54 matches
-
Loveau În clopot cerul tânguit Aproape că-i vedeam trecând pe drum Veneau din depărtări umbriți de chin Cu umerii tociți de scăfârlii Veneau părinții dintr-un târg cu morți Înfrigurați În haine cenușii” Poezia lui Alexandru Tăcu nu-i tânguitul cântec de lebădă. Poezia lui Alexandru Tăcu e-o muzică aparent liniștitoare; e-o poezie strigata din blândețea frigului (al dragostei și durerii): Matasea vanitoasa cu farmece trucate Perfida cum În râvna se mișcă viermii uzi Miriapodic sapă urzind pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește lung, cu îngrijorare. Oftează ușor, apoi, zglobie, o întreabă (în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zonă cu străzi înguste, case și magazine multe. Una după cealaltă, clădirile au luat foc. „În mai puțin de o oră, toată partea de răsărit a orașului a devenit o mare de foc care distrugea, neținând seamă de nimic. Între tânguitul clopotelor ce cu doar câteva ore înainte anunțaseră vesele Sfintele Paști și țipetele ascuțite ale oamenilor disperați, vâlvătaia se ridica pe stâlpii caselor, în turla bisericilor, în coroana arborilor. Pe străzile fumegânde bărbați și femei alergau care-ncotro, cu chipuri
Dezastru de Paști: Marele Foc din 1847 din București () [Corola-website/Journalistic/102146_a_103438]
-
mine (spiritual vorbind), la ceilalți stări profunde, lacrimi, furie, deznădejde și iubire, fără să-i cunosc, fără să mă cunoască, fără să ne mai întâlnim vreodată. Cuvântul este Vocea și Vocea aduce Cuvântul. Când Vocea nu rostește, Cuvântul rămâne neștiut, tânguit, neînțeles. Când Vocea minte, Cuvântul înșeală. Când Cuvântul minte, Vocea trădează. Există comori ce pot fi stăpânite prin cuvinte și prin voci, nesecate; cu cât iei mai mult din ele, cu atât mai mult sporesc. Cu cât le ții mai
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]