97 matches
-
Adrian Năstase sunt, în cel mai bun caz, ridicole: spectacole folclorice, expoziții de artă, simpozioane etc. Ele pot fi raportate ca mari izbânzi la congresul partidului, dar nu vor schimba nici un milimetru din percepția francezului. După ce se vor delecta cu tânguielile lălăite ale lui Ion Dolănescu sau ale Irinei Loghin, după ce-l vor asculta, înregistrat, pe Gheorghe Zamfir ( că viză se pare că nu-i mai dau) nu vor uita, cu siguranță, să întrebe: "Très bien, magnifique, aveți artiști veritabili, dar
Octav-Baba și cei patruzeci ori patruzeci de hoți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13761_a_15086]
-
lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
cercetări... Însă, partea importantă a problemei este aceea că, utilizând un selector de canale (tot de fabricație americană!), pot fi obținute și imagini tv. Deocamdată doar la Pro Tv (v. Vacanța Mare, La bloc, plus derivații...), la Etno Tv (v. tânguielile unor interpreți populari, cu priviri de cobai prinși într-un container cu destinația Spania, scurtătura Paris - Champs-Élysées), și câteva semnale la Antena 1 Tv (v. Ciao, Darwin!); La alte posturi de televiziune, ori imaginile nu au fost suficient de clare
TRIMINEAȚA! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13427_a_14752]
-
sinistră a filmelor violente, ci de banalizarea, prin repetiție obsedantă, a răului cotidian. Violența de toate felurile e de-acum un personaj intim al vieții fiecăruia dintre noi. Vrei-nu vrei, asiști la prim-planuri cu țeste crăpate cu toporul, la tânguielile femeilor violate și la explicațiile de-un cinism uluitor ale agresorilor. Ca să afli buletinul meteorologic ( las’ că nici vremea nu mai e ce-a fost) treci prin ordaliile diavolești ale unor prezentatori născuți sadici și promovați la excepțional masochiști. A
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
soția. În clipa când ușa se dă de perete, dinăuntru se aude o lălăială văicăreață, însoțită de larma patetică a unui acordeon pe care se plimbă niște degete experte și de indispensabilii bași care dau de obicei ritmul și măsura tânguielii. Musafirii intră în apartament, ușa se închide, iar zgomotul se estompează. Îl auzi doar dacă ciulești urechea. Răsufli ușurat, mulțumești proniei și îți spui că, în fond, fiecare om are dreptul să se distreze. Sedus de perspectiva unei nopți fără
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
de claustrare nu subzistă. Dacă acolo întunericul pândea mereu fără să se arate vreodată, aici universul există sub semnul maladivului: "În fiecare zi vizităm bolnava./ Camera o cunoaștem pe dinafară: Încă trei pacienți/ sunt acolo, iar aerul este acru de tânguială" (Între șoaptă și urlet - pag. 31). Moartea e doar o prelungire a bolii până la punctul unde nu se observă nici o fractură între cele două: "Bărbații mănâncă, mănâncă și râd./ Pe pereți se cațără gândacii./ N-am să uit scena asta
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
de doctorii pentru cal. M-aș duce eu, dar cine să stea cu el? Cine știe ce i se poate întâmpla? Oare tu nu-i putea ajunge la târg să cumperi ce ne trebuie? Ce spui, dragul mamei? Te duci la târg?” Tânguielile mamei m-au îmbărbătat și am răspuns cu mare însuflețire: „Merg, mamaie! Doar știu drumul!” „Acum o viscolit și drumul nu se prea vede, dar te uiți după copacii de pe margine și”... „Știu fiecare copoac, fiecare tufă de pe lângă drum” - am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar fi fost o avere oriunde în Univers, dacă autoritatea planetară ar fi permis exportul ei. ― Spune, femeie. Ce mi-ai adus? ― Înălțimea Ta, am o familie mare undeva în Câmpie și m-am grăbit... ― Nu plictisi înalții oaspeți cu tânguielile tale, se răsti Alarik. Arată ce ai de arătat! Femeia se fâstâci și se cufundă într-o muțenie încăpățînată. Fu nevoie de gestul lui Kasser de a o prinde ușor de braț pentru a începe să vorbească din nou. ― Merge
