126 matches
-
dulăi, din microfon. Efectul a fost mai tare decât la mine, cu castronul de legume. Cățelul s-a speriat rău și a început șă latre înfricoșat dorind să scape și să o rupă la fugă mâcând pământul. Astfel, la luat târâș pe bietul bătrân, care și el s-a speriat fiind luat prin surprindere. Se vede însă, că nu era prima farsă de acest fel, fiindcă după ce a reușit să și stăpânească câinele și după primul șoc la cuprins o mânie
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
din fariseism, din meschinărie, din înșelare, din înșelăciune, din cămătărie, prin renunțarea la somnolență, la minciună, la ipocrizie, la atotsuficiență, la cerșit, la indolență, la improvizări, la amăgiri, la prea desele ploconeli, la prea multele îngenuncheri obediente, la repetatele căderi, târâșuri, suind spre trezvirea, revenirea noastră întru misiunea și vocația românului creștin, ca pe o legătură sufletească sensibilă, ca pe o stare de spirit, ca pe o aspirație fundamentală, mistică, ortodoxă, dumnezeiască. Pentru perpetuarea noii stări de spirit, a renașterii românismului
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei, pe care o strângeau la piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
face sufletul să renască. “Floarea de colț: Când ai pierdut, aproape totul / s-a căscat o prăpastie uriașă și, / brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. // Urma să descoperi că având viață, ai totul... // Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș / pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.” Un poem aproape perfect prin rotunjime și limpezime stilistică este: “Lumini și umbre: Mă regăsesc, la lumina lămpii / într-o seară a greierilor. Eu
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
pare surpat, dar după o analiză mai atentă se vede intrarea în peșteră. Gura de intrare are 67cm înălțime și 103cm lățime, sălile au între 1,6m și 2,5m iar galeriile între 1,8m și 2,2m. După un târâș de 5m la dreapta se ajunge la intersecția primelor două galerii, când tavanul se ridică până la 2,5m. Peștera are numeroase galerii, fiind chiar labirintică. Suma toturor acestora este de 120m. Această peșteră se încadrează în categoria peșterilor cu ventilație
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
pereche. Dă târcoale la coteț, Ciufulit și-așa lăieț, Așteptând un ceas și două O găină să se ouă, Care cântă cotcodace, Proaspăt oul când și-l face. De când e-n gospodărie Multe a-nvățat și știe, Și, pe brânci, târâș, grăbiș, Se strecoară pe furiș. Pune laba, ia cu botul Și-nghite oul cu totul. "Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. "L-a mâncat!" Stai nițel, că te dezvăț Fără mătură și băț. Te învață mama minte." Și i-a dat
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
situații noi, transferuri de deprinderi operaționale. 14.2. Ghidul Portage pentru educație timpurietc "14.2. Ghidul Portage pentru educație timpurie" • La 1 an: - se târăște o - folosește pensa digitală pentru a ridica un obiect o - apucă cu mâna din poziția târâș o - stă în picioare cu sprijin minim un minut o - scoate obiectele dintr‑un recipient prin răsturnare o - întoarce paginile unei cărți, mai multe o dată o - bate din palme o - face câțiva pași fără ajutor o • La 2 ani: - trasează
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze, de fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori de lăzi aruncate din vapor, bucăți de polistiren, foi de celuloză murdare ca niște carcase năpârlite de insectă, chiulase mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
depărtat, Todiriță l-a luat la vale pe Dumitru: ― Măi Dumitre, da’ locotenentul a început să te bage în seamă, cum se vede treaba. ― Să vezi tu tăvăleală ce fac cu tine prin omătul ista când mă întorc! Numai „adăpostit”, „târâș, marș” și „salt înainte”! Când ai să termini, n-ai să te mai recunoști - i-a răspuns Dumitru râzând. Când toți cei numiți au fost prezenți, locotenentul a ordonat: ― Din această clipă, sunteți răspunzători de disciplina și ordinea din vagoanele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
