3,370 matches
-
marea tragediană Eleonora Cărăuțeanu, proaspăt întoarsă din Italia, după decembrie 1989, și când ea începe să-și recapete moșiile încet, încet, ajutată și de Jurubiță acesta, marele ei amorez... Citez: ... Apoi ea lăsă să-i scape din adâncul pieptului un suspin înfocat și se aruncă în brațele lui Jurubiță strângându-l la sânul ei aproape centenar. Gurile lor se lipiră. (Propoziție, sigur, manglită) Ochii lor pe jumătate închiși de delirul pasiunii, clipeau din când în când cu scântei de amor și
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
rămas pierdut în amintirile lui. - Miquel Rossell. N-am spus nimănui. - Nici mie nu-i nevoie să-mi spui. - Ba e nevoie. Ai să vezi. - Și-a-ndreptat privirea spre noptieră. - Așa-i că vrei ciocolată? * * * Amurgul s-a strecurat ca un suspin în liniștea ospiciului. Până s-au întins umbrele. - Unchiule. - Da. - Mă cheamă Miquel după Miquel al tău? - Nu. Te cheamă Miquel după fratele tău Miquel: așa a vrut mamă-ta. Dar pe fratele tău, da, pe el l-a chemat
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
preaomenescului Odysseus decît lehamite: ,Nopțile, da, le trecea lîngă ea-n grota ei poleită,/ Nu bucuros, ci ea vrînd, iară el doar lăsîndu-se-n voia-i;/ Zilele însă, la rînd, le ședea doar pe stînci și pe țărmuri,/ Tot zbuciumîndu-se-n grele suspine, cu jale în suflet,/ Ochii-ațintind, printre lacrimi șiroaie, spre zări, peste mare." (5, 154-8). Iubirea lui Apolodor este o oază în deșert. În mijlocul Saharei, într-o gură de verdeață, un pui de maimuță se îndrăgostește de drumețul istovit și abătut
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
trotuar și pe trotuar așezându-se așteaptă Salvarea, vor pune la treabă toată ambiția de care dispun - și cine are habar ce energii zac într-o căzătură? - și vor depăși suta, spre a nu pierde clipa. Să-ți dai ultimul suspin aflând Adevărul, ce poate pofti mai mult un muritor, căpătând ceea ce nu i-a fost dat lui Pillat din Pont să obțină? însă dacă ne tot învârtim în jurul acestei cozi, să fie secretul în chestiune unul autentic, de 24 de
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
dobândește o viziune delirantă a celor pe care-l mână patima sa și astfel toate raporturile sale cu aceste ființe sunt pervertite 157. În discuția sa cu persoana iubită un monolog plin de reproșuri el nu mai aude vocea și suspinul celuilalt, nu-i vede lacrimile și nu-i simte suferința, ci se aude doar pe sine cu pretențiile sale mereu crescând. El îi cere celuilalt totul, dar îi oferă infinit mai puțin sau chiar nimic. Cere sacrificiu și jertfa, dar
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
nu se întreținea decît cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri; a venit clipa cînd s-a instaurat: declamația a înfrînt rugăciunea, romantismul Căderii a triumfat asupra visului armonios al decăderii
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
atît pînă s-a frînt Acolo e seara s-a deslușit un glas stă într-un butoi la păstrare deasupra catargului dar noi împungem cu setea noastră marea vocea femeii mele se culca peste vocea mea și împreună într-un suspin de despărțire dacă seara în timp ce afară în vînt catargele zornăiau și butoaiele serii se hurducau rostogolindu-se către casă Undeva foarte jos soarele lumina și eram atît de eu însumi încît puteam să citesc pe un cadran fără cifre și
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
îngropat subiectul punînd pe tapet o problemă despre urgența de a se lua măsuri radicale pentru soarta „Crónicii”. Cred că în fond se simțeau vinovați de harababura vieții mele, dar erau prea delicați ca să nu-mi întîmpine hotărîrea cu un suspin de ușurare. Tocmai pe dos decît era de așteptat, sănătatea și moralul meu s-au îndreptat. Citeam mai puțin fiindcă nu prea aveam timp, dar am ridicat calitatea notelor de la Girafa și m-am străduit să scriu mai departe la