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o luă înaintea lui Zuul silindu-l pe acesta să se deplaseze mai repede decât normal, ceea ce îl făcea să pară mai degrabă că se prăbușește spre înainte decât că merge. Parcurseră destul de greu drumul de întoarcere, mai ales din cauza tânguielilor lui Zuul, care se plângea că Bella aleargă, alternând vorbirea lui ciudată cu fluierături din soiul celor cu care comunica mătcilor. La ieșirea din edificiu Bella văzu figurile preocupate ale celor doi quinți: - Nu cred că am întîrziat atât de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Allin Perse, care, fără vorbe, îl ridică în spate pe Zuul și-l așeză destul de smucit pe o banchetă. - N-avem timp. Dacă tot trebuie să luăm și pocitania cu noi, măcar s-o facem repede, bombăni quintul, răspunzând voalat tânguielilor extraterestrului. Transportorul demară lăsând în urmă un nor de praf. * * * - Se împlinește voia Dumnezeului nostru, rosti în limba lui șuierată Stăpânul Suprem. Semnele nu ne-au mințit. Cercul pe care l-am visat există. - Omul nu e sincer. - Nimeni nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
haine negre, Cantacuzinii se aliniau după rang, grad de rudenie și vârstă. Surorile răposatului boceau încetișor. „Aghios o Theos” cântau cei de pe partea dreaptă, iar clopotele, toate clopotele Bucureștiului din nou și trist se împleteau în aerul rece și, când tânguiala grecilor se stingea, porneau „Sfinte Dumnezeule” bărbații din stânga să intoneze sfâșietor. Oamenii, la apropierea lor, se dădeau la o parte pioși, făcându-și semnul crucii. Câte unul striga plângând: „Cui ne lași, măria ta?” Convoiul negru se înșira pe Podul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are patriarhul. Află, află și trimite vești la Târgoviște și la București. M-am săturat să tot aflu. Mai bine povestește-mi despre mânăstirea pe care o faci în munte. Soarele cobora spre apus. Dinspre oraș, liniștea fu spartă de tânguiala primului muezin. Unul după altul, din toate săgețile minaretelor se înălță strigătul prelung chemând la rugăciune. Marelui spătar i se păru deosebit de trist. În fața lui femeia încă frumoasă, imobilă, tăcea. Probabil că din pruncie s-a învățat să respecte ceasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o clipă femeia s-a liniștit, ca apoi să se sperie mai tare de ce ar putea face ienicerul când o să afle. Că așa este Stambulul, se află tot ce n-ar trebui să se afle. Și când a auzit Mavrocordat tânguielile mamei lui a luat băiatul și l-a dus la Patriarhie. Era pe atunci patriarh tot Dionisie, care este și acum, numai că era la prima lui păstorie, pe când acum este venit patriarh a patra oară... — A cincea, dacă nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răni și fantome Schnier nu mai are nimic. De pierdut sau de câștigat. E un clovn care-și face meseria mecanic, repetitiv, la fel cum o națiune e nevoită să-și continue cursul firesc, fără opriri, fără reîntoarceri inutile, fără tânguieli noi. Schnier bea mult și se gândește la iubita - o catolică practicantă - care l-a părăsit pentru că nu-i înțelegea „orientarea“, la naziști, la publicul reprezentațiilor de circ și la episoadele inumane din prezentul imediat. Dar niciodată la viitor. Privirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Însurat, cu trei fiice adolescente, este cunoscut drept un tataie libidinos, care Își cheltuie fondurile secrete În locuri Întunecate, Însă foarte fierbinți, unde sondele de băutură sînt Înalte, jazzul e ca lumea, țigările cu iarbă așteaptă gata răsucite și, pe tînguielile unui sax tenor, Înfloresc idilele În alb cu negru. Te-ai prins, șmechere? McPherson, angrenat Într-o campanie pentru a fi reales În funcție, luptînd pentru supraviețuirea lui politică Împotriva asului cazurilor criminale, Ellis Loew, are nevoie de relaxare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tem că n-ai de ales...Din nou tăcu. Vocea lui, tăcerile constante, schimbările de ton o făceau pe Lăură și mai atentă. -Frontieră de Est! Serviciul Contrainformații! -Sunt nenorocita, izbucni Lăură în lacrimi... -Am zis! Nu ajută la nimic tânguielile. -Știu. Am înțeles. Ordinul nu se discută, se execută! -Promite-mi că o să fii la fel de isteața...Am fost întoarsă pe dos toată săptămâna. Nu am putut mânca, nu m-am putut gândi la nimic altceva. -Trebuie să mă calmez, îmi ziceam
