155 matches
-
Acasă > Poezie > Credință > BLESTEMUL ȘARPELUI Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu vină strânsă din strămoși Fără de grâi, fără picioare Port prin coclaurii umbroși Destinul meu de târâtoare. Cum nu-mi găsesc un cer anume Care ar trece peste gleznă Străin și dușmănit de lume Mă ghemui mai adânc în beznă. Pripas pământului și rob Cu suflet veșted de pădure Mi-ndemn răbdarea că pe-un orb Durerea
BLESTEMUL SARPELUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378881_a_380210]
-
fost atuncea izgoniți din rai Și azvârliți în lumea-acesta, iată Sudoarea frunții să le fie trăi Și să-mi strivească țeasta cu o piatră. Cu vină strânsă din strămoși Fără de grâi, fără picioare, Port prin coclaurii umbroși Blestemul meu de târâtoare. Referință Bibliografica: BLESTEMUL ȘARPELUI / Marin Mihalache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
BLESTEMUL SARPELUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378881_a_380210]
-
polen pe furiș, doar când era soare puternic și melcii se ascundeau în casele lor, furnicuțele porneau după mâncare doar dacă erau sigure că în drumul lor nu se vedea nici o urmă de melc, buburuzele nu mai zburau decât atunci când târâtoarele acelea răutăcioase dormeau, dar, printre toate sufletele necăjite, cel mai tare suferea Viorel. Nu mai putea cânta nici măcar o notă fără să fie auzit de Limax, Helix și spionii lor. Nu mai avea nici căsuță, cu toate că furnicuța Ruța se oferise
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
de strategii de apărare împotriva duhurilor rele. Iată, un strateg în aplicarea modalităților de înfruntare a duhurilor rele, Sfântul Ioan Colov, ne dă următorul sfat: “Sunt asemenea unui om care șade sub un copac mare și vede multe fiare și târâtoare venind spre el. Și când nu va putea să lupte împotriva lor, aleargă sus în copac și scapă. Așa și eu stau în chilia mea și văd cugetele cele viclene venind împotriva mea. Atunci, eu mă urc în copacul vieții
CE IL DESPARTE PE OM DE DUMNEZEU? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379206_a_380535]
-
oase Un geamăt de durere, și din îndureratul geamăt scăldată-n lacrimi Se nalta Enion aidoma unei lumini gingáșe; și Enion vorbi, zicînd: 595 "O Vise ale Morții! ce chipul omului îl dizolvați, De fiare însoțite și de viermi și tîrîtoare, întuneric, deznădejde. Nourii cad de pe sprînceana-mi jílavă, si colbul de pe recile-mi mădulare În marea lui Tharmas. Curînd reînnoita, o Molie de Aur, Îmi arunca-voi hainele de moarte și iar pe Tharmas îl voi Îmbrățișa. 600 Căci Iată, iarna
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
3.000 de pilde și cinci mii de cântări. Și au grăit pentru lemne [= despre arbori], de la chedrul cel mare den Livan și până la isopul ce iase prin zid, și au grăit pentru [despre] dobitoace și pentru sburătoare și pentru târâtoare și pentru pești. Și au mers toate noroadele să auză înțelepciunea lui Solomon și luo daruri de la toți împărații pământului câți auzeau înțelepciunea lui (III Regi, IV, 29-34 ; cf. 28, p. 91). Analog sunt prezentate lucrurile și într-un alt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
voie și cu oportunități ocazionale de a înflori și de a se răspândi. Tabelul 5.4 subliniază caracteristicile celor mai importante buruieni perene. Părțile vegetative sau perene care regenerează foarte rapid planta diferă de la specie la specie și include tulpinile târâtoare (rizomii și stolonii de la pir și piciorul cocoșului târâtor), rădăcinile târâtoare (ciulinii târâtori), rădăcini tuberizate (stevia/măcrișul) sau bulbii (ceapa sălbatică). Competitivitatea dură a acestor buruieni se datorează faptului că părțile lor perene sunt în vecinătatea 92 plantei sau sunt
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