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
nostru Într-o mare iubire pierdută de noi și fiecare stea În parte? 870. Oricât de hotărât ai fi În ceea ce faci decizia o va lua tot Destinul tău. 871. Lasă-ți steaua Iluziei Vieții să-ți răsară peste toate suspinele acestei lumi fiindcă În curând va urma răsăritul morții pe bolta căreia va străluci. 872. De ce să-ți fie teamă dacă tot ce ți se Întâmplă este dat dinainte de a fi aici. 873. Lumea este oglinda a ceea ce a fost
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
va susține arborele ei? 957. Te-am văzut cât ești de fermecătoare frumoasă zână a morții ce alungi fiecare durere și trecut la coșul unor amintiri disperate pe care urmează să le spele viața care le-a dat naștere. 958. Suspinul este frontiera dintre lumina speranței și posibilul Întuneric al neîndeplinirii ei. 959. Cine poate Înțelege neînțelesul va ști ce anume este cunoașterea. 960. A crede Înseamnă Înainte de toate ați aminti. 961. Ascultă mai curând de adevărul morții decât de minciunile
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Lunec. Lunec. Noaptea-i de cântec și sânge. Nimeni. Nici luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
clipe. Mergeți voi, voi stoluri multe Aruncați-vă în soare Duceți albele aripe Peste valuri trecătoare. E prea frumos în infinit E prea frumos în infinit E prea frumos cu tine .... Și fericirea ni s-a dat Cu lacrimi și suspine. Clepsidra ce mereu o întorc Dar, s-a oprit nisipul Iar timpul este mort acum Și naște doar nimicul. Atunci, îți caut mâna iar, Căci mi-este atât de frică Iubește-mă, e în zadar Se duce orice clipă. Dar
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
vânt de îndoieli de iluzii pe puntea vaporului cu nume tristețe te bucuri de ceasul din urmă al zilei de întâiul din noaptea ce se năpustește asupră-ți cu vocea copiilor rămași nefecundați cu plânsul din zid al lapidaților cu suspinele femeilor părăsite într-un port îndepărtat pe fluviul lipsit de maluri visezi mulțimi regate mari și secte sesam al unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi de branhii și stihii stoluri de păsări fremătânde vă
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
lat Tîcuți te-nveleau în lumine Sî fim mai aproape de cer Treceam prin păduri cu izvoare Prin vechi văgăuni cu mister Din tufe rupeai cîte-o floare Sau căte-o ciupercă-n venin Umflatî și-avănd pălărie De fetru și-apoi c-un suspin Vroiai sî mi-o dărui chiar mie Căci dulcea otravă-mi plăcea S-o iau fiind alături de tine ßi-atunci oh atunci de abia Simțeai că îți este rușine ßi-n grabă un crin îți trăgeai Pe trup sau un fluture mare
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
sunetul vieții și vino la mine-n lăuntru în peștera pântecului tău mult-slăvit. T: Am acoperit lampa cu plămânii mei explodați Dumnezeu era teafăr îmi trimisese mesajul pe care eu îl măream sub o lupă de rouă-femeie. N: Sunt încă suspin sunt încă sâmbure sunt încă noapte sferică. M: începusem să te termin și tocmai îți zămisleam pleoapele fiindcă acolo în mine încă mai rămăsese puțină lumină. N: Mă închinau niște păsări ciudate de abur mărunt și am alunecat în apa
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
mici să te îmbrace dar n-am oasele tale nici umerii tăi. Am lapte pe care îl scurg pe potecile lumii. Tu ai cerul tău rotund peste care nici îngerii nu cutează să fâlfâie. D: Sunt Punctul Unic în infinit. Suspinul meu e cutremur. Mie de mine însumi mi-e teamă prin oglinzi se întrevăd fragmentele timpului fost. înainte de-a fi n-am fost niciodată. Sunt prieten cu veșnicia. Neființa voastră lumească îmi aparține - ea reaprinde tot întunericul. Oh cât