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la radiografie, dar eu mă sperii ca și când i s-ar face o operație extrem de periculoasă dincolo de ușa aceea, în loc să îmi arăt devotamentul față de el, l-am abandonat, exact în momentul în care avea cu adevărat nevoie de mine. Termină odată cu tânguielile astea ale tale, mi-ar fi spus Anat, nu vezi că spui numai prostii, ce rezolvi dacă încerci tot timpul să arăți că ești perfectă, nu faci decât să îi stârnești furia, și încerc să respir adânc, mă sprijin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atrase atenția. Vântul nu mai bătea. Deloc. O liniște stranie pentru această planetă se instaurase în exterior. Colonia se adâncea în tălăzuirea de ceață. Pentru Ripley era a doua ședere pe această lume, dar pentru prima oară nu mai auzea tânguiala fără sfârșit. Tăcerea era apăsătoare. Absența vântului reducea și mai mult vizibilitatea exterioară. Ceața se aduna peste centrul de exploatare dându-le impresia că tot ce era dincolo de ferestrele cu geam triplu fusese înghițit de valuri. Înăuntrul tunelului care lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acest univers tragic, decât cea a lui Darius, bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându-se dinaintea lor? Dacă umbra lui Darius apare deasupra mormântului său, e pentru că s-a ridicat din lăcașul ei de veci la auzul „jalnicelor tânguieli, evocatoare ale celor morți”, tânguieli atât de sfâșietoare, încât au izbutit să facă pământul să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a lui Darius, bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându-se dinaintea lor? Dacă umbra lui Darius apare deasupra mormântului său, e pentru că s-a ridicat din lăcașul ei de veci la auzul „jalnicelor tânguieli, evocatoare ale celor morți”, tânguieli atât de sfâșietoare, încât au izbutit să facă pământul să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește să-l aducă printre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-o, pup-o pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul a preluat melodia, intonând-o zgomotos. A urmat un cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar nu te crede nime, Căci știm noi FOARTE BINE Că noaptea NU DE MUNCĂ gem!“ CÎnd s-au Îmbrâncit la ieșire, primind și aruncând ochiade impersonale, Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi credințe moarte, spulberate de zi, Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună, Acela era impulsul de noi cunoscut, limbajul care ar fi, Datoria ce-n punga avarului Iunie sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-se cine știe încotro? Sau își dăduse sufletul lângă lacul acela înăbușitor? Lumea era largă, dar la urma urmei, în lumea largă, ca și aici în vale, oamenii erau zdrobiți de tristețe. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi, El ne spune: Fericiți cei ce plâng pe lumea asta, căci aceia vor râde în Împărăția Cerurilor.” „El” era omul acela sfrijit ca un pai, cu brațele sleite de puteri și bătute în cuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al lui. Nu-L voia pe Hristosul despre care predicau episcopii îndestulați în bisericile din Nueva España, ci voia un Dumnezeu care să le fie alături lui și indienilor lăsați de izbeliște. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi...” Samuraiului i se părea că vede aievea chipul omului care scrisese aceste semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i se păru că acest supus devotat al său semăna dintr-o parte la chip cu omul acela. La fel ca Yozō, și El răbda de toate cu capul lăsat pe piept. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile...” Yozō nu-l părăsise niciodată, nici înainte, nici acum. Îi urmase pe samurai ca propria sa umbră. Și nu-i tulburase amărăciunea cu nici o vorbă. „Am crezut mereu că m-am creștinat doar de fațadă. La fel cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]