se răspândi. Tabelul 5.4 subliniază caracteristicile celor mai importante buruieni perene. Părțile vegetative sau perene care regenerează foarte rapid planta diferă de la specie la specie și include tulpinile târâtoare (rizomii și stolonii de la pir și piciorul cocoșului târâtor), rădăcinile târâtoare (ciulinii târâtori), rădăcini tuberizate (stevia/măcrișul) sau bulbii (ceapa sălbatică). Competitivitatea dură a acestor buruieni se datorează faptului că părțile lor perene sunt în vecinătatea 92 plantei sau sunt fizic atașate de planta mamă și de aceea au acces mare
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
Ținta controlului prin pliviri ar trebui, așadar, să stimuleze creșterea mugurilor laterali prin îndepărtarea rizomilor și apoi a lăstarilor, dar numai dacă procesul este realizat prin completare, când resursele de nutrienți și/sau muguri viabili sunt epuizate. Rădăcinile târâtoare Rădăcinile târâtoare diferă de tulpinile târâtoare prin faptul că ele sunt sub pământ, cresc mai mult sau mai puțin orizontal și de obicei apexul se îndreaptă în jos, pentru a deveni o rădăcină verticală. Ele pot fi deosebite de tulpinile subterane târâtoare
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
târâtoare diferă de tulpinile târâtoare prin faptul că ele sunt sub pământ, cresc mai mult sau mai puțin orizontal și de obicei apexul se îndreaptă în jos, pentru a deveni o rădăcină verticală. Ele pot fi deosebite de tulpinile subterane târâtoare prin absența solzișorilor care sunt frunze modificate. 5.3. Controlul buruienilor perene Strategiile de control pentru buruienile perene cer o cunoaștere a caracteristicilor individuale ale speciilor. Astfel, fiecare 1,2 cm lungime a rizomului cu un diametru de 3 mm
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
să fie veșnică. Μ Unii greșesc nu atât prin păcat, cât prin faptul că nu dețin În ei Înșiși puterea iertării (sau a milosteniei, cum spun teologii) față de cei care se hotărăsc, la un moment dat, să se Îndrepte. Μ Târâtoarele simt, ca nimeni altcineva, atracțiile magnetice ale Pământului; oamenii, pe cele ale Cerului. Μ Sunt teorii sociologice care reduc Întreaga viață psihică a omului la un sistem de relații, În cadrul cărora acesta face un schimb de valori (materiale, spirituale etc.
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
frumusețe are pământul a poruncit „să mișune apele de sumedenie de vietăți, iar păsările să zboare pe pământ și pe sus, în întinsul cerului” și le-a binecuvântat pe toate: „Creșteți și vă înmulțiți, să scoată Pământul ființe vii, dobitoace, târâtoare și fiecare după soiul lor”. Dar, Dumnezeu Creatorul, în bunătatea Lui nemărginită, a zis că pământului îi mai lipsește ceva foarte important. Voi, copiii, știți ce-i mai lipsea pământului? (reacție pozitivă din partea sălii) Bravo copii! Da, lipsea Omul. Și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
opunea rezistență precum un nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care vibra și respira. Oriunde te uitai, peisajul era sufocat de plante târâtoare și agățătoare, liane, unduindu-se, șerpuind peste tot, de parcă jungla s-ar fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plante despre care știau sigur că sunt comestibile sau folositoare: multe ferigi, muguri proaspeți de bambus, mai multe frunze de pelin dulce ca medicament și frunzele unui tufiș, care aveau miros de lămâie, iar făcute pudră țineau la distanță insectele târâtoare dornice să le intre În colibe. Își puseră prada În coșurile de trestie pe care le aduseseră și se Întoarseră În tabără simțindu-se de două ori Împliniți. Copiii le ieșiră În cale, urându-le bun venit și conducându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pot să vadă răul, și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mișei, și să taci, cînd cel rău mănîncă pe cel mai neprihănit decît el? 14. Vei face Tu omului ca peștilor mării, ca tîrîtoarei, care n-are stăpîn? 15. El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strînge în năvodul său. