807 matches
-
ți-e sălașul? La geamul tău privirea minții cată Cu jind să-ți vadă mâna delicată Că-i dai un semn. Vai, unde mi-e curajul? În miezul verii inima se-aprinde, Dar pasul, șovăielnic, se oprește Cărarea negăsind. Se tânguiește Zadarnic, deznădejdea o cuprinde. E ceas târziu de noapte. Tot mai greu Și mai târziu e-n stearpa mea viață. Se-afundă și se-ntunecă mereu. Vremelnic, tu, domnița mea semeață, Odihnă afli în palat domnesc. Eu, rebegit, în beznă
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul mărunt al lighioanelor și vietăților adunate în turme nesfârșite să-și găsească sfârșitul pe drumul pierzaniei. O pornire tainică, înspăimântătoare, le mâna odată cu vântul ce creștea năvalnic și se tânguia fierbinte, noapte de noapte, de la mijlocul nopții până în zori, să se adune în soboruri lungi, în mase compacte, de sute și sute de mii, ca-ntr-un cataclism al speciilor amenințate și să se arunce în apele râului. Veverițele purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce-au fost cu ochii de jar cu umbre de argint ce au atins clopotele care în vreme s-au stins! Recuzita teatrală Recuzita teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de mucava, nu mai sunt vii, aripile lipsite de voluptate sugrumă credințele ce-au fost în cetate; fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei: glasul se tânguie și plânge. * * * pentru a retrăi zi cu zi, treaptă cu treaptă, comemorarea-. (H.R.Patapievici) Demult nu am fost la Marea Înviere nu mai pot sta atâtea ore, așa cum ascultam odată toată slujba cea minunată, cea a înnoirii; de aceea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc tânguindu-se, răcnind peste punte. Arinna îmi spune printre suspine, nu pleca... eu o aud, deși sunt la poartă în așternutul aspru, în lumea mea moartă. * * * Aș vrea să mă trezesc din acest coșmar, toți mor încet cu vraja pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul pui se uita cu ochii mari și speriați la fiecare, zbătîndu-se mereu să scape din brațele care-l încolăceau. Ce facem? Nu bea apă! Dacă moare de sete? se tîngui cu lacrimi în glas Ilinca. De,... ăsta-i pui... îi trebuie lapte, nu apă, își dădu cu părerea Vlad. Și lapte de unde? întrebă Virgil. Stați! strigă deodată Tomiță, fulgerat de un gînd salvator. Își întoarse privirile spre Vlad, implorîndu-l: Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și cît o să dureze asta? EMMA (Îi pune degetul în piept): Pînă cînd un taur mai ager îți va băga un corn în mațe! Din acel moment obligațiile tale față de mine vor înceta. TOREADORUL: Pînă mor! EMMA: Nu te mai tîngui! Intri în case de oameni; îi omori cu spada și tot tu plîngi. TOREADORUL: Nu! Mîine vorbim! Să vină lumea! Să povestesc tot ce-ai făcut în noaptea asta, asasină ce ești! EMMA: Vezi să nu te creadă cineva! TOREADORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de inteligență. (rând liberă Solemnitate = Senzație de cretinism. Poți fi sigur însă de un lucru: pentru a supraviețui, omul trebuie să trișeze. (rând liberă Scrisoare prin care solicit un împrumut. „Răspunsul tău. Te rog, răspunde. Însă vreau vești bune. Mă tângui, așteptându-mă la tot felul de umilințe. Nu mă prefac. Absolut deloc. Te implor. Simt c-am să mor de rușine. Nu exagerez. Aștept răspunsul tău cu sufletul la gură. Tremur tot... zi și noapte. Nu mă lăsa să înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
minute să te îmbraci, să-ți iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost gata, Costăchel s-a apropiat de Măriuca și a îmbrățișat-o. Privirea lui purta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nerăbdare: - Ce ți-a spus, Natalie? - Nu mi-a spus nimic, zice că numai tu trebuie să vii, la nimeni altul nu poate spune. - Doamne, măcar de-ar fi bărbatul acasă, dar așa, ce să fac eu? începuse a se tângui mama. Plecă Natalia. Mama nu putu să doarmă aproape toată noaptea. Era foarte tulburată. Spre dimineață, ațipi și visă următorul vis: Ea se afla într-un lac, având picioarele până la genunchi scufundate în nămol. Nu avea putere să le ridice
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ultimu' husen, să moară mă-ta-n pușcărie dă nu!" Porni încet, bălăngănindu-se, către toaleta de la parter. Nu era nimeni pe holul întunecos. Intră și-și văzu chipul în oglinda de deasupra lavoarului. Se holbă și începu să se tânguie: "Aoliooo! Mamă ce fățeag am, pupa-m-aș! Io-te, și nasu' s-a umflat". Își apropie mutra, cercetându-se atent: "Și uite cum mă învinețesc la ochi, dă zici că am furat-o original. Ptiu, a dracu' ușă! Cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu trebuie să se prefacă că nu-i pasă, să nu își înăbușe suferința și mai ales să nu se învinuiască. La întoarcerea acasă gândurile îi vor fi marcate obsesiv de tristul eveniment și va simți nevoia încă să se tânguie. Perioada dintre lunile a treia și a noua poate fi marcată profund de suferință. RECOMANDĂRI Moartea unui copil poate constitui un moment de criză pentru orice căsnicie. Este bine ca partenerii să își comunice sentimentele și emoțiile și să nu
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
