92 matches
-
Moscovă ca în mijlocul unui harem. Nu avea nevoie să fie iubit, nu-i păsa de ceea ce puteau să simtă față de el alesele lui. Selecta o femeie, o dorea, o poseda chiar în ziua aceea. Apoi o uita. Și toate strigătele, tânguielile, lacrimile, gemetele, rugămințile, injuriile pe care se întâmpla să le audă nu erau pentru el decât niște condimente care sporeau savoarea violului. Mi-am pierdut cunoștința la începutul celei de-a patra nopți de nesomn. Exact înainte de sincopa aceea, mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar fi fost o avere oriunde în Univers, dacă autoritatea planetară ar fi permis exportul ei. ― Spune, femeie. Ce mi-ai adus? ― Înălțimea Ta, am o familie mare undeva în Câmpie și m-am grăbit... ― Nu plictisi înalții oaspeți cu tânguielile tale, se răsti Alarik. Arată ce ai de arătat! Femeia se fâstâci și se cufundă într-o muțenie încăpățînată. Fu nevoie de gestul lui Kasser de a o prinde ușor de braț pentru a începe să vorbească din nou. ― Merge
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o luă înaintea lui Zuul silindu-l pe acesta să se deplaseze mai repede decât normal, ceea ce îl făcea să pară mai degrabă că se prăbușește spre înainte decât că merge. Parcurseră destul de greu drumul de întoarcere, mai ales din cauza tânguielilor lui Zuul, care se plângea că Bella aleargă, alternând vorbirea lui ciudată cu fluierături din soiul celor cu care comunica mătcilor. La ieșirea din edificiu Bella văzu figurile preocupate ale celor doi quinți: - Nu cred că am întîrziat atât de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Allin Perse, care, fără vorbe, îl ridică în spate pe Zuul și-l așeză destul de smucit pe o banchetă. - N-avem timp. Dacă tot trebuie să luăm și pocitania cu noi, măcar s-o facem repede, bombăni quintul, răspunzând voalat tânguielilor extraterestrului. Transportorul demară lăsând în urmă un nor de praf. * * * - Se împlinește voia Dumnezeului nostru, rosti în limba lui șuierată Stăpânul Suprem. Semnele nu ne-au mințit. Cercul pe care l-am visat există. - Omul nu e sincer. - Nimeni nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întristare au adus a lui jalnică moarte, Lui Ștefan vod(ă) frăține-său, celui deplin în toate, care aici l-au astrucat cu cinste frumoasă. Cu pompă mare L-au adus, domnilor cuvio(a)să. Jale soții(!) lui lăsând și tânguieli nespuse, Coconilor și neamului suspinuri necuprinse. Pre Dumnezeu dar să-l rugăm în veci să-l odihnească împărăția sa viind să-l pomenească”92. Gloria celui mort proclamată de dincolo de mormânt Aproprierea unui fragment de eternitate, obținerea „nemuririi” au fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bravo! Meritați o recompensă. Dar mai întâi să vă anunț că trebuie să sosească, aici, în vacanță, și sora mea Raluca. Voi ați cunoscut-o. Doar puișorii o s-o cunoască acum și ei (din pădure se aude „vocea” Lupului și „tânguielile” Vulpii) Cocoșul: Lupul și Vulpea o cunosc pe Raluca; ea cu Grivei mau scăpat de câteva ori din ghearele lor. Miki: Ce cocoș lingușitor! „Raluca m-a salvat din ghearele lor?!” Puii, în cor: Curtea este măturată/Apă rece e
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
-se cine știe încotro? Sau își dăduse sufletul lângă lacul acela înăbușitor? Lumea era largă, dar la urma urmei, în lumea largă, ca și aici în vale, oamenii erau zdrobiți de tristețe. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi, El ne spune: Fericiți cei ce plâng pe lumea asta, căci aceia vor râde în Împărăția Cerurilor.” „El” era omul acela sfrijit ca un pai, cu brațele sleite de puteri și bătute în cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al lui. Nu-L voia pe Hristosul despre care predicau episcopii îndestulați în bisericile din Nueva España, ci voia un Dumnezeu care să le fie alături lui și indienilor lăsați de izbeliște. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi...” Samuraiului i se părea că vede aievea chipul omului care scrisese aceste semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i se păru că acest supus devotat al său semăna dintr-o parte la chip cu omul acela. La fel ca Yozō, și El răbda de toate cu capul lăsat pe piept. