185 matches
-
capul de pe sânul ei. Corectează-mă dacă greșesc, spuse el cu o mutră uluită, dar chestia asta nu prea sună a Ray Charles. Ruby Înghiți În sec, storcându-și creierii să găsească o explicație plauzibilă. —E un CD dintr-alea tâmpite, de le primești gratis la ziarele de duminică, se repezi ea. L-am ascultat alaltăieri, n-aveam altceva mai bun de făcut, dar numai din curiozitate. M-a făcut să mă gândesc la toți amărâții ăia care nu reușesc niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să găsesc nimic de când s-a apucat mama să facă curat În bucătărie și s-o reorganizeze. Nu că m-ar deranja - de fapt Îi sunt chiar recunoscătoare - dar toată vremea mormăie și mă face să mă simt ca o tâmpită. Ruby Îi Întinse punga desfăcută. Fi luă un pumn de alune și se așeză. — Știi, Îi răspunse Ruby, te cred că e exasperantă, dar Încearcă și tu să te faci că nu auzi comentariile lui Bridget. Profită și tu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nemaizicând nici pâs, spuse: Deci, dacă tu ai purtat În pântece copilul Claudiei și n-a murit, atunci Alfie trebuie să fie... —Copilul Claudiei. Da, așa e. —Și atunci de ce mai e la tine? — Păi, asta-i partea cu-adevărat tâmpită. Alfie s-a născut prin cezariană la urgență. Era o gâză minusculă născută cu două luni mai devreme zăcând Într-un incubator, și Claudia s-a decis că nu-l mai vrea. —Ce? Nu și-a vrut propriul copil? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu cred că ești rea. Ruby le auzi pe cele două gemene plângând În fundal. —Ești o mamă singură și ai doi copii ai tăi proprii de care să ai grijă. Cred că ai luat decizia potrivită. — Am fost o tâmpită pentru că m-am Încurcat În chestia cu surogatul, dar chiar am crezut că Claudia nu mai putea să aibă copii și că o ajutam. Habar n-aveam ce se Întâmpla de fapt. Și, spunând asta, te asigur că În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
litri. Când să iasă, clătinându-se, din curte, Repetentu a frânat brusc, de l-a trântit În troscot pe multîncercatul Baronu, și a declarat sus și tare, printre bolboroseli neinteligibile, că el nu pleacă nicăieri fără leagănul iubirii. Ideea asta tâmpită a fost Îmbrățișată cu entuziasm și așa se face că Vieru s-a apucat să scorbolească prin pod după vestitul obiect al dragostei În curtea școlii vechi, pe gardul de ciment al lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din piano - iar el zicea No, no, no, niente, più piano! Eu eram fericită că facem muzică, uite, mai studiem, dar când am trecut la repetițiile pe scenă, cu or chestra, și Martina, și eu, care îl ascultaserăm ca două tâmpite, nu ne mai auzeam nici până în rândul doi! Făceam niște finețuri de muzică de cameră, ceva de pomină, până când a venit Martinucci, dintr o bucată, s-a încruntat și odată s-a strop șit: Ascolta, signore! Stia buono lì! Io
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
adesea un plan pe care-l urma. Unele dintre planurile lui se Întindeau pînă departe-n viitor. Adesea imagina un plan, vedea că nu duce nicăieri și Îl lăsa baltă. Pentru un om inteligent, putea avea unele idei surprinzător de tîmpite. De exemplu, cînd i-am spus că studiasem medicina la Viena (șase luni), a zis: - Foarte bine. Acum să ne gîndim că spunem asta. Că, avînd studii de medicină, ai fost convins că, date fiind cunoștințele medicale pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
încoace, și se așteaptă să găsească o linie de colecție Danny Kovitz la Barneys. Mă holbez la el îngrozită. — Parc-ai zis că n-o să te verifice! — Păi, n-ar fi făcut-o! Danny înghesuie alt umeraș pe stativ. Dar tâmpita aia de prietenă a lui își bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Până acum n-a dat nici doi bani pe mine, dar, în clipa în care a auzit cuvântul Barneys, a sărit imediat, vai, Randall, dar trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
