2,825 matches
-
Emil Brumaru Pentru Marina. Ea e mama noastră, A celor ce-și păstrează suflețelul De mari și mici onirici într-o glastră, Și-n cîrlionții ce-i suspină mielul, Și-n balega de fluture, albastră. Un imn sfios și trist va fi rondelul Pentru Marina. Ea e mama noastră Ce cu blîndețe ne arată țelul De dincolo de frageda fereastră Sub care putrezește pătrunjelul Și-n rouă-mbobocește-o
Un imn sfios și trist va fi rondelul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11363_a_12688]
-
fix la mijlocul acestui guler încheiat strașnic până la ultimul nasture, un nod cât unghia degetului mare - moda, deh - prefațează o așa-zisă cravată, mult prea subțire, semănând izbitor cu o sfoară mai acătării. Și când te gândești că după asemenea specimene suspinau fetele! Spun asta pentru că la începutul anilor '60 situația avea să se schimbe mult în bine: apăruse tergalul, întâi străin, apoi românesc. Știu asta de la sursă, pentru că tatăl bunului meu prieten Edy, domnul Nietz, vecinul nostru neamț de pe strada Victor
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
de frunze Și ploile mușcă din verde ursuze, Gânduri se adună în suflet confuze. Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte, În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină, Miresmele prin crengi ușor se alină Citește mai mult Când stele bat la porțile înserăriiși noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării.Când dorul s-așează pe-al inimii conturși formă îți frământ din visul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
umeri de frunzeși ploile mușcă din verde ursuze,Gânduri se adună în suflet confuze.Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte, Cu atâtea înțelesuri ard în minte,În iubirea de tine își au sorginte. Când roua în iarbă cântărea-și suspină,Miresmele prin crengi ușor se alină... X. DACĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017. Zăceai de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detașam de tine fără să vreau. Încet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
2014 Toate Articolele Autorului ...Sigur, nu poți să nu fii atras de delicatețea cu care Ioan Vasiu își alege cuvintele. O curgere lină a versului care îmbracă atât de frumos ideea înspre ,,Apogeu’’-l așteptării: „în țara care geme și suspină”, pentru că „Singur”: „într-o gară tristă, trenul cu zăpadă întârzie”, așa cum spune el însuși. Sentimentalismul poeziilor sale, pline de o tainică, ades, muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieți peste care colbul timpului nu reușește să se
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
viață, Și de la mine,nu-ți întoarce Sfânta față, Să pot să văd,împodobita Tatălui cămară! Și ține-mă de mână,lângă tine, Alături să Te am acum și pururea și-n veci Ești Maica ce-mi alină,ale inimii suspine, Stăpâna cerului,ce varsă lacrimi pentru mine! Rugul nears,ce-aduce mântuirea-n inimi reci! Amin! Scrisă cu voia Domnului de Costel Ursu. Referință Bibliografică: Măicuță,Milostivă! / Constantin Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2017, Anul VI, 09 iulie
MĂICUȚĂ,MILOSTIVĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380741_a_382070]
-
mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, uneori, îmi lunecă prin suflet cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit pe luciul unei coli de hârtie. Tăcută ca umbra, de parcă ascunde o vină în fiecare noapte o aud cum suspină; întotdeauna se trezește în zori, scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar cunoaște bine arta umbrelor și, seară de seară, dansează pe toți pereții la fel ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Citește mai mult Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar, uneori, îmi lunecă prin sufletcu pași foșnitori ca un grafit ascuțitpe luciul unei colide hârtie.Tăcută ca umbra,de parcă ascunde o vinăîn fiecare noapte o aud cum suspină;întotdeauna se trezește în zori,scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină.Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar cunoaște bine arta umbrelorși, seară de seară, dansează pe toți perețiila fel ca mâinile buniculuiîn copilăriei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
alchimie, Pilai din Pont, asumare, fantasme, zbor, suferință, totalitarism, colaborare, rezistență, soare, lună, bal, destin, erotism, Maestrul, Margareta, ficțiune, închipuire, realitate, Bulgakov, nebunie, Koroviev, agonie, extaz, manuscrisele nu ard, Woland, alai, Moscova. La Moscova! La Moscova! La asta visau și suspinau cele trei surori ale lui Anton Pavlovici Cehov. Acolo erau iubirea și speranța, acolo se întrupa idealul masculin, acolo era raiul pe pămînt care le aducea împlinirea ca femei, ca ființe pe lume. Iată că, tocmai cînd tot românul își
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
mai efemere s-au, pînă la urmă, închegat. O dată cu ele, o discretă, superioară și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
întrecere m-am luat! Să fiu Moretta muta, poate Ganga, Matto sau Băuta, tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant? Ianuarie se-aplecă spre Tibet, lumina-i grea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