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 44. footnote>. Opera de răscumpărare și îndumnezeire a avut efecte și asupra firii înconjurătoare și a întregului cosmos. Sfântul Irineu întinde „binefacerile recapitulațiunii peste întreg cosmosul, cugetând desigur la freamătul neliniștit al firii, la suspinul ei, despre care vorbește Sfântul Pavel, și la cerul nou și pământul nou, pe care le vestește cu glas de tunet Apocalipsa (21, 1). El (Hristos) a venit pentru o operă universală, recapitulând toate lucrurile în Sine”<footnote Contre les
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Ramurile să se-ncleie Între ele-n cuibul umed Și s-o bată frunza-n carne Pînă o să-i cînte sînii Fluturii să se răstoarne-n Luciul unghiilor mîinii Cîtu-i roua preț de-o zi Dată-n clocot și-n suspine Doamne nu mă părăsi Ia-mă-n miezul de lumine
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12044_a_13369]
-
Gabriela Ursachi Povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sînt un interesant caz de umanitate" - se confesează Darie, eroul din Paradisul suspinelor, vorbind mai degrabă în numele lui Ion Vinea, autorul, al cărui alter ego s-a spus nu o dată că ar fi. Un "caz", iată latura cea mai expusă a acestui "clasic al avangardismului", atît de refractar, totuși, la fixarea în formulă
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
Coliva lui moș Vinea, cu delimitări acide: "Să se știe odată pentru totdeauna: CONTIMPORANUL nu are nimic comun cu entuziasmul și tinerețea noastră". "Moș Vinea" avea 35 de ani și de-abia își publica al doilea volum de proză, Paradisul suspinelor, după ce debutase editorial în 1925 cu o culegere de schițe Descîntecul și Flori de lampă. Deși "iremediabila antipatie" față de literatură fusese declarată cu gravitate, în stilul categoric al "manifestelor" cu consecință iminentă în "deliteraturizare", scrierile lui trădează cu totul altceva
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
felinar de alee", de brațul căruia prințesa Logica se spînzură cu un fular de mătase. Dar, cu totul inexplicabil, în procesul verbal dresat de un procuror imbecil obiectul cu pricina este menționat doar ca o simplă "cravată de cînepă". Paradisul suspinelor - considerat de T. Vianu opera cea mai semnificativă a "fantazistului", străbătută de deliruri erotice într-o "atmosferă de halucinantă lubricitate" (Perpessicius) se apropie mai mult de stilul tenebros, oniric al lui Vinea - admirator și traducător al lui Edgar Allan Poe
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
străduța alăturată doi zidari lucrau la renovarea unei case vechi. La un moment dat doamna auzi bulgării de moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
din ce în ce mai puțin, mai subțire, cam trei ore din douăzeci și patru.Degetele îmi erau mînjite de o cerneală crudă, acidă, pătrunsă, încet-încet, pînă la os, pînă la viscere, îndurerîndu-mi dorința de a le împreuna în rugăciuni laice, scurte, disperate...Adunam cuvintele, cu suspin și mirare că mai există, că mai exist...că reușesc, iată!, să mai trăiesc o zi, o săptămînă, Doamne!, incredibil, încă o lună, ohoho...încă un an!!! Viața mea fusese vîndută unei patimi trufașe, chinuitoare: să scriu, să încheg rapoarte
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
râs a doua ta natură, De mi se pune stavilă la gură, Nu pot să-ntreb nici ce, nici cât, nici cum. Și-nțelegând puțin câte puțin Că limba mea de-un farmec e legată, încerc să te înduplec c-un suspin Care mă strânge rău de beregată Și îmi sfâșie carnea din senin, Ieșind din piept cu măduva deodată. 6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
veșted. Cînd aș înțelege că-i seară, că-s singur și că a mai scăzut o zi, m-aș bucura de cea care-o să vină, iar și iar, mereu în lumină, mereu în lene, mereu în surîs și-n suspin. Și iată c-am terminat și scrisoarea asta, rugăciunea mea din zori. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 5.IX.1980
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]