153 matches
-
și nu ceea ce trebuie. Mai întâi să te cunoști pe tine, să prețuiești faptul că Dumnezeu te-a făcut coroana creațiunii Sale și să te respecți. Dacă acest lucru nu îl ai, adică respectul de sine, atunci de aici începe „ tânjirea „ după lucrurile fără importanță. Și asta înseamnă un sistem de valori răsturnat, ceea ce e vădit în ziua de azi în societate. Așadar, Dumnezeu iubește omul care în adâncul sufletului său caută și ar vrea să găsească Adevărul și apoi îl
DESPRE ASPIRAŢIILE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382390_a_383719]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > TÂNJIRILE LUI PETRARCA Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu e rău, nu e nici bine, Gândul rău din nou îmi vine, Ba din față, ba din spate, Gândul bun, din
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
din nou îmi vine; Nu e rău, nu e nici bine. 12 iulie 2016, Constantă Sursă foto: #Lăură de #Noves - Unknown #Portrait of #Lăură of a #Laurentian #codex of the #XVI century #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii #glosa #glossa Referință Bibliografica: Tânjirile lui Petrarca / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lorena Georgiana Crăia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
ușoară și un culcuș cald. Apoi, cam după o săptămână, Amory s-a Întâlnit cu Burne și și-a dat seama din primul moment că orice discuție ar fi zadarnică: Burne devenise pacifist. Revistele socialiste, nenumăratele lecturi din Tolstoi și tânjirea lui intensă după o cauză care să-i mobilizeze puterea interioară Îl determinaseră În cele din urmă să propovăduiască pacea, ca ideal subiectiv. — Când armatele germane au intrat În Belgia - a Început el -, dacă locuitorii și-ar fi văzut, pașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Fiziologia poeziei (însemnări, eseuri, poeme, pagini de jurnal etc. - Ediție îngrijită de Al. Condeescu), București, Editura Eminescu, 1990, 640 pagini; Argotice - cântece la drumul mare (poezii - ediție alcătuită/îngrijită și prefațată de Doina Ciurea), București, Editura Românul, 1992, 160 pagini; Tânjiri după firesc (Cuvânt înainte de Aurel Covaci, notă asupra ediției de Ioanid Romanescu; cuprinde «versuri ocazionale dedicate, în marea lor majoritate, membrilor familiei Covaci» - SIng, 125), Iași, Editura Princeps, 1993; Cărțile sibiline («poezii inedite, o ediție tardivă, prefață, note și addenda
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
spuse în ceea ce Domnul Isus a numit ca fiind cea mai mare poruncă pe care a dat-o Dumnezeu și care exprimă dorința cea mai de seamă a Sa. Aș zice că nu e o poruncă. E o dorință, e tânjirea Ființei lui Dumnezeu ca eu să Îl iubesc pe Domnul Dumnezeul meu, cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată puterea mea și cu tot cugetul meu, adică cu toată mintea mea.” Rolul credinței Având puse bazele în ce privește
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
unghi livresc) de poezie, de vreme ce se simte și se știe “bolnav de poezie”, cum aflăm din chiar titlul uneia dintre cărți. Poezia, zeiță deopotrivă binevoitoare și vag-malefică, l-a rănit adânc și definitiv, încât existența sa e un fel de tânjire, de “maleză”, este, până la un punct (doar până la un punct!), ceea ce în română se numește dor, în portugheză saudade, în gallegă moriña, în graiurile din Canare magua. Dar, în cazul de față, tăișul simțământului e blând, mușcătura lui atenuată, melancolia
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
la îndemână întreaga lor viață și experiență cuprinse în paginile cărților care ne umplu bibliotecile. Dacă dormim la umbra crucii, tolăniți pe comoară, vina este a noastră: ne lăsăm purtați de duhul veacului, un duh antihristic care stinge în om tânjirea după Domnul. Cum scria Părintele Nicolae Steinhardt, îndemnându-ne a nu spune: Uite ce-au făcut din mine!", ci: Uite ce am făcut eu din ce-au făcut ei din mine!". Concluzia? Bineînțeles că se poate forma o obște în
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
Dan C. Iată-l, de pildă, incapabil să îngenuncheze, ceea ce-mi aduce aminte de frumoasa Eugenia din Nostalghia lui Tarkovski. Nici ea nu putea face acest lucru, cu toate că se afla în ea, cum se află în Dan C., o tânjire secretă, irezistibilă, al cărei glas nu poate fi înăbușit. Nu este atât o carte despre Athos, cât o carte despre Dan C. Despre răsfrângerea (sau frângerea? sau înfrângerea?) lui de sine în oglinda Athosului. Chipul din această oglindă este redat
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
sunt pe lumea asta care se cred mai ceva decât alții pentru că s-au realizat material, sau frecventează o biserică regulat, dar nu sunt în stare să predice cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu deoarece sunt goi interior. Cunosc doar aceea tânjire după lume și nu după Dumnezeu și mântuirea celor din jur. De dragul Mântuitorului, măcar să facă ceva pentru cei neânsemnați în ochii oamenilor, dar prețuiți nespus în ochii lui Dumnezeu. Cu vreme destul de multă în urmă, mă aflam la o ședință
DESPRE IMAGINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365931_a_367260]
-
totuși, /o săgeată nu-mi iese la socoteală...” (“Visul ca o săgeată”). Sub regimul iubirii, timpul de care dispui nu poate fi de-ajuns: “Te-ai topit odată cu iarna... Ce repede se-nvârtește pământul/când iubești!” (“Prima iubire”). E o tânjire perpetuă, o zbatere de aripi îngerești, o exaltare aproape religioasă în lirica d-nei Voicilă Dobre. Iubirea apare descătușată de orice determinații individuale, e înălțată până la treapta identificării, în esență, cu însăși Divinitatea: “Aud cum urcă în mine o doină. / Vreau
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
care (după ce a văzut, precum Lazăr cel Înviat - Minunile Paradisului!) - nu-și mai poate curba, spre jos, Ființa-Capul-Duhul, înapoi, spre Pământ... - ci așteaptă Efectul Orfic-Sărbătoarea-fără-de-Sfârșit, Efectul de Transcendere a Munților, în Unicul Munte-Meru - efectul de anulare a ultimei rămășițe de tânjire, perversă-diabolică, după borboros-ul „arginților lui Iuda”, după starea de „părere” - efectul desprinderii de contingent, întru Certitudinea Sacră a „viorilor de sărbătoare”: „Dacă se dilată munții/ topind peste noi arginții,/ mi se pare, mi se pare/ că-s viori de sărbătoare
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
care (după ce a văzut, precum Lazăr cel Înviat - Minunile Paradisului!) - nu-și mai poate curba, spre jos, Ființa-CAPUL-Duhul, înapoi, spre Pământ... - ci așteaptă Efectul ORFIC-Sărbătoarea-fără-de-Sfârșit, Efectul de Transcendere a MUNȚILOR, în Unicul Munte-MERU - efectul de anulare a ultimei rămășițe de tânjire, perversă-diabolică, după borboros-ul „arginților lui Iuda”, după starea de „părere” - efectul desprinderii de contingent, întru CERTITUDINEA SACRĂ a „viorilor de sărbătoare”: „Dacă se dilată munții/topind peste noi arginții,/mi se pare, mi se pare/că-s viori de sărbătoare
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
lasă sedusă de visul în care are „marea la picioare” și calcă „valul liniștit” și ascultă „dorul cum se tânguie” sperând că de undeva din „brațele cerului” va coborî iubirea mult visată. Este prezent în versuri sentimentul iubirii și al tânjirii după găsirea și contopirea sufletelor pereche - sentiment asociat cu cel al neliniștii, al dezamăgirii...Stingerea acestui sentiment tulbură sufletul ce-și ascunde lacrima în nopțile albe de nesomn. „Eu nu ți-am fost decât o primăvară,/ Singura lacrimă a vieții
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
fără osii scriu / Este în zadaru' / Cărui îi sunt fiu / de înalț drapele / numai pentru verb / pe zăpada neagră / când aleargă un cerb / plecat dintre ele / plecat dintre ele / plecat dintre ele («Domnului Rotaru» - AmNS, 217) etc. XXIV. Treapta viscolului-poștaș: Tânjirile după firesc (1993) și Cărțile sibiline (1995). De a douăzeci și patra treaptă a poeziei stănesciene, complementară celei anterioare, țin și ciclurile de „ocazionale“, Tânjiri după firesc - reunind poeme dedicate membrilor familiei Covaci, care au văzut lumina tiparului, în 1993
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
ele / plecat dintre ele / plecat dintre ele («Domnului Rotaru» - AmNS, 217) etc. XXIV. Treapta viscolului-poștaș: Tânjirile după firesc (1993) și Cărțile sibiline (1995). De a douăzeci și patra treaptă a poeziei stănesciene, complementară celei anterioare, țin și ciclurile de „ocazionale“, Tânjiri după firesc - reunind poeme dedicate membrilor familiei Covaci, care au văzut lumina tiparului, în 1993, prin grija poetului Ioanid Romanescu, la Editura Princeps, din Iași -, și Cărțile sibiline, publicat de Constantin Crișan, în 1995, la Editura Grai și Suflet - Cultura
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
1993, prin grija poetului Ioanid Romanescu, la Editura Princeps, din Iași -, și Cărțile sibiline, publicat de Constantin Crișan, în 1995, la Editura Grai și Suflet - Cultura Națională, din Bu- curești, în obiectivul cercetării noastre aflându-se doar poemele selectate (din Tânjiri... și ...sibiline) de distinsul critic literar, Alex. Ștefănescu, în ultimele două capitole ale antologiei (din anul 1999), Îngerul cu o carte în mâini (cf. SÎng, 321 - 326). O „tânjire către firesc“ se vrea poemul Către Laura, „motivare“ sublimă a unui
