472 matches
-
ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia fără clanță și cu zăbrele, unde te târâi amețit, cu pupilele dilatate, numai în cămeșoi și cu picioarele goale, să nu te poți automutila sau să-i scoți ochii altuia, mi-a zis Nirjinski. Am mai avut unul cam ca tine, poate chiar mai simpatic, numai că ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iată, strângeți copii de nasul roșu, face muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură toată. - Vino aici... Nu suportă atingerea, se scutură și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia mă târâi, încă nu m-am dezmembrat, am hălăduit prin Budapesta. - Iar? - Da, am ieșit, ca de obicei, prin fundul grădinii, de-a bușilea, m-am zdrelit în sârma ghimpată și m-am trezit în orașul vechi. Știu drumul cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țară. Pentru asta trebuia să se adreseze forțelor noi ale națiunii, celor care nu au apucat să fie mînjiți de politică. Și, slavă Domnului, acești oameni noi se găsiseră. Oameni tineri, practici, dornici să treacă la acțiune, nu să se tîrîie de ici-colo, conform unor legi și regulamente stupide. De fapt nu legile și regulamentele erau stupide, ci cei care le puneau în aplicare. Întotdeauna așa a fost, de cînd lumea și pămîntul. Chiar el, Basarab Cantacuzino, avea de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ordonă: Dați-vă la o parte. Covorul acesta e al meu. Nu mă ridic nici moartă, spuse Luana hotărâtă. Întărâtat, fără să mai aștepte ca fetele să se miște, bărbatul prinse de unul din capetele covorului și începu să-l târâie. Acesta se urnea cu greu, omul se înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră agale la plimbare. Cea mare șchiopăta, aia mică târâia din greu pantoful ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le alunecau în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu îndreptându-se grăbite spre locul stabilit. Și rămase interzis. Luana înota într-un palton negru, legat cu cordon, pe care-l ținea de poale să nu-l târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o formă neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât de exigent pe cât de mare îi era neputința. La concursul fetelor, alături de Luana, mai participau două fetițe, surori, care locuiau peste drum. Copiii trăgeau banca metalică din fața ușii mătușii Vanda și-o înfigeau în mijlocul curții. Asta era capra. Apoi, târâiau bara de bătut covoarele din magazie și aveau paralelele. Cum unchiul Dali făcea rost de orice, verișorii dispuneau de o bârnă nou-nouță. Covorul scos din sufragerie reprezenta solul. Gata! Putea începe concursul. Arbitrul se așeza la masă, cu o coală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei se pierde. Micul Charlot moare de durere, în timp ce cortina ar trebui să coboare, dar nimeni nu se mai gândește la asta. Femeilor le dau lacrimile, bărbaților nu le vine să creadă. Au în față trei copii care abia-și târâie ghiozdanele spre școală, care le cer ajutorul de o sută de ori pe zi. Senzația însă că ei nu sunt chiar atât de neajutorați este copleșitoare. Când Dan suflă în lumânări, Luana îi privi pe toți părinții de față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se împiedică și șovăi puțin pe toc, o clipită numai, pe urmă-și reluă mersul către ușă. Dacă mai rămâneai puțin venea și Nina, o să-i pară rău că nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei. Nu, nu mă simt anihilată, se asigură Carmina pe sine când știu că el ocolește biroul și traversează alene camera spațioasă venind după ea. La revedere, domnule profesor, îi spuse și nu privi în urmă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nume dar nu-l reținuse... Îl întâlnise pe Trofin cu totul întâmplător. Era încălțat cu pantofi albi, sport, avea un mers foarte degajat, mișcări spontane: nu semăna deloc cu omul îmbrăcat în pijama, cum îl văzuse ea deseori, care-și târâia de colo, colo, papucii prin apartament. Acela părea un prizonier, prizonier al propriei sale matrițe. Să nu-ți pară rău de ce s-a întâmplat, i-a spus, să nu-ți pară rău, i-a spus Trofin privind-o în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se întoarcă bumerangul, mai întâi trebuie să-l arunci. — Dar. Dacă vreau să-mi păstrez bumerangul și nu să-l... pierd într-o gaură mare și întunecată? — Aruncarea și întoarcerea este bumerangul, căposule. Fără partea asta, nu faci decât să târâi după tine un băț îndoit. Am zâmbit. — Ei, cine te-a făcut așa deșteaptă? — Mmm... Gândindu-se la asta, Scout ridică din umeri copilărește. — Poate Dumnezeu? M-am uitat la ea. — Ce? — Uau. — Ce? — Doar uau. — Termină. 