125 matches
-
nu iese fum de la bucătărie să știi că șede un boier, ei mănâncă de la Hugues. d 2255 ti! da' prost mai ești, Ioane! e 2255 ti... nu se pomenește; nu știi tu, mă, că la noi lingăii-i luăm cu tânjala la goană? {EminescuOpVIII 374} f 2255 - Fugi mă naibii d-aci! - Aolio, fuge de-i pârâie călcâiele, a pus picioarele la ceafă. 2 2254 [UN BOIER] Măria Ta, ia frîiele-n mână și nu te uita-n gura lor. [VODĂ] Dacă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
români nu s-au gîndit niciodată să emigreze. Lipsa unui asemenea gînd din mințile majorității românilor Își are explicațiile ei și sînt prea complexe ori prea simple pentru a putea fi expediate Într-o frază. Dar au, parțial, dreptate Emanuel TÎnjală și Dan Cristian Turturică atunci cînd, vorbind despre emigrația română În Lumea Nouă, după 1945, să afirme că „nu toți cei care au plecat au făcut-o pentru că au fost supuși persecuțiilor politice sau religioase. Cei mai mulți au făcut acest pas
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și Mircea Răceanu, România Împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului, 1985-1989, traducere de Melania Stela Radulescu, Editura Silex, București, 1995, passim. Vezi și ediția americană: Romania versus the United States. Diplomacy of the Absurd, 1985-1989, St. Martin’s Press, New York, 1994; Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, „România”, de la New York la Los Angeles, cu un cuvînt Înainte al autorilor, Editura Nemira, București, 1997, passim. Vezi și Lucian Giurchescu, „Noi nu sîntem de-aici, noi sîntem de niciunde”, 22, nr. 40, 6-12 octombrie 1989, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Turturică, „România”, de la New York la Los Angeles, cu un cuvînt Înainte al autorilor, Editura Nemira, București, 1997, passim. Vezi și Lucian Giurchescu, „Noi nu sîntem de-aici, noi sîntem de niciunde”, 22, nr. 40, 6-12 octombrie 1989, pp. 12-13. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 123. Ibidem, p. 216. Ibidem, p. 246. Ibidem, p. 8. Ibidem, p. 5. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 17. Sanda Golopentia, op.cit., p. 180. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 70. Ibidem, p. 92. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
niciunde”, 22, nr. 40, 6-12 octombrie 1989, pp. 12-13. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 123. Ibidem, p. 216. Ibidem, p. 246. Ibidem, p. 8. Ibidem, p. 5. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 17. Sanda Golopentia, op.cit., p. 180. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 70. Ibidem, p. 92. Ibidem, p. 95. Ibidem. Ibidem, p. 275. Gelu Neamțu, op.cit., p. 26. Șerban Drutzu, Andrei Popovici, op.cit., pp. 30-31. Cf. Eric Foner and John A. Garraty, op.cit., passim; René Gonnard, op.cit.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să „demaște” pe inocentul ziarist: „Mi-am pus mari speranțe în acest tânăr. L-am lăudat de față cu voi și l-am încurajat ca pe nimeni altul, dar el și-a luat-o în cap, s-a lăsat pe tânjală, m-a făcut să mă simt ridicol în aprecierile mele pripite și pline de entuziasm”. Venite dintr-o fumegoasă antipatie sau ascunzând interese precise (de pildă, să te dea afară pentru a face loc altcuiva), aceste jocuri nu pot fi
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
el, până când orificiul prin care iese fitilul îi plesnește în palmă. Ceva mai ușurat, i se adresează pe un ton de reproș lui Vittelius: — Handicapatul ăsta complexat o să pună să-i biciuie fără nici un motiv. — Numai dacă se lasă pe tânjală sau se eschivează, încearcă procuratorul să-l liniștească. Instructorul se revoltă: — Ce te-a apucat de ntoarcem totul cu curu-n sus? Vittelius murmură: — Tu ai ceva de discutat cu... I-l indică din bărbie pe călăreț. — Iar ăsta? se plânge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care trebuie să își impresioneze colegele de generație.) În aceeași noapte, tata a venit să îmi vorbească - după cum s-a priceput mai bine. —Ești gata pentru drumul de mâine? —Gata, tată. —Bun, hm... noroc mult și nu te lăsa pe tânjală cu mersul ăla, a zis ferm. Ajută genunchiul să se refacă. Modul în care spunea „ăla“ sugera cât era de stânjenit. Tata ar muri pentru mine și pentru toată familia, dar nu voia, nu putea să își exprime emoțiile. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