are har o întâmplare de când era „răcute” - a propus cel din colțul întunecos. ― Întâi să-mi spui de ce ne zicea sergentul „răcute”? - a sărit cu întrebarea mustăciosul. ― Că se plictisise să ne tot numească „răcani” - răcane, drepți, răcane, culcat, răcane, târâș, marș... Râsul a cuprins încăperea vagonului ca o vâlvătaie. ― Dacă n-a fi cu supărare, oi încerca eu să vă povestesc o întâmplare de când făceam milităria - a pornit să vorbească omul ascuns în dosul mustății. ― Să auzim! Să auzim! - au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a vorbit unul din coada „plutonului”. ― „Dracul v-a găsit!!!” ― Cum adică? - a întrebat unul, tăcut de felul lui. ― Dacă ai pus o asemenea întrebare, înseamnă că tu ai fost „mutu’ de la Manutanță” și n-ai avut treabă cu „adăpostit”, „târâș, marș” „salt înainte” „la loc comanda”... Tu ai cântărit barabulele, arpacașul sau varza murată - l-a lămurit Dumitru.... Râsul camarazilor ținea loc de o mie de îmbrățișări. Când valul de râs s-a potolit, s-a așternut o liniște nefirească
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
culcare, iar Honey, care a băut prea mult ca să mai meargă cu mașina până acasă, își propune să petreacă noaptea la han. Dacă nu mă înșel, camera cu Charlie Chaplin e cea de lângă a lui Tom. Mă bag în pat târâș și încep Senilitate, de Italo Svevo. E al doilea roman de Svevo pe care îl citesc în mai puțin de două săptămâni, dar Conștiința lui Zeno mi-au lăsat o impresie atât de puternică, încât am decis să citesc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
devin prieteni, tovarăși, comunitate... Plecam opărindu-mă cu cafeaua, lăsând în scrumieră țigara să se fumeze singură, iar seara era atât de previzibilă, că, la descinderea din autobuz, trebuia musai să mă droghez pentru a suporta încă două-trei ore de târâș între odăile populate de păpuși muiate de căldură. Nu adusesem de la Mare ciuperci, adusesem în schimb virușii unei răceli care m-a ținut vreo două săptămâni redus pe treapta cea mai de jos a evoluției. Nu mai puteam să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Întorcând capul Înapoi - și-napoia ei cine venea? Gligor! Iară Gligor ce-mi făcea? - n-am știut de la-nceput... I-am văzut cum se topesc, pe după cap, prin tufe. Și mi-am zis... Zis și făcut. Mă iau după ei, târâș, prin ierburi, ca la război, soldații. Dau de ei, nu prea departe. Mă apropii - i-aș fi putut atinge lui Gligor călcâiele. Și văd, aud. Mama are dreptate: Duda e stricată rău - dar Încă nu era, când i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
descalțe și ea. Altfel, nu. În locul ei, n-aș fi ascultat. Uite-o cum merge ca un cocostârc - mă opresc, Îi explic bine-bine cum se merge pe miriște, desculț: nu calci de sus În jos, nu târăști talpa; o Împingi, târâș, de parcă te-ai Încălța cu papuci de casă, hșșș!, hșș, așa se face, dacă vrei să nu te-nțepi, eu cunosc metoda asta, he-he, de când! Am ajuns la poala pădurii. Mult În urmă, cu sandalele În mână, ea calcă de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
autobuzul. În fiecare dimineață trebuie să traversez în goană câmpul care desparte stația lui 102 de liceu. Ochii îmi sunt ațintiți asupra ferestrei de la biroul directoarei. Dacă mi se pare că văd un chip acolo, mă arunc la pământ, înaintez târâș pe coate și genunchi, apoi fac salturi scurte, repezi. Uneori îmi pun o fustă și o perucă neagră, creață, ca să pot traversa în liniște porțiunea asta minată. Intru în clasă și generația de mâine cade pe spate de râs. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sub soare casele, acareturile, tufele, firele de pătlăgele roșii din grădini în timpul verii, și totul. Lucian se dădu jos de la oglindă și împinse taburetul până către cazanul de aramă de la cadă. Dar piticii? își aminti el. Piticii trebuiau să aducă târâș pe scenă sania plină cu daruri. Nu că darurile ar cântări cine știe ce, le explicase Doamna. Dar sania însăși e destul de grea. Ca atare am nevoie de șapte băieți musculoși. Mici și îndesați... Sandu Tornea, deși ținuse morțiș, fusese respins ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
