoiate de vechime, ca niște iminei turcești. Picioarele lui moș Costache apărură înfășurate în niște ciorapi de lână, de o grosime fabuloasă. Degetele mari tăiaseră cu unghia vârfurile și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înfășurate în niște ciorapi de lână, de o grosime fabuloasă. Degetele mari tăiaseră cu unghia vârfurile și ieșiseră ca două ghemuri de ceară. În alte împrejurări Otilia ar fi râs, dar acum nu vedea și nu auzea nimic, nimic. După surtuc Aglae îi trase pantalonii, de la capătul de jos, cum ai scutura un sac, și bătrânul apăru în niște nădragi largi de stambă colorată, legați jos, în lipsa șireturilor rupte, cu bucăți de sfoară. - Poftim, observă Aglae, cu reproș, uite ce-nseamnă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sa. Ținea banii sub cămașă, pe piele, nu fără primejdie, fiindcă Olimpia se uita foarte scrutător: - Dar ce-ai tu acolo, Stănică, de-ți stă cămașa așa umflată? - Nimic, ce să am, a ieșit ea așa! și Stănică își încheiastrîns surtucul. De când avea bani, din care nu cheltuia nimic deocamdată, Olimpia îl plictisea, iar când Olimpia începu să-i tot pună întrebări, care i se păreau, pe drept sau pe nedrept, indiscrete, o urî de-a binelea. Căută un pretext să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]