om al lui Dumnezeu - moș Dumitru - care avea și el un fecior sub arme. Nu avea cai, dar ne-a dus în grajd și ne-a arătat o pereche de boi hulubi mari și frumoși. ― Uite. Luați boii iștia și tânjala. O agățați de tun cu lanțul aista și băieții n-o să vă lase la greu. O să-i aduceți înapoi după ce vă-ți face treaba. Am toată nădejdea. Să vă ajute Dumnezeu! ― Și cine a mânat plăvanii? ― Eu. Cine altul? Ceilalți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-o să vă lase la greu. O să-i aduceți înapoi după ce vă-ți face treaba. Am toată nădejdea. Să vă ajute Dumnezeu! ― Și cine a mânat plăvanii? ― Eu. Cine altul? Ceilalți camarazi de la tunul meu erau târgoveți. Așa că... Am legat tânjala de tun cu lanțul dat de gospodar și când totul a fost gata am îndemnat: „Hai, băieților, că sunteți de ispravă. Ați tras la plug, ați tras la car, v-ați opintit la sanie, dar acuma o să urniți din loc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână, s-a oprit și, încrucișându-și brațele - a admirație - a început să râdă. Printre hohotele de râs a reușit să îngaime: ― Brava, căprariule! Ai lăsat plugul în brazdă și ai agățat tânjala de tun. Numai că cu aista n-ai să poți semăna decât... moarte. Se vedea cât, colo că era om de la coarnele plugului. ― Țăran-țăran, dar plin de glagorie! ― Apoi, printre cei de la coarnele plugului se găsește și câte unul cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îs înțelegători. Le socotesc „făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a ieși din necaz. Ce mi-am zis atunci? „Fie ce-o fi. Chiar și doi măgari de-ar fi să-i înham la tun, dar de ieșit de aici trebuie să ies!” Așa s-a făcut de am legat tânjala boilor de tun și cu cei doi plăvani am ajuns la cazarmă... ― Nu e împăunare, sergent. E o relatare a gândirii tale din acele momente deosebite și soluția pe care ai găsit-o pentru a ieși din impas... Ce vom
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
conduc. Când au ajuns la gard, sergentul a hotărât: Urecheatule, îl iei pe rus și căutați o cale să ajungeți la sentinelă. Vezi cum te descurci la somație. Oricum să ai cartușul pe țeavă. Îi mai sigur așa. Te acoperă Tânjală. Bagă de seamă cum se comportă prizonierul... Doi „ruși”, Urechetu în uniformă rusească și prizonierul, au pornit urmați de un cercetaș care să le asigure retragerea în caz de nevoie. Urecheatu l-a apucat de mână pe prizonier, pentru a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Broscoi că beau cu țiganii și dacă am și lăutarii alături să te ferești că atunci sunt nebun. Mda. Cum stai cu lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți 2-3 tânjale cu boi voinici și duci la școală la domnul învățător atâtea lemne cât să ardă trei ani și el și școala”. Nebun, nebun, cu dorința de a-și arde existența de-a-ntorsul calului, ultimul coborâtor din spița de acolo a Calimachilor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
înfățișare: cu părul alb-suriu, coarnele frumos arcuite și voinici încât cu greu ajungeai să le pui lanțul în coarne, cum se spune. Cu alte cuvinte, erau o mândrețe de boi. „Mai erau și buni de muncă. <Nu se lăsau pe tânjală> cum s-ar zice. Și acum încotro, dragule? Ce mai spune Constantin Nicolae Mavrocordat voievod?” Ticmai am în mână un hrisov care mă pune pe gânduri, părinte. „ Care îi pricina, de spui că te pune pe gânduri?” La 3 decembrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu antipatie, dar, de temut, era temut ca profesor. Din câte am auzit (eu nu l-am cunoscut în această ipostază, căci a evitat sistematic să ia clasa în care mă găseam), nimeni nu-și îngăduia să se lase pe tânjală la "romînă" ori să facă șotii la orele lui. Se simțea teama și din tonul speriat cu care era semnalizată apariția lui pe coridoare: "Atenție, vine Șoacățu!" Formal, nu mi-a atras atenția că nu vroia să se afle că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