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile...” Yozō nu-l părăsise niciodată, nici înainte, nici acum. Îi urmase pe samurai ca propria sa umbră. Și nu-i tulburase amărăciunea cu nici o vorbă. „Am crezut mereu că m-am creștinat doar de fațadă. La fel cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a feri o adolescentă de o viață posacă și apatică; problema era s-o scap din ghearele unui asasin, ale unui monstru sângeros. Iscoditorul nu era mai puțin îngrijat decât mine, dar mintea lui nu pierdea niciodată vremea cu tânguielile: — Când trebuie să aibă loc ceremonia? Peste cel mult două luni. Contractul este semnat, pregătirile sunt în toi, tata îi adună zestrea, a comandat așternuturile de pat și patul de decor, iar rochia lui Mariam e deja gata. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât peretele. Regatul era ascuns în cele mai adânci străfunduri ale unui munte. Un budist cu barbă albă până la pământ o condusese în acest loc. Ea era venerată și toți supușii ei mergeau având pe capete porumbei albi. După ceva tânguială, Tung Chih a fost de acord să părăsească palanchinul cât un cort a lui Nuharoo și să vină să stea cu mine. — Doar pentru scurtă vreme, zise el. Am încercat să nu las să mă supere atașamentul crescând al fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la radiografie, dar eu mă sperii ca și când i s-ar face o operație extrem de periculoasă dincolo de ușa aceea, în loc să îmi arăt devotamentul față de el, l-am abandonat, exact în momentul în care avea cu adevărat nevoie de mine. Termină odată cu tânguielile astea ale tale, mi-ar fi spus Anat, nu vezi că spui numai prostii, ce rezolvi dacă încerci tot timpul să arăți că ești perfectă, nu faci decât să îi stârnești furia, și încerc să respir adânc, mă sprijin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se închise automat. Deasupra se găsea o lucarnă blindată își lipi nasul de geam. Creatura făcu la fel de partea cealaltă. Ripley vru să urle. Strigătul rămase în gât. Din cușca ei nu putea să facă altceva decât să se uite. O tânguială se ridică din spatele creaturii. Deranjată de acest zgomot, aceasta căută sursa. Se înclină deasupra cutiei și deschise capacul. Ripley bătu de mai multe ori în tambuchi pentru a-i atrage atenția. Degeaba. Căută atunci o unealtă sau o armă oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spuneau „moarta“ sau „fata lui domnu’ avocat“ sau „domnișoara Persu“. În ceea ce mă privește, deși evitam să mă gândesc la legătura mai mult sau mai puțin demențială care ar fi putut la fel de bine să existe și să nu existe între tânguielile nocturne ale lui Petru, viziunile mele și tragica sinucidere a unei fete necunoscute, am avut din prima clipă convingerea că numele mic al acesteia nu putea fi decât Nathalia... * Un trandafir presat, pe care îl dăruise cu un sărut Greta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avea maxim șaizeci de centimetri și scoase aproape imediat strigătul jos și tânguitor al macacului cu coadă de porc. Echipele de filmare erau electrizate. Microfoanele erau îndreptate ca niște țevi de pușcă spre animalul care se deplasa rapid. Auziră alte tânguieli din frunzișul îndepărtat. Era evident că acolo era un grup măricel. Germanii îl recunoscură primii. — Nein, nein, nein! Cameramanul se îndepărtă iritat de cameră. — Es ist ein macaque. După scurt timp, prin frunzișul de deasupra treceau vreo zece macaci, legănându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și de-a Unu, și de-a trecerea prin inima nisipului și, tot așa, până ce au ajuns să se joace despre cum ne-am Întâlnit cu ei. În clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce Îngânau trilul Își continuară tânguiala, privind la noi, Întrebători cumva. Înzorzonatul (aveam să aflu că-l cheamă N’jamo și că era Vindecătorul lor) se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luptă și se simțea atât de demoralizat, încât nu mai era în stare nici să dea ordine. Se răspândea indisciplina; toată compania, care fusese martoră a măcelului, era cuprinsă de aceeași senzație de lehamite. Chipurile ciopârțite ale morților, duhoarea cadavrelor, tânguiala muribunzilor îi asaltau noaptea. Încetară să se