2,076 matches
-
de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet/ roata din dreapta cât o planetă/ cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe// omul doarme cu fața în sus/ ce ușor e drumul printre plopi/ noaptea prin țară/ cu somnul ascuns în copitele/ cailor veșnic vii" (Veșnic vii) După treizeci de ani, poetul nu mai crede în capacitatea poeziei de a-l face nemuritor (ideea este de altfel și
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
Constantin Țoiu Tiparul mustății de palicar răsucita în sus a poetului nopții de iunie, ochelarii săi pedanți de epocă, fără ulube, picînd de pe nas în lungul șnurului la cel mai mic rictus al fetei susțin fizionomia unui om spiritual, retoric și - din cauza ironiei și umorului propriu exagerat - capabil de
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai aprins despre rîs,/ virtuozi ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit, spumegînd, întunericul. că la o
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
dușmanii s-au purtat frumos cu el. Cei pentru care a purtat bătăliile se poartă ca niște ticăloși. Îi fură manuscrisele, îl jignesc, îl încărca de un șir de păcate. A devenit portretul-robot al ticăloșiei. Lumea s-a întors cu susul în jos. Care sunt noile adevăruri? Cum poate să-și citească viața? Să-i găsească adevăratele sensuri? Care e lumea cea mai bună cu putință? Huiduit pe stradă, Slavici va ajunge la concluzia că oamenii care "în împregiurări că cele
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
de vine pe izvor ! («Izvorul mamei” VRF, 54); Pe fag dulce-amărât / Arde, mamă, alba-ți stea, / Te uitași la ea atât / Încât semeni azi cu ea. // Ziua, noaptea, la apus, / Ardeți către tot ce-i sfânt, / Luminând pe rând de sus / Fața cestui vechi pământ. // Ardem. Căci în lung și-n lat / Nu-i mai tragic nenoroc: / Stea cu foc înstrăinat / și durere fără loc. («Steaua mamei” VRF, 55). Ca simbol izbăvitor-mitic, Mama / Terra Mater, apare și într-o cunoscută ars
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
a gripării releelor de comunicare. "Acum" este o îndurerata interiorizare (îmblânzire) rațională a morții. În "Prins" poetul accepta, nu fără căința, căderea dintr-o vârstă ontologica a miracolului în altă a cercetării difidente și a desvrăjirii: "Înaintare prin cronică râului,/ sus/ odată cu soseaua-n iureș de roți/ pe unde tot eu, cel de demult/ încercăm lumea cu-o creangă de salcie,/ lăsându-mi acum din linii verzi-albe/ ochiu-n cantar,/ iar arcul ce-nchide perdeaua cu nimb/ despre cum nu m-aș
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
vrea să mă duc, așa respingător cum sunt? Mă văd într-o oglindă. Ce mai! Cele mai dramatice presimțiri se împlinesc în dimineața asta. Ochiul meu stâng e iarăși plesnit în gheare roșii de sânge, gata să întoarcă lumea cu susul în jos. Fie! Iată-mă, lume! Motanul fuge după mine, lăsând continuu în urmă-i, în spațiu, fire de păr în aer și un praf fin. Trosc, ușa se trântește, îți sărut genunchii cârpiți, lume! Soarele însă, tot urcând bucuros
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
undă. O admir de asemenea pe Ana Blandiana, nu doar ca scriitoare, ci și pentru implicarea ei civică. În general, interesul meu e îndreptat spre literatura feminină; știu că treaba asta în România nu se poate spune, că săriți în sus... După cum vedeți, eu una stau liniștită jos, deși n-aș spune că sînt de acord cu eticheta ce presupune o anume condescendență masculină. Mă rog, în Occident "eticheta" e acceptată, ba chiar există niște studii teoretice foarte serioase despre literatura
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
o iarnă, pe lacul înghețat, îi povestisem totul lui Titus Popovici, a cărui inteligență mă apropiase de el. Recunosc, ca și în cazul lui Brummer: eroul complicat Cavadia din Galeria a fost făcut după modelul lui Titus. El sărise în sus auzind ce-i spusesem și îmi atrăsese atenția cu insistență să nu mai povestesc altcuiva ce aflase, că ar fi fost grav de tot... Urmează o întîmplare extraordinară. Despre care nu am scris niciodată. Și pe care, acum, în ceasul