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
curești, în obiectivul cercetării noastre aflându-se doar poemele selectate (din Tânjiri... și ...sibiline) de distinsul critic literar, Alex. Ștefănescu, în ultimele două capitole ale antologiei (din anul 1999), Îngerul cu o carte în mâini (cf. SÎng, 321 - 326). O „tânjire către firesc“ se vrea poemul Către Laura, „motivare“ sublimă a unui plâns al materiei cenușii: Bătea atât de dur și-atât de iute vântul / că îmi smulsese din pământ mormântul / iar osul de pe frunte mi l-a spulberat / să-l
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
și ochii mi i-a smuls la vale / ca două sorbituri principiale. De aceea dacă astăzi eu mai plâng / plâng doar cu creierul eu plâng. / Plâng doar cu verbe dacă plâng / cu scoarța cea mai cenușie plâng. («Către Laura», din Tânjiri către firesc, 1993 - SIng, 321). Analiza „ocazionalelor“ întărește impresia că Nichita Stănescu a fost asemenea unui vulcan, transformându-se în munte, „vulcan“ în permanentă „erupție lirică“, între anii 1953 și 1983, prin douăzeci și patru de „guri“, sau „cratere“, conectate celor douăzeci și patru
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
nu, adaugă Apocalipsei, un al doilea model scripturistic pentru scrierile lui Blagoie Ciobotin, anume Plângerile lui Ieremia. Și aici, ca și acolo, păstrând, desigur, toate diferențele și toate distanțele cuvenite, descoperim, de fapt, incompatibilitatea genezică între eu și universul teluric. Tânjirea fără leac a sufletului arată că, în esența sa, el nu aparține lumii acesteia: Mi-e dor de toate cele ce sfinte odată au fost, de toate ce încă își mai au un rost. Mi-e dor de Cerul ce
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
Dumnezeu, fie prin contemplare în spațiul intim al cugetării individuale, fie prin rezonanța sufletului meu la scrierile marilor descoperitori de taine, mă găsesc în fața unei iminente nevoi de a mă refugia de prigoana propriei mele descoperiri: neputința. Adâncimea prăpastiei dintre tânjirea tainică a spiritului și micimea coliviei tridimensionale a adâncit în relieful sufletului meu albia fluviului de cântec și de plângere și a marcat curenți noi, independenți de furtunile exterioare, curenți ai unei alte fațete de cuprindere a ceea ce se vede
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
strofe autorul sugerează iubitei repere de identificare printr-o declarație ascendentă, ca într-un joc, presărat de indicii, de promisiuni, de asigurări, de mici interogații și sugestii, de mistere ale sufletului îndrăgostit, care preferă să cultive absența ființei iubite, dorul , tânjirea, starea de virtualitate, punând în antiteză continuă starea de „aproape” și „departe”: „Sunt pe-acolo și într-acolo ori dincolo,/ Sunt peste tot". „Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Amintirea ta ar putea să mă afle, Dacă glasul
UN TEMPLU CU MUZICĂ DIN CUVINTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343048_a_344377]
-
a celor cuminți, Te caut pe tine ca pe-o salvare A muntelui care răsare din mare, A stelei ce cade din galaxii În care nu mor acei oameni vii, Caut și caut și cern ca-n infern Păcatele lumii, tânjirea-n etern, Discern în putința-mi diseminată, Puterea de-a căuta înca o dată, În ploaie și codrii, pe aripi de sfinți, Puterile lumii cu ambii părinți, În care orfană de vis și pădure, E doar suferința ce știe să-ndure
ÎN MATCA LUMINII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381509_a_382838]
-
cu tensiunile orizontalitate - verticalitate din artele plastice contemporane (happening, de o parte, Brâncusi sau Alquin, pe de alta). Notăm însă, și subliniem, simțământul de neîmplinire existențială al ființei aplatizate, orizontalizate (ca să zicem așa), al ființei cufundate, absorbite în imanență și tânjirea ei spre acele “râpe de sus”, unde “clopotul bate singur”: Poate că dintr-un început riturile erau circulare Și ființele nu existau... Poate că stiftingul Ori poate saveul Sau Loira: puternicul meu subconștient!... Drama eului constă în aceea că nu
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
și ce departe-i cerul...”. Avem a face cu semne naturale, cu semne culturale, ori cu semne emoțional-imaginative, care, la rândul lor, înregistrează multiple diversificări, nealeatorii, sistematizate, spontan, de intuiția artistică și de dorul, de aspirația, de jalea și de tânjirea ce-o susțin. Astfel, semnele naturale pot fi telurice (piatra, lespedea, colina, ogorul, miriștea etc.), vegetale (brazii, plopii, fagii, nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]