învinge care-i mai isteț... Parcă îi pe vruta ta? Atunci îi văzând și făcând... Dacă ai merge în recunoaștere numai ziua... treacă meargă.. Te trimite însă în miez de noapte... Și când ai văzut inamicu’... tare bine îți prinde târâșul pe care l-ai făcut la instrucție. Eu știu că n-am dus dorul de așa plăcere. Când îmi era lumea mai dragă, auzeam pe mațul păduchelui acela de sărjănt: <Soldat Toaibă! Culcat! Târâș marș!!! Ă. Și bietul de mine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nuntă: <mâinile sus!Ă Să știi, domn’ sărjănt că mi-o plăcut cum o strigat. Și ca nu cumva - profitând de întuneric - s-o iei la sănătoasa, dă mâinile la nenea Toaibă, să le lege frumușel, așa cum a învățat printre târâșuri chiar de la dumneavoastră. Probabil că <iubindu-lă prea mult pe sergent, Toaibă i-a cam sucit mâinile la spate cu toată puterea lui, încât acesta a icnit ca înjunghiat. Dar, în afară de gemete înfundate, nu a scos nici o vorbă... Înghițea în sec
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
calibrele. Între timp, au ajuns și cei din grupul din urmă. Locotenentul a constituit un „consiliu de război”, hotărând ca porțiunea ce rămăsese până în marginea lanului de porumb să fie parcursă numai și numai târâș. „Ce bine îmi prinde acum târâșul făcut datorită răutății sergentului Limbosu!” - i-a trecut prin minte lui Toaibă. Grupați în formație ca și până atunci, au pornit târâș ca niște miriapozi... Pe măsură ce trecea timpul, focul mitralierelor își diminua intensitatea. „Au pornit să tragă ca și cum latră câinele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știu - mamă câtă vreme o trecut de atunci! - tot vorbe de șagă am auzit din gura ta. Da’ cum vrei să fiu, Toadere? Ca Limbosu? Îți aduci aminte cred cum o ținea numai într-un strigăt de smintit: Drepți! Culcat! Târâș marș! Înapoi fuga marș!!! Și unde-i mațul păduchelui acum? Doarme, că o mărșăluit vreo două zile până aici, împreună cu un pluton de infanterie. Să fi văzut numai ce mutră o făcut când o auzit că tu ești comandantul grupei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să ne vorbească despre Nașterea Domnului nostru Iisus Christos domnul maior Făiniță. Așteptam la un loc teriștii și soldații în termen. Așteptam să vină și tot nu venea. Nu ne părea rău, că oricum mai bună era o așteptare decât târâșul la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu don major Boțocan Ilie. Era euforic rău. Mă ostași! După cum vedeți don maiur nu ve ni. O fi reținut de fo damă or o fi la Monte Carlo la un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi rămăsese tâmpă. Apoi își plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o turbată, mică, cocoșată; cu un petic de șal zdrențuit, cu rochia târâș, alerga pe coridor. Mini se sculase și din ușă se uita după ea. Părea că patinează: "un picior luneca mult înainte și cellalt sărea după el. Ca o vrăjitoare pe o mătură sau o mumie pe un schi șchiop. Așadar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de limba rusă. El a fost însoțit de alți doi ostași, de altfel singurii care s-au întors, căci sârbul s-a predat rușilor, noroc că nu știau ora retragerii noastre! Ajungerea la debarcader s-a făcut pe brânci și târâș, până la plaja unde se cronometra timpul. Șoapta plecării trecu de la om la om ca un fior, ca o speranță, dublată de regretul învinșilor. Șanțul de retragere era desigur mai scurt decât distanța de 2 kilometri până la locul de îmbarcare. Aviația
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]