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o// să vină pruncii să sugă la oi/ laptele alb și hrănitor al lumii// sub ochii tăi spaima s-a stins" (Chip de pămînt ești). Toposul nul se umple
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu-mi pot închipui cum cineva mai poate aștepta literatură adevărată de la acest autor. Sau poate că deja în aceste romane incredibile avem de-a face cu literatură reală și noi nu vrem cu nici un chip s-o
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
lui. Pretindea că acel Clericus Laicus din evul mediu reînviase împrăștiind peste tot Cuvîntul Apocalipsei și frica de Dumnezeu. Era, după pictorul vizionar, o ultimă convulsie a mentalității ce concentrează rămășițele vechii psihologii primitive întemeiată pe teama de cineva de sus... Și pe care o reprezenta Marduk, organizatorul lumii, creatorul omului și vieții; zeul victorios în lupta lui cu alți zei, poate mai toleranți decît el mai "democrați", care nu erau însă capabili să țină în frîu natura umană dînd atîta
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
de vară. Singurele momente de destrămare a vrajei sunt acelea în care autoarea, nu numai copilăroasă, ci și puerilă, își comentează-explică reprezentările: " M-am apropiat de altar să sărut icoana/ și trupul gol al lui Iisus/ de jos și până sus/ părea însângerat de gurile rujate/ care 'naintea mea/ l-au sărutat." (Crăciun 1997). Imaginea, puternică, expresionistă, era suficientă. Urmează însă un comentariu prozaic: " Mi s-a făcut greață și-am plecat/ fără să mă mai mir/ că"...etc. Sau: "deasupra
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
doar, înverșunat pînă ce scoase un răget de animal înjunghiat și se prăvăli greu peste ea, care tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului, în plin soare
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
fără fițe. Acum, putem să spunem și noi, românii, că avem de asemeni așa ceva, la genul masculin... un Monsieur Sans-Gęne! De-ar da Domnul ca, la anul, bând dumnealui din nou șampania, să nu ridice simandicos deștul ăl mic în sus - turmentat de elogii...
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
zburând prin armonii/ Se-ntoarce-n orizont-nadir. Vei ști” - cf. Epifanie. “Cine știe prea multe, moare prea repede”, nu? Probabil, dacă nu crede în șansa Revelației. Dar numai dacă Misterul blagian al “minus-cunoașterii”/”cunoașterii luciferice”, de fapt, al Re-Armonizării cu “susul”, prin ruptura, ACUM, cu “josul” este păstrat (consecutiv, apare, o, mult-așteptata “DAINA” din colindă!): “Murindu-mi moartea-ntre pământ și cer/Reumplu Nemurirea de Mister./ Al Spiritului, moartea nu-mi dă pace/De-aceea cânt și Florile-sunt-dalbe...” - cf. Florile dalbe
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
mistuie, poveste” (Lentando - variantă). Poezia din Manuscrisul de la Înviere e a unui suprarealist rătăcind în vremuri și locuri biblice, alături de magi - „Plecase după «Steaua-sus-răsare»./ Doar peste deal (în vis) Ierusalemul/ da semn. Avea prescura și poemul/ (dictat de voci de sus) un pumn de sare/ și trei rizomi de napi precît Golemul./ Urma în gînd troița călătoare/ cu Maica din icoana văzătoare/ pe bolta surdă depănîndu-l ghemul/ acelui drum fără de capăt. Unde/ l-au dus ostatec litere deșarte?/ căzute cuie din
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
cei ce mă amenință cu viața veșnică, părinte”. Ioan Es. Pop adoptă, cum bine observa Dan Cristea, postura unui poète maudit. E mai întîi, în Ieudul fără ieșire, o rotire în cercul propriei condiții, prin abolirea punctelor cardinale și confuzia sus/ jos. Perechile de termeni antinomici (intrare/ ieșire, închidere/ deschidere, interior/ exterior, viață/ moarte) nu mai funcționează, opozițiile configuratoare topindu-și semantismul într-o indistincție, la rîndul ei, „blestemată”. Eroul liric trăiește într-un univers bolnav, dezarticulat logic, cu sensurile sparte
