270 matches
-
borhotul de mere. În gura cuptorului, în jarul de sub cazane, se coc cartofi, se frige pastarmă, se rumenesc frigărui cu șuncă. Ce mai viață e la țară, nu, orășeanule? În sfârșit, vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
zilei( după unii la orele 4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul
BOALA ȘI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363101_a_364430]
-
am adunat mari visterii prin munca și sudoarea mea și acum dau această pungă pentru acest suflet, care m-a slujit.". După ce a isprăvit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele au rămas înmărmurite; au început a scoate gemete tânguitoare și s-au îndepărtat. Apoi iarăși s-a arătat Sfântul Vasile, purtând niște vase pline cu miruri curate și prețioase. A deschis vasele, unul după altul, și a vărsat acele miruri asupra mea; pe loc m-am simțit inundată de
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
puternici murea descompunându-se în ne-ființă sau putea continua drumul întemnițat în ruinele minții prin corpul slăbit O călătorie prin puștiul tărâm care-i distrusese bucuria și unică să comoară-viața! Atât de aproape dar la o eternitate distanță! Amintiri tânguitoare prin profunzimile lumilor infinite, intrarea în existența timpurilor trecute, viitoare, alegerile le aparțin, în botezul focului s-au căutat în chipul din ochiul morții, Focul din Ea putea să-l mistuie, gheața din Ea putea să-l vindece! Aflați în
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
văd pe vrăjitoare ridicându-se pe un covor fermecat undeva, mult deasupra mea și râzând în hohote metalice, neomenești. Mă văd apoi pe mine însumi, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. Mă trezesc din cauza unui hurducăit puternic, amortizat doar de învelișul din burete al scaunelor de lux în care călătoream. Tocmai aterizasem pe Planeta
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
se aventuraseră acolo, stătea cu ochii holbați către infinit, cu o expresie cumplită de groază și de suferință întipărită pe chip, probabil chiar înaintea morții. Dar straniul conglomerat pietrificat mai avea o caracteristică: deși iepurele murise, scotea o melodie jalnică, tânguitoare, terifiantă, către oricine ar fi îndrăznit să treacă pe acolo, la nesfârșit, ca o placă de patefon stricată. Era suficient să-i vezi figura și să asculți sunetele respective ca să îți dorești să fugi cât mai repede înapoi. Eram hotărât
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
că e cât se poate de adevărat...”, rosti Hira, apoi se îndepărtă grăbită. * Într-o oglindă magică, bătrânul vrăjitor Ji Yan mă vede pe mine, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. A pus în balanță toate acestea, prietenul Iepure care murise în masacrul din urmă cu câteva luni, amenințarea tot mai mare pe care
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
de inel dar nu reușete să îl scoată. Ia uite baba ce curajoasă e! Dacă ai ști tu hoașcă bătrână câți rulmenți m-a costat ăsta la Istanbul! Intrată în criză de timp fiindcă pe scări se aude acum glasul tânguitor al Zambilicăi apropiindu-se, vede la îndemână o igliță și niște andrele. Le smulge și încearcă pe rând ba cu iglița, ba cu andreaua să tragă inelul de pe degetul lui Ghiță dar nu reușește. Îl zgârie o dată, de două ori
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
zilei( după unii la orele 4), firul vieții poetului Mihai Eminescu s-a rupt, nefiind asistat nici de medici, nici de familie, la sanatoriul Caritas din București. Moartea s-a produs în somn, după o scurtă luciditate, când poetul raportase tânguitor doctorului de gardă, prin vizeta ușii de metal, că se simte năruit. Medicul l-a sfătuit să se culce, după ce i-a dat un pahar cu lapte. Pe 17 iunie 1889, într-o sâmbătă, a avut loc înmormântarea poetului. Corpul
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
săraci lipiți, cu traista goală, ori „moși crăciuni” turmentați, bâjbâind pe la uși, ca să ceară ceva, nu ca să dăruiască, trăiește an de an, la sărbătorile iernii, nopți de coșmar, cu bufnituri de petarde și urlete sălbatice „asortate” cu milogeala ritmurilor manelelor tânguitoare, iar la Paște cu trăiștile pe la uși. Sunt terne sărbătorile în casele cu debarale goale, unde stăpânesc singurătatea, oamenilor cărora le bate vântul prin buzunare. Sărbătoarea ne-a fost prădată și de sărăcie, și de făuritorii datinilor sluțite! Astfel de
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
-l ridiculizeze. Albert, la rândul lui, se amuză, ba chiar are satisfacția să constate faptul că știe ceva răspunsuri la „cel mai nenorocit subiect posibil ”. Încearcă „să revină la la oile lui ” dar îi este imposibil. Glasul studentului a devenit tânguitor, se milogește pur și simplu să primească nota maximă. O fi știind el ce o ști dar situația a devenit jenantă stimulând glandele salivare a dezgust. Profesorul pune capăt situației trecându-i nota zece în carnet și în foaia oficială
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
larg deschisă, planează pe vânt... Destramă iar norii de lacrimi fără un strop de cuvânt... Și-nalță furtuni de trăire, răscolind al serii pământ. Gonește sălbatic în pustiul color Fornăie-n nările apusului dojenitor Împarte adâncul mistuitor Și cântă... acum tânguitor... Pe tâmple-mi se strânge sudoare de vise, în rânduri... Tălpile-mi ard, copleșite de ropot de gânduri... Dar știu că eliberez vortexul din adâncuri Trăind și despachetând noi prezenturi... (ascultând Hans Zimmer - Chevalier de Sangreal http://www.youtube.com
ROPOT DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365265_a_366594]