totul. Însă în clipa următoare mă opresc. Așa cum stă acolo, arată ca un înger. Un înger însărcinat. Sau ca Fecioara Maria, poate. Liniștită, încântătoare și perfectă. Și, brusc, prin comparație, îmi dau seama cât de varză sunt și cât de tâmpită. Voiam să-mi vărs toate necazurile în capul lui Suze, așa cum fac întotdeauna, și să o las pe ea să găsească o soluție. Dar acum... pur și simplu nu se poate. Arată atât de calmă și de fericită. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a luat deoparte și mi-a spus ce s-a supărat mami când am sugerat că s-ar putea să mă mărit în America. Vreau să zic că nunta asta e foarte importantă pentru ea. O, Doamne, Suze, cât de tâmpită pot să fiu! Nu știu, zău, ce-o fi fost în capul meu. Nu vreau să mă mărit la Plaza. Acasă e locul unde vreau să mă mărit. — Ești sigură că nu te răzgândești iar? — Da. De data asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pică încet-încet fisa. — Iisuse. Ridică privirea spre mine. Mama ta îți organizează nunta în Anglia, așa-i? Îl fixez cu o disperare mută. E chiar mai rău decât atunci când a aflat Suze. Ea mă știe dintotdeauna. Știe cât sunt de tâmpită câteodată și mă iartă întotdeauna. Dar Michael... Înghit în sec. El m-a tratat mereu cu respect. Mi-a spus odată că sunt foarte isteață și că am o intuiție foarte bună. Mi-a oferit chiar o slujbă la firma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
puțin de o oră jumate! — Suze, te rog, relaxează-te. — Cum să mă relaxez? — Totul e perfect. Situația e sub control. Și n-ai spus nimănui nimic, zice, a milioana oară. Nici măcar lui Danny. Normal că nu! Doar nu sunt tâmpită la cap! Mă strecor cât pot de firesc într-un colț în care nu mă aude nimeni. — Michael e singurul care știe. Și Laurel. Doar ei. — Și nimeni nu bănuiește nimic? — Absolut nimic, zic, exact în clipa în care Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de unchi-miu’. N-o cunoșteam, nici nu știam cum o cheamă, deși ea se purta extrem de familiar cu mine, dar, într-adevăr, aveam un unchi care divorțase. Șăfu mă trăgea de tricou, hai să mergem, hai că se dă tâmpita în stambă. Părea că îi producea silă femeia. De fapt, așa se purta cu oricine, parcă o duhoare insuportabilă îi muta nasul din loc. Am plecat, ne-am despărțit, el a aruncat același „hai, pa“ efeminat, care atunci mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ăsta pretinde că l-a folosit ursoaica pe post de tampon. Miruna râde de nu mai poate și îi spune că nu e nevoie să mai continue bancul. Îl știu și colegele ei, a, da’ nici nu am făcut prezentările! Tâmpita insistă. Vrea să le facă lipeala cu Pif sau cu Bălănescu, ăsta e băiat bun, are salariu. De viitor. Pif se prezintă emfatic drept „Marcela“. După cum îl cunosc, ar trebui să le întrebe ce tampoane folosesc. În prelungirea bancului. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
totul anapoda și atrag atenția asupra mea: când ușa trebuie împinsă, trag de ea, iar când se cere trasă- o împing. Vreau să dispar cât mai pe neobservate și, iată, îi fac să-și amintească de mine ca de o tâmpită. Fiindcă de ușa croitoriei sau cizmăriei spânzură un clopoțel, care pune pe note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
midi, mi-a făcut-o mama după un tipar din Burda. — Am și eu o rochie galbenă din triplu voal, spun eu încrun tată, ducându-mi mâna la fruntea care mă doare îngrozitor (cred că nu numai din cauza loviturii ăleia tâmpite, mai trebuie să mi vină și ciclul). Mi-a făcut-o croitoreasa după un model din Neckermann. Da’ n-am purtat-o până acum și-o să mă simt ca naiba în ea! Păi vino mai devreme la mine și ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu Georgiana, își spuse, agasată, dându se jos din pat, fără să mai zăbovească de data asta cu ochii închiși, cercetându-și gândurile pentru noua zi care începea. Poate de asta am și adormit atât de greu, cu senzația aia tâmpită că între mine și pernă s-a mai interpus o pernă grea, ca de piatră. Oftă și își aruncă privirea pe fereastră. Era înnorat, cerul că zuse mult din înalturi și atârna posac sub greutatea păturii groase de nori. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage totu'. Că tot timpu' umblă să mă inerveze, scârba dreacu'. Bine, acu', na, și băutura..." Cumpăni un scurt moment și respinse cu dignitate această