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
piețe. Aceste puncte sunt în Parohia Adormirea Maicii Domnului (lângă ștrandul Giulești), Parohia Buna Vestire (str. Flămânda, Giulești), Parohia Giulești Sârbi, Parohia Militari III (str. Valea Lungă nr. 3, Militari), Parohia Sfântul Ilie Grant (Circa 20 Poliție Crângași), Parohia Cărămidarii de Sus (pod Grozăvești), Parohia Cotroceni (Răzoare), Parohia Belvedere (în spatele garajului ADP, Fabrica de Țigarete Giulești), Parohia Sfântul Andrei (Valea Ialomiței, str. Parva, Drumul Taberei), Parohia Parcul Ghencea II (în spatele parcului Moghioroș), Parohia Militari I (str. Orșova, Militari), Biserica Creștină Baptistă (Piața
Zeci de corturi, puncte de prim ajutor, în parcuri, pieţe şi intersecţii în Capitală. Vezi unde te poţi adăposti de caniculă () [Corola-journal/Journalistic/25779_a_27104]
-
mai erau doar 10 secunde din timpul regulamentar! Ucrainianul ratează la aceiași greutate. Facem calcule febrile...Se întrevede medalia...Kazahul ratează la 215! Încearcă și iranianul, pune bară de 215 kg la piept, dar o mișcă de două ori în sus și arbitri îl opresc. Încercare nereușită. în acest moment Sancraian are medalia olimpică de aur! & Ucrainianul ridică foarte greu bară de 210 kg. reușește să se stabilizeze pe podium și cei trei arbitri judecători îi validează încercarea! Gabi încearcă la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
mai erau doar 10 secunde din timpul regulamentar! Ucrainianul ratează la aceiași greutate. Facem calcule febrile...Se întrevede medalia...Kazahul ratează la 215! Încearcă și iranianul, pune bară de 215 kg la piept, dar o mișcă de două ori în sus și arbitri îl opresc. Încercare nereușită. în acest moment Sancraian are medalia olimpică de aur! Încearcă a doua oară kasahul la 215 kg. Nu fixează bară... Iranianul, în schimb, o fixează! Petr Asayonak, din Belarus, încerca și el la 215
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92541_a_93833]
-
vin și eu! ei aș, în secunda doi e peste noi și se ofilește și cel mai tare temerar,capabil să facă sex în condiții extreme. ne sculam “fericiți”, bem cafeaua, mancam.vine tata, ne vede îmbufnați, cu fundu’n sus și om bătrân înțelege că e rost de drum. îl ia pe Ianu cu bicicleta să meargă, departe,departe.anunta galant:tata,lipsim cam o oră și pe ma-ta am aranjat-o cu toate,așa că n-o să vină. ce
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
scurgere din podea. Între timp, am sunat și noi la un instalator, să-l chemăm să chituiască țeava din care curgea (numărul 2, da?). Ne-a spus că nu e țeava noastră și că trebuie s-o repare cel de sus (nu, nu Dumnezeu, domnul chiriaș), odată cu sifonul. Este țeava de scurgere a apartamentului lui, nu e țeava noastră. L-a sunat Nic pe om și i-a spus, dar i-a închis telefonul, nu înainte de a-l anunța agresiv că
Ce faci când ai un vecin dement? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18250_a_19575]
-
fixez cuibul din care inoxidabila pasăre a paradisului clocindu-și ouăle de aur cu precizia ceasornicului îmi va picura-n trilul ei secundele de vis am deschis ușa m-am trezit deodată cufundată-n torentul de eoni șăgalnic îmbrâncită pe sus luată răsucită sufocată de nenumăratele voci de jur împrejur șiroind neîntrerupt mergi zâmbește nu uita luminează și taci mai ales TAAAAACI ! Referință Bibliografică: ÎN TORENT / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017. Drepturi
ÎN TORENT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383678_a_385007]
-
ca pe un gunoi fără să-i pese cuiva de consecințe, atât până în 1989, cât și după această dată, din păcate. „Omul de tip nou” care ne-a adus într-un punct unde sistemul de valori s-a întors „cu susul în jos”, un fel de „proletcultism”modern. Un timp în care marii actori fac publicitate la produse farmaceutice și detergenți, unde o mare gimnastă face publicitate la produse pe care ea nu le folosește, unde toate „scursorile societății” sunt stăpânii
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]