-
2 strofe, rima e 1-3-5 și 2-4-6. Una din temele care mereu revine este plecarea, absența, despărțirea, așteptarea în zadar, depărtarea. Ceea ce atrage după sine: zarea plumburie, tristețe, vină, regrete, renunțare, vise răvășite ș.a. Tonul, în aceste cazuri este elegiac, tânguitor, melancolic, uneori melodramatic, patetic: „Și-n suflete a început să plouă” (Adio), Sau: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi readuci puteri nebănuite/ Când inima-n acorduri vii tresaltă” (Tu ai plecat). Ori: „A câta
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
-ndreptăm a noastre rugi și fum dulce Din miresme rare, din mirt a-Ți aduce! Din mărire în cădere, aici pe pământ Să trăim ca-ntr-o gradină, mângâiați de vânt Nu zguduiți de războaie, ură, cânturi aiurite Duhul șarpelui, tânguitor, nu ne mai irite! Din mărire în cădere să nu mai poposim Ci din nou spre Tine Doamne, să venim Cu zâmbet pe chip, vechiul dragostei semn Arse buzele de dor - să Te slăvească - demn! Referință Bibliografică: Alungați din Paradis
ALUNGAŢI DIN PARADIS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361618_a_362947]
-
din 17 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Chiar dacă știi... c-am zăbovit prin lunci cântând cu iarba și florile de mai când neștiut te desprindeai din neguri și mă strigai... Chiar dacă știi... că n-am iubit decât păduri și cântecul tânguitor al râurilor line... și sufletul îmi risipeam în roua dimineților diamantine când neștiut te desprindeai din lume și mă chemai... Chiar dacă știi... să nu mă spui pământului, adâncului ce-mi vrea zălog trăirea, cântecul și Soarele iubirii... ... atât te rog
SĂ NU MĂ SPUI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351921_a_353250]
-
Stihuri > Cugetare > ACEL CINEVA.. Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cine vrea să se ridice peste neputința lui Să-și învingă frustrările și stolurile de lilieci amețiți, Cine vrea să fugă tânguitor spre sine, spre alții Să dorească să spargă zăgazurile așteptării, Scrijelirile amorțirii, al oftatului și-al amarului din el Cine vrea să dea piept cu umbra fricii din eternul” de mâine “, Cu hienele veșnic înfometate ale lamentării de sine Să
ACEL CINEVA.. de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350882_a_352211]
-
rămânem Și valurile înspumate Se împletesc la țărmuri, Iar marea geme în furtună, Sălbatică furtună. Privim, zâmbind spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a valurilor creste dantelate, Iar valul, dorul își urmează, Izbindu-se tânguitor de maluri. "Te iubesc", timidă am șoptit, Și-n jurul nostru, tremură marea, Talazul, căzând istovit, Domol s-a retras, Marea în adânc liniștind... Pe gura noastră însetată Un crin virginal a înflorit! Vină, iubite! Odihnește-ți fruntea Plină de
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
desculță, golașă. Ar trebui s-o înveșmântăm doar cu lumini sufletești drapate pe piept și pe umeri sau „cu o geană de brumă”. Nu, nu e lesne să cauți sufletul acestei Lumini (des)cântate. Îl aud muritorii ca pe cântecul tânguitor al sirenelor, cel care vrăjește și-i poartă în larg pe corăbieri. Dar poți să-ți îndeși dopuri de ceară, să stai departe de cântecul lor misterios, seducător, sublim, venit din adâncuri? De asemenea, nu e ușor să descifrezi „nescrisul
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
un fir de nisip / și sfiala pietrei / dintr-o lume cu iluziile scrum” (undeva departe). Poezia Ilenei Popescu Bâldea nu exaltă iubirea, nu o ridică la rang de virtute, dar o cheamă și recheamă în orice clipă, cu glas jinduitor, tânguitor, fiindcă fără ea nu se mai recunoaște, dorind reîntoarcerea în ceea ce a fost: “omul care eram înainte mă cheamă / iubirea durerea și moartea se sting / împușc timpul / copacii se mișcă / jumătate din fața mea ești tu / secundă paralelă / într-o lume
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
Toate Articolele Autorului Speranțe cresc în inimi din pură disperare. Ineac-a mea gândire, în dor apăsător. Tot gândind Acasă, un vis înălțător Mintea-mi împresoară ca o ușurare... Mă văd în fața ușii...simt inima cum bate Cascade-adânci de doruri, plâng tânguitor Lacrima mă-neacă, la glasul ce răzbate De după ușa-nchisă: e-al Mamei cea cu dor! O bucurie caldă s-ascunde-adânc în suflet Aștept secunda-n care ușa-mi va deschide! Măicuța mea cea dragă, dup-atâta umblet Și lacrimi amare
MĂICUŢA MEA CEA DRAGĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354860_a_356189]
-
corzi: sună, dar nu răsună. În general, se crede că strigătele și chiotele, aye-urile și suspinele sunt doar artificii și arabescuri stilistice. Prostii! E un tremur, iar în funcție de ecoul pe care îl trezește cântecul în inima interpretului, strofele prind formă tânguitoare și gust de lacrimi.” În anul 1869, într-o familie destul de înstărită, se naște în Jerez de la Frontera genialul Chacón, căntărețul ne-țigan, atât de diferit de clișeele de până atunci: rotunjor la față, durduliu, cu bărbie dublă, apoape chel
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
orchestrează diferit experiența eului din gândirea lui Bergson- dar niciodată cu final de imn al bucuriei, în paginile fiecăreia revin insistent sunetele joase ale unui sentiment tragic al timpului, cu accente de doină, ca în cântecele de jale românești, sau tânguitoare ca un clopot al destinului, al cărui sunet vibrează altfel pe timp noros. Filosoful spunea în al doilea volum al său “Ecrits et paroles” că marii gânditori și-au pus problema sensului vieții, dar mai puțini ne-au făcut să
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]