atât de frumoasă!" (Caligrafiile acelorași cuvinte, 1); "Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră,/ A celor ce-și păstrează suflețelul/ De mari și mici onirici într-o glastră,// Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,/ și-n balega de fluture, albastră./ Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră// Ce cu blândețe ne arată țelul/ De dincolo de frageda fereastră/ Sub care putrezește pătrunjelul/ și-n rouă-mbobocește-o
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
coasta strivita de primă zăpadă, Damian Petrescu cu primul și ultimul sărut inventat! N-am uitat! N-am uitat! Și vor rămâne în urmă poeții cântând în Regatul ocult al lumii, cum grădină cea plină de totemuri și amulete suspina, suspina! Fântână albastră va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
întrecere m-am luat! Să fiu Moretta muta, poate Ganga, Matto sau Băuta, tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant? Ianuarie se-aplecă spre Tibet, lumina-i grea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
animal. Omul a schimbat viața sa îngerească pe cea dobitocească, dintr-o viață liberă și independentă, omul a devenit rob păcatelor, a nimicit fericirea vieții lui. Dacă noi comparăm fericirea din noi cu mizeria de acum, nu facem decât să suspinăm. Omul s-a depersonalizat prin păcat separându-se de Dumnezeu, iar pe de altă parte a personificat lumea, înaintând în relația cu ea ca și cum ea ar fi fost o persoană, idolatrizând-o. Lumea și-a pierdut atunci transparența spirituală, oprindu-1
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
a fost plăsmuit după chipul lui Dumnezeu și trăia în rai și se desfăta de pomii sădiți acolo. Iar fructul acestor pomi erau viața și cunoștința și cele asemenea acestora. Iar dacă toate acestea erau în noi, cum nu va suspina ca un nenorocit cel ce-și va compara ticăloșia de acum cu fericirea de atunci? Cel aflat la înălțime a fost înjosit; cel plăsmuit după chipul Celui ceresc a luat chipul pământului; cel rânduit să împărățească s-a robit; cel
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
angajează în această acțiune i se vor da 100 de florini. Dintre soldații descazarmați s-au prezentat 24, care au dus-o pe doamna Duca la Băi. Toată treaba a costat 2 000 de florini. Locomotive pe apă După tren suspina gazetarul timișorean la mijlocul secolului al XIX-lea și, cu siguranță, nu era singurul. Construirea căii ferate avea însă să întâmpine dificultăți cauzate, cum altfel, de starea drumurilor. Astfel, în momentul începerii construcției, lucrările trebuiau începute din ambele capete ale traseului
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
cu gîndul în altă parte - / și dacă tremur precum pîntecul unei fecioare, / am o șansă în plus - / de la o vreme sărut doar ceaiul de fructe..." (Telecomandă de iarnă). Stihuri din care romantismul funciar nu e înlăturat, ci pus doar să suspine cu o eficiență lirica. Sau înscenînd o hîrjoana amuzata cu obiectele din preajma, martore discrete ale tăioasei dezolări: " lucrul meu de virtute este scaunul/ ce pe șine se contemplă, jignindu-mă:/ atu, dragule, doar stai...a/ hașurezi minciuni circulare prevăzute cu
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
e somn de rochii.// Iubito, iarăși cu moartea mă adăpostești,/ Pe lînga tihna, în curăția ce o cunoaște spinul? În curăția ce o cunoaște spinul). Că și: Atîta parfum învins poartă haină ta/ Și nu ai limbă decît pentru a suspina/ Printre grațiile care-ți zăvoresc mîinile/ Prea frumoaso din patria logodita/ Cu alta țintă la fiecare tînără săgeată" (La fiecare tînără săgeată). Că și: "Doamne, pe cine și-a pus ochii,/ Scăldat în fericire și țintind/ Din a horei sacralitate
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de stat, se vor găsi fonduri pentru spitale, daca nu și pentru medicamente. În sprijinul bietului om va veni, izbăvitor, mărțișorul, vestitorul primăverii. Că în vechile pasteluri ale lui Alecsandri, vom renaște o dată cu natura, nu toți, căci vor rămâne să suspine cu fetele la perete mânioșii care se și vedeau mărșăluind, în afară oricărei primejdii, sub mândrul stindard al lui Vadim-Furo-Mitzura Arghezi. Ei au pierdut, deocamdată, o rundă.
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. NECHEZUL IERNII Stau de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, Nechezul iernii șuiera prin mine, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. pe gânduri lunecau schiori, în păr zăpada își torcea fuiorul, Azi, sub mâna ta, cădelnițând fiori. sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri Tușea înghețul în genunchii lunii
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
pe banii uitării fiindcă atunci când te vei gândi de ce ai trăit în această lume nu-ți vei mai aminti nimic. 794. Care floare nu-și dorește frumusețea? 795. Ascultă mersul timpului atunci când calcă peste amintiri și spune-mi cui îi suspină pașii? Amintirilor sau Timpului? 796. La masa vieții nici Destinul nu a fost predestinat să se înțeleagă pe sine. 797. Nu uita, căldura privirilor a fost dată pentru a topi gheața din cuvintele spuse adeseori fără nici un rost. 798. Diferența
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]