63 matches
-
efectele pe care le generează la nivelul receptării, distingem funcții distincte ale limbajului politic. Astfel, atunci când se urmărește influențarea puterii și modificarea relațiilor de putere, vorbim de funcția politică a limbajului, caracterizată prin manifestarea a două dimensiuni fundamentale: intenționalitatea și suscitarea unor efecte la receptare. În acest sens, Harold D. Lasswell susține că a vorbi despre știința politică echivalează cu a vorbi despre știința puterii, a puterii de a lua decizii, iar limbajul politicii nu este altceva decât limbajul puterii de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în scopul influențării unei categorii cât mai largi de receptori; caracterul disimulat al mesajului, dat fiind că între intențiile locutorului și ceea ce spune și face acesta nu există niciodată suprapunere totală, rămânând în permanență lucruri ascunse receptorului; tonalitatea imperativă, vizând suscitarea unei reacții din partea auditoriului, în sensul legitimării grupului de putere pe care îl reprezintă emitentul; substratul explicit polemic al discursului politic care traduce interesele și aspirațiile emitentului, confruntându-le în același timp cu acelea ale adversarilor politici. Performată între o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnul originalității și al invenției creatoare. Abaterile ce caracterizează limbajul poetic, la nivelul expresiei verbale, determină ca între semnificația cu care creatorul își înzestrează opera și semnificația pe care o decodează receptorul, distanțele să fie semnificative, fără ca aceasta să împiedice suscitarea emoției estetice. Dificultățile pe care le ridică un astfel de limbaj sunt însemnate și ele nu pot fi dizolvate decât printr-un efort de reconstituire a lumii pe care o propune creatorul și implicit a sensurilor cu care își înzestrează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale situării locutorului în raport cu referențialul reprezentat, reflectând apartenența politică și afinitățile ideologice ale acestuia. În comunicarea politică, expresia stă sub semnul imperativelor de persuadare a publicului receptor, iar opțiunea pentru o organizare sau alta a semnului verbal denotă interesul pentru suscitarea unor efecte particulare la nivel de receptare. Dintre transformările sintactice, omisiunile, elipsa, complexitatea, succesiunea semnelor verbale, raporturile sintactice de coordonare și de subordonare, prevalarea construcțiilor nominale sau a celor verbale sunt tot atâtea mărci de diferențiere a unui tip discursiv
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
planul locutoriu; face ceva spunând ceea ce spune planul ilocutoriu; și induce, făcând ceea ce face, o anumită conduită interlocutorului său planul perlocutoriu. În cazul comunicării politice, dimensiunea perlocutorie este determinantă, în condițiile în care fiecare manifestare discursivă urmărește inocularea unor idei, suscitarea unor atitudini particulare interlocutorilor. Plecând de la premisa că limbajul este înainte de toate acțiune, în măsura în care vorbitorul dorește prin fiecare enunț pe care îl rostește să provoace o schimbare în lume și/ sau în conștiința interlocutorului său, Austin spulberă iluzia descriptivității, caracteristică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al conținuturilor vehiculate sunt rezultatul dimensiunii pragmatice a comunicării. Performate între o serie de libertăți și de restricții tematice și de expresie, discursul politic și cel jurnalistic își dovedesc înrudirea sub raportul construcției ideatice pe care o implică și prin suscitarea unui comportament specific la nivelul receptării. Natura politică a limbajului publicisticii eminesciene este susținută atât de criteriul conținutului (este politic limbajul care tratează subiecte politice) și al emițătorului (persoana care utilizează limbajul politic are legitimitatea de a face acest lucru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
familiar cu mersul demonstrației"459, iar transparența tehnicii discursive augmentează gradul de accesibilitate al textelor. e) Adresarea directă. Majoritatea articolelor eminesciene au caracter adresat, jurnalistul urmărind, în puncte cheie ale demersului argumentativ, să capteze atenția cititorului. Printre mijloacele retorice de suscitare și menținere a interesului cititorului se remarcă, în primul rând, interogația retorică: "Crezi oare, cititorule, că acea sarcină de un sfert de miliard de datorie directă, încărcată alaltăieri în spatele a sute de mii de oameni cari n-au nici mălaiul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primire, formare, mediere cu instituțiile. Regia este în parteneriat constant cu toți actorii implicați în viața cartierului și caută să promoveze o imagine dinamică, dătătoare de speranțe locuitorilor. Ea este promotoare a economiei solidare, a exprimării directe a cetățenilor și suscitării creativității lor, fiind un loc de dezvoltare a vieții asociative. Cartierul gării face parte dintr-o aglomerație urbană. Este un spațiu cu dens habitat colectiv, constituit în majoritate de HLM (locuințe pentru care se plătesc chirii moderate) și în maniera
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de către oraș, tema denunțării bolilor orașului a devenit o temă predilectă în secolul Luminilor. Orașul cu înfățișare viciată și vicioasă era departe de progresele civilizației al cărei laborator 3 se susținea că este și, potrivit părerii lui Norbert Elias, aproape de suscitarea tuturor instinctelor al căror laborator fusese societatea de curte, stabilită acum în afara orașului. Grija de a face orașele mai curate și mai sigure, vizibilă încă din Renaștere, devine o problemă centrală pentru autorități în cursul celei de-a doua jumătăți
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
atunci când avem în vedere geneza acestei situații. El a contribuit cu generozitate la finanțarea drumurilor, a căror construcție se dovedea contrarie intențiilor afișate de a controla mobilitatea. Jean-Marc Offner nu omite să dezvăluie ipocrizia "[...] administrațiilor centrale, a căror credibilitate în privința suscitării intermodalității și coerenței se măsoară printr-o înverșunată apărare a structurilor (direcția drumurilor, direcția transporturi terestre etc.) și a practicilor (metode de evaluare a proiectelor privind căile ferate, rutiere...) monomodale"353. Imersia în "ideologia tehnicii" pare un paliativ la incapacitatea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
atât la școală cât și în familie, astfel ca "dimpreună cu laptele măsii, [pruncul]să sugă iubirea de patrie, cinstea și iubirea către concetățeni, și respectul pentru toate instituțiile și așezămintele patriei" (p. 42), Aaron menționează o altă cale de suscitare a sentimentelor patriotice: Patriotismul va dobândi un caracter mare și printr-o naționalitate de obște, care întipărește nației un caracter național deosebit. Când nația se află împărțită în mai multe părți deosebite, care se vrăjmășesc unele pe altele, naționalitatea nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost eliminat sau temperat la maximum de acțiunea cenzurii statale și a autocenzurii. Pe pagina de gardă a manualului lui Albineț stă scris "Cu voea censurei", pecetea oficială a aprobării statale. Ideea mitică a unității, atât de potentă în suscitarea imaginarului politic și atât de vibrantă în conștiința colectivă, este o noțiune compozită, pluri-nivelară. Dimensiunile sale constitutive sunt: a) unitatea teritorial-geografică, sprijinită de ideea granițelor "naturale" și a omogenității "organice" a unui spațiu; b) unitatea primordial-politică, idee susținută de existența
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dobândește un statut director, procesul de construire a identității românești capătă un caracter deliberativ. Ajutați și de concursul de împrejurări, agenții politici se angajează în primele acțiuni de manipulare simbolică a evenimentelor politice. Pe deplin conștienți de puterea coincidenței în suscitarea imaginației colective, autoritățile statale elaborează o "calendaristică simbolică" în care momentul critic de maximă încărcătură simbolică este data de 10 mai, cu cele trei semnificații monarhice ale sale: i) 10 mai 1866 întronarea lui Carol I ca domn al României
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]