249 Iapa popii porumbea Tot aș-am zis c-oi fura 245 {EminescuOpVI 246} Să plătesc beutura Care am beut cu mândra. 250 Frunză verde poamă coarnă, Leliță Ioană! De-aș ajunge pân-la toamnă, Leliță Ioană, Să pun boii la tânjală, Să mă sui în deal la poamă, Să mă primbl din cramă-n cramă, Cu opt ocă de pastramă Să bem vin, să mâncăm poamă. 251 Cu cât beu, cu-atît mă ieu, Cu cât beu mă-nveselesc, Cu-atîta mă răcoresc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nechează, Puica plânge și oftează. - Taci, tu, puică, nu mai plânge Nu vărsa lacrimi de sânge, Căci Ion o să te - apuce Și la maică-ta te-a duce, 267 {EminescuOpVI 268} Când a face plopul pere, Și răchita vișinele, Și tânjala mugurele, Și proțapul porumbele. - Taci, bădiță, nu mai zice Nu cumva blestăm să-ți pice. Căci din casă-ți mă voi șterge Și la maica mea voi merge Ș-acolo te-oi blăstăma, Foc din gură oi vărsa Și pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceva Între mine și cei ce mi-au luat urma. De parcă Tatăl mi-ar spune să stau liniștit, doar ca să mă Încerce: ești bun pentru călătoria asta, măi Krog, măi? De parcă ar vrea să vadă dacă nu mă las pe tânjală cumva. - Tatăl. Da, spuse ea și pufni În râs. Las’ că știe el că nu te lași pe tânjală. Am plecat prin sat după Enkim. Era Încă la femeia aceea care Îl luase aseară - stăteau amândoi cu capetele băgate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să mă Încerce: ești bun pentru călătoria asta, măi Krog, măi? De parcă ar vrea să vadă dacă nu mă las pe tânjală cumva. - Tatăl. Da, spuse ea și pufni În râs. Las’ că știe el că nu te lași pe tânjală. Am plecat prin sat după Enkim. Era Încă la femeia aceea care Îl luase aseară - stăteau amândoi cu capetele băgate Într-un fruct din acela, mare, dulce și zemos, cu coajă groasă. Mâncau și mormăiau și iar mâncau, cu fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de viață, plină de freamăt și durere, nu ispitește decât pe cei înecați în silă. Sânt dimineți ce înfloresc subit în deșertul oboselilor și care ne țintuiesc înmărmuriți în brațele ființei. În sila de toate, în sila vastă, emanând din tânjala sângelui și a ideilor, năpădesc revelații fugitive de fericire ce se întind echivoc pe suspinele noastre, ca zdrențe de azur. Și atunci cauți o cumpănă între sila de a fi și de a nu fi. O ceată de îngeri sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu formă omenească. Al doilea răspuns, fără posibilități este: Ai drepate, pentru că tu ai dreptate, și asta-i iarăși cu dreptate o Dezamăgire. EA: V-ați decis cum să vă aranjați noua locuință, sau sunteți tentat să lăsați totul pe tânjală și să numiți asta o nouă Măsură. Dar ar fi de dorit să luați o hotărâre în viitorul apropiat, pentru că Vânzarea noastră promoțională se apropie de sfârșit. Și după aceea totul va fi bineînțeles mai scump. EL: Faceți deci parte
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
feri bucatele de eventualii prădători, căci de ăștia au fost în toate timpurile. Fig. 3 Unelte și ustensile agricole: 1 - coasă; 2 - lopată; 3 - îmblăciu; 4 - traglă; 5 - furcoi; 6 - mătură pentru arie; 7 - jug; 8 - plug de lemn; 9 - tânjală. (reproducere după „Zona etnografică a colinelor Tutovei”) După război, odată cu cooperativizarea agriculturii, lucratul pământului și culesul roadelor cu mijloace tradiționale au fost abandonate, constituind, în prezent doar amintiri pe care am dorit să le evoc ca posibile căi de cunoaștere
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și așezat de-a lungul la o cioată. La pag. 11 se zice: "Să-și înhame caii la tânjale..." câte cuvinte atâtea greșeli. De ce? Pe vremea lui Ștefan cel Mare, numai boii se înjugau la plug, la car și la tânjală. Caii erau numai pentru călărit și pentru trăsuri, iar nu pentru tânjală" (G.T. Kirileanu, Însemnări zilnice. 1906-1960, ediție îngrijită de Constantin Pangrati, Editura Albatros, București, 2004, pp. 262-263). 67 Simona Grigore, Adina Berciu-Drăghicescu, Niculae Cristea, op. cit., p. 35. 68 Această
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]