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înfurie și mai tare. Tremura realmente de nervi. Urlă, strângând neputincios din pumni: "Cum, bă, ce să recunoști!? Că ai pus la cale totu', numa' dă nebună și dă geloasă ce ești. Că ai aruncat banii pă geam ca o tâmpită ordinară, doar ca să mă lovești pă la spate. Pă mine! Pă mine care te-am scos din mizeria în care trăiai. Ai uitat, făi, dobitoaco, cum stăteai cu chirie în Rahova? Te-am scos dân foame, mă, dân foame te-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
altă parte?" "Nu-s la mine, că nu umblu cu... Da' rezolv io. Deci la trei, la Mazagrand, da?" "Deci, da, la trei, la Mazagrand. Hai, poate oi întîrzia și eu o jumătate dă oră, că știi cum e cu tâmpitele astea dă la Biutiendbadistaiălsentăr. Chiar dacă ai programare făcută cu o săptămână mai-nainte, în prealabil, tot fac ele ce fac de întârzie și după aia s-apucă dă tine când vrea mușchii lor. Așa că-mi iau și eu o marjă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
reduce la bârfe și insulte, în care furtul cu succes, fără a fi prins, din banii publici dă măsura competenței în afaceri și politică. Un nenorocit de dascăl zilnic stresat de grijile materiale, împovărat de sarcini utopice, dacă nu chiar tâmpite sadea, primite de la minister, presat mereu de termene limită în întocmirea unor rapoarte absurde și închistat într-o programă școlară greoaie devine, încetul cu încetul, un robot, dacă nu chiar un mecanism complet dereglat. Se transformă într-o mașinărie aiurită
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
respirația Îmi miroase a putregai... Când suntem Într-un loc public, Îmi spune să merg În față, ca să nu-l vadă lumea cu mine, pentru că Îi e rușine... Când Îi duc un mic cadou, dacă nu Îi place, Îmi strigă „tâmpito” sau „retardato”, Îl strică sau Îl aruncă furios la gunoi. Întotdeauna eu sunt cea care plătește oalele sparte. Zilele trecute i-am dus o felie de tort și, fiindcă i s-a părut cam mică, a aruncat-o și a
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
știți ce vreau! Te pup, pa, pa! Să dea niște laptopuri. Nu, nu, nu ți le mai...laptopuri, ascultă-mă puțin că o rezolv altfel. (O sun pe Gubernat să văd). Că n-aș bagă, frate bani în laptopuri. Sunt tâmpita, mă, să iau laptopuri de bani pentru instituție, mă, când putem să le luăm altfel, mă, am atâția oameni care-mi sunt datori, nu pricepi ce-ți explic? E păcat de Dumnezeu, mă! Nu suport să iau bani din instituție
Scandalul ”Jigodie-CNA”. Șefa CNA, Laura Georgescu: „Mi se pare un căcat să ...” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/68400_a_69725]
-
perfect compatibil cu spațiul patriarhal în care Lelia își caută un loc) și despre cît e de feminin să speculezi slăbiciunile celor tari spre a te strecura prin viață, este că originea tuturor dificultăților cu care femeile se confruntă este "tîmpita aceea de luptă pentru drepturi egale cu bărbații, pentru "feminismul" acela care a apărut ca o plagă în 1880 sau '90 și nu știu cît... Dumnezeule, gemu ea ca o vită singură, neajutorată, nu se putea plînge nimănui, nu se
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
farfurie sburătoare/ un copil pe coama casei își scoate limba să i-o îndulcească soarele/ un copil scrie cu creta pe garduri cum o cheamă pe iubita vîntului de seară/ un copil deschide un tranzistor și ademenește cu melodiile sale tîmpitele de ciori/ un copil înoată voinicește printr-o piatră extrem de lungă/ un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe Scufița Roșie/ un copil își pune pe rană o aripă de fluture/ un
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]