asta-i tot ce avem, trebuie să ne descurcăm cu astea, spune scoțînd la iveală un ghemotoc de ață și un cui. — Tîrnăcop o să te ajute, zice Dendé. Cine, eu? Nu se poate, nici în ruptul capului, începe să se tînguie Tîrnăcop, mie îmi vine să leșin numai cînd văd sînge, prostii, ce-i așa mare scofală? Chirurgie la patru mîini, spune Dendé, sau vrei să-l ai pe conștiință? Tu ai făcut boacăna, tu trebuie s-o îndrepți, așa spun
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Când străbat În grabă holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia mi-am regăsit pacea și confortul pe care le pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata. Văd steluțe palide prin fața ochilor și oasele mele străvechi, scârțâie. -Îți fac, cercopitecule. Se vede de la o poștă că nu mai ești bun de nimic. Sunt infirmierul tău, zdreanță bătrână. Dar de mine cine o să aibă grijă, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
E ciudat cum durerea a lucrat în primul rând și în mod direct prin obiecte ca și cum acestea ar fi devenit brusc simbolurile jalnice ale unei pierderi pe care încă n-o puteam cuprinde în ansamblul ei. Ele știau și se tânguiau. Pierderea Antoniei însemna parcă pierderea imposibilă și irevocabilă a tot ceea ce însemnase siguranță și căldură; și tot ciudat era și faptul că, deși cu câteva zile în urmă mi se părea că-mi divizasem viața și-i dădusem Antoniei doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
până acum - iese la iveală faptul că existența înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avut loc o sinucidere. Un băiat de cincisprezece ani, pe nume Ronald Nimkin, care fusese proclamat de femeile din bloc „un al doilea José Iturbi“4, s-a spânzurat de capul dușului din baie. — Ce mâini de aur avea! - se tânguiau femeile, referindu-se, desigur, la talentul lui pianistic. Și cât talent! Iar apoi: Nu era pe lumea asta un alt băiat mai îndrăgostit de maică-sa decât Ronald! Îți jur că nu mănânc rahat și nu-i vorba nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreodată. Ca și cum aș putea gândi vreodată. Sirenele mă umplu. Fratele cel Mare. Îmi ocupă mintea, precum o armată care ocupă un oraș. În timp ce stau și aștept să mă mântuie poliția. Ca să mă întoarcă la Dumnezeu și la umanitate, sirena se tânguie asurzitor. Și eu sunt bucuros. Capitolul 41 Acum suntem după ce poliția îmi citește drepturile. După ce-mi încătușează mâinile la spate și mă duc cu mașina la secție. Acum suntem după ce primul polițist a ajuns la fața locului, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele folosite, agitându-se ca un derviș urlător. Naomi se bucurase că reușise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
limitate În așa-numita lume reală nu mă pregătiseră absolut deloc : zgîrie-nori, porturi, cai, canibali, un copac Înflorit, un pat nefăcut, o femeie Înecată, un băiat zburător, un cap tăiat, lucrători agricoli ridicînd privirea la auzul unui oligofren ce se tînguie, un șuierat de tren, un rîu, o plută, razele soarelui strecurîndu-se printr-o pădure de mesteceni, o mînă mîngîind o coapsă dezgolită, o cabană În junglă, un călugăr pe moarte. Inițial doar mîncam, ronțăind și mestecînd fericit, ghidat de dictatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a pus tăblița cu „vin imediat”. Dacă n-aș fi știut-o deja, acest gest al lui mi-ar fi spus cît se poate de răspicat că gata, a terminat-o cu cărțile. Amîndoi am terminat-o. Sirenele s-au tînguit apropiindu-se sau Îndepărtîndu-se toată după masa și, cînd am trecut pe acolo În noaptea aceea, pereții exteriori Încă erau În picioare, o ruină fumegîndă, și strada era plină de noroi amestecat cu cenușă. CÎțiva oameni patrulau În susul și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
goanei după comori“ se grăbeau s-o Încheie, dar Arthur Rowe nu mai avea nimic de cîștigat. Se mulțumi să privească, ținînd Într-o mînă cozonacul și În cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila. Din nou mila... Îi aruncă un penny și Începu să urce treptele; dar n-apucă să ajungă sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un deget între măsele, geniul cel mic. Și un’ să scriu? - Pe Marietta, că-i loc de-o Țiganiadă, declară rituos Anatol. Marietto, lasă suptu’, fă-te-ncoace, dulce mărgăritărel de mai! - Da’ ce culoare? Că nu știu... se mai tânguiește speranța. - Inspirația, ciolovecule, inspirația... ia gândește-te la Apollinaire, cu sonetu’ culorilor... - Rimbaud... nu-mi dă pace un scrupul cultural. - Ei, tot aia-i, nu mai fi și tu constipat... mă repede gazda. Mai bine participă și tu cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ține, să-și caute fericirea, alegându-și un partener pe gustul ei. Cand hotărăști să formezi o familie, ești obligat să rămâi fidel până la moarte, dar, până atunci, fiecare este singurul stăpân al corpului său. Dar eu o iubesc, se tângui Tapú Tetuanúi. Și crezi că ăsta o obligă și pe ea să te iubească? i-o întoarse maestrul. Ai descoperit prea devreme că Maiana îți produce mai multă plăcere decât orice altă față, dar asta nu-ți dă dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]