19 Istoria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și sé plîngé. - Clasa a treia B! patru A! Beul! Unde-i Beul!? Șasa simți cé cineva Îl ia de mînecé și-l trage cu putere Într-o parte. Vézu spatele lui Nadejda Petrovna și mîna ei groasé cum Îl tîrÎie dupé ea. „Treci la clasa, Vaculovski, nu mai césca gură!” Șasa se sperie mai Întîi, dar pe urmé parcé i-ar fi amorțit mintea și nu mai simți nimic și se alinie lîngé Bohanțov, În spatele lui Gurskii și-a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În liniște brebenei. Pe urmé, cînd se saturé, se Întorc Înapoi În vizuiné și se culcé. Dupé o luné, cînd iepurii cresc mai mari, vii numai și-i prinzi Într-un sac. Nicolai Arsenievici terminé țigară și se apucé sé tîrÎie copaci și sé acopere groapă. Dupé ce puse de-a curmezișul cîțiva copaci mai groși, Nicolai Arsenievici aruncé peste ei crengi și Începu sé le acopere cu pémînt și cu frunze. Lésé numai o gauré la intrare, cît gură céldérii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe micuț la prelecțiunile de sîmbătă? L-a luat somnul în plină expunere. Seamănă cu o morchella esculanta, popular, zbîrciog". Înainte de-a pleca, a mai strecurat o notă la gazeta de perete. A semnat-o Pepin cel Scurt: SOS-gramatica. Tîrîind al său picior și gata-gata să-mi dea cu cîrja-n cap, Mistrie a condus marile manevre. De la organele de supraveghere și de control am obținut ceva: rediscutarea "cazului" de două ori. Tot de două ori, reîncadrarea. Bine n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un culoar în altul și, la fiecare intersecție, mă opresc să-mi trag sufletul și aleg mereu galeria cea mai îngustă. Nu știu de ce, dar știu că asta trebuie să aleg. Tunelurile devin din ce în ce mai înguste, abia mai pot respira, mă târâi pe burtă în mâini, disperat, către ieșire. La ultima galerie, mă poticnesc. Umerii mei, deși prea puțin generoși, îmi blochează trecerea. Îmi duc mâinile orizontal în față, ca și cum m-aș pregăti pentru o mare săritură. Cu un ultim efort, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decît să joace teatru după un scenariu ticluit de Bătrîn îi vor mai cădea în mîini? Cum mai merg afacerile lui Milițică și ale lui Timișoara în ultima vreme, care, dacă e să te iei după ce spun ei, abia se tîrîie? Cît de tare e implicat Părințelul în toate astea? Lua plicul, îl lipea de masă cu fața în jos și îl netezea de cîteva ori cu dosul palmei. Apoi îl întorcea pe partea care îl interesa și îi cerceta cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cei mai curajoși dintre săteni, printre ei și Ochenoaia, cu acordul soldaților, Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
într-un butoi, rachiul. Din nou face cu ochiul, se duce după casă și iese cu un cărucior după el. Dacă cineva l-ar fi privit pe Niculiță, ar fi fost extrem de mirat că un omuleț asa de mic poate tîrîi prin noroi căruciorul acela. Cîinii, cam plictisiți de serviciul lor nenorocit, au concluzionat că nu trebuie să bage în seamă și omuleții de talia lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați și chiar zădărîți. După două ore, pe sub aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și se duce la deal după protosinghel. De trei ani nu am avut și noi mortul nostru; pe Luca cred că l-am îngropat cu tot cu lopată, de asta nu mai moare nimeni. Este plină mânăstirea cu boșorogi; toată ziulica își târâie hoitul prin curte: "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați". Mi se rupe șira spinării de atâtea închinăciuni. Cine știe ce încercare i-a pregătit starețul și, Doamne, câte ispite vin cu fiecare încercare! Încă este necopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
teamă): Nu cumva ai să mori și vrei să fii iertat, ca să... știi tu, cu pedeapsa... Cel mare (hotărât și blând): Dimpotrivă, noi toți avem viața veșnică și chiar cel care moare, nu moare... Băiatul: Vai de mine : să ne târâim toată veșnicia aici, pe pământ, ba animal, ba copac, ba om și tot așa, ce ai înnebunit ? E drept că m-ai bătut și m-am supărat, da' și eu te-am bătut, așa că suntem chit. Gata ! S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
deja la câțiva pași de traseul șoselei, ștergându-și din mers urmele cu una din crengile aduse cu noi. Îndată și-a arătat profilul Întunecos șirul de camioane grele. „Ce-o fi În ele?” - mă Întrebam, urmărind cum miriapodul se târâie pe albul zăpezii. Îl invidiam pe Păpădie. Știindu-l Însă dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce defila deja prin fața noastră... De la distanța la care ne aflam, ne-am putut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nevasta. Și, colac peste pupăză, mai vine și aghezmuit acasă și face gălăgie că de ce borșu-i așa de limpede. După ce se trezește îi pare rău și se bate cu pumnii în cap, că, din gospodar, a ajuns un nimeni, un târâie brâu de pe azi pe mâine; un clăcaș pe propriul ogor au dorit să-l facă de alde ai lui Bordei și alții ca el. Mai bine mor ca bunicu, că a încurcat sticla cu țuică cu cea de Verde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să fugi cu o viteză cât mai mare, și să prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o femeie singură și fără cine știe ce puteri? Oare forța exterioară a acestor împrejurări n-o împingea deloc să-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sută de pași înainte, eu în urma lui. El, cu o geantă de piele într-o mână și cu o minge de fotbal sub braț. Eu, cu un ghiozdan în spate, plin de cărți și caiete, care mă făceau să mă târâi sub greutatea lor. El, cu pas elastic, de învingător, evident arogant și sfidător, eu, copleșit parcă de toată greutatea universului. Din când în când, se uita în spate și, ca la comandă, începeam să ne privim cu dușmănie. Nu mai
Vă împrieteniți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7840_a_9165]