mai simtă soldați. Într-o dimineață, într-un cătun pierdut, s-au întâlnit cu compania „Charlie“ și au fost gata-gata să se înfrunte cu focuri de armă. A doua zi, i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care nu reușea să le vadă, fiindu-i peste putință să dea de o parte tufișurile, lianele și plantele agățătoare care încercau să-i zgârie fața și se prindeau în părul fetei. Piá continua să geamă și, la fiecare poticnire, tânguielile ei creșteau în intensitate, ca să devină apoi un murmur stins, până când, în sfârșit, căzu într-o toropeală liniștită. Când sosi la coliba lui, o așeză în hamac cât timp pregătea caiacul șubred cu pături și singura lui pernă. Apoi, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un mare pas înainte să putem accepta cu «onestitate» propriul adevăr, fără a ne simți condamnați și fără a încerca să ne ascundem, așa cum se întâmplă, de multe ori, din cauza rușinii și a fricii. Este imperios necesar să acceptăm, fără tânguieli zadarnice și banale nostalgii, revoluția antropologică în desfășurare, pe zi ce trece tot mai rapidă, fără a cădea în ceea ce papa Francisc a definit drept «reducționism antropologic». Unul dintre serviciile cele mai importante ale consacraților, spre folosul întregului trup mistic
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-ți gura. Glasul meu nu este al meu, iar când găsește vad se eliberează. A fost reunit din nou Tribunalul pentru a reexamina cazul Campanella care în fiecare noapte "își făcea de cap cu voce tare și vehementă, umplând cu tânguieli pereții temnițelor ce păreau să plângă și să se mânie. E-adevărat, fra' Tommaso, că ai căutat, precum vrăjitorii din vechime, legăturile dintre locuri, animale și plante? Sigur că da. Tot ce spuneți e-adevărat, voi sunteți îngerii ce-l
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acest univers tragic, decât cea a lui Darius, bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându-se dinaintea lor? Dacă umbra lui Darius apare deasupra mormântului său, e pentru că s-a ridicat din lăcașul ei de veci la auzul „jalnicelor tânguieli, evocatoare ale celor morți”, tânguieli atât de sfâșietoare, încât au izbutit să facă pământul să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a lui Darius, bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându-se dinaintea lor? Dacă umbra lui Darius apare deasupra mormântului său, e pentru că s-a ridicat din lăcașul ei de veci la auzul „jalnicelor tânguieli, evocatoare ale celor morți”, tânguieli atât de sfâșietoare, încât au izbutit să facă pământul să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește să-l aducă printre cei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Adu-Ți aminte de omul Tău, căci sunt trecător pe Pământ ca o adiere", "Da, omul este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem cocoșați și hidoși, peste măsură de impulsivi" etc. Următoarele două volume de versuri scrise de Ștefan Amariței (Foamea de timp, Editura Cronica, Iași, 2006, respectiv Suspendat spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce vor cădea peste vreo două luni. Așa cum ne-am obișnuit de-acum, mai întîi se numără bobocii 654 romane în acest an (față de 701 în 2010, și tiraje ceva mai cuminți), drept pentru care gureșii cronicari se pun pe tînguială, dînd vina pe criză, de parcă n-ar fi fost ea și mai în toi acum vreun an-doi... În fine, consolarea vine de la cantitatea și calitatea producțiilor străine, în frunte cu inenarabilul Haruki Murakami, a cărui senzațională trilogie, 1Q84, sparge toate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
haine negre, Cantacuzinii se aliniau după rang, grad de rudenie și vârstă. Surorile răposatului boceau încetișor. „Aghios o Theos” cântau cei de pe partea dreaptă, iar clopotele, toate clopotele Bucureștiului din nou și trist se împleteau în aerul rece și, când tânguiala grecilor se stingea, porneau „Sfinte Dumnezeule” bărbații din stânga să intoneze sfâșietor. Oamenii, la apropierea lor, se dădeau la o parte pioși, făcându-și semnul crucii. Câte unul striga plângând: „Cui ne lași, măria ta?” Convoiul negru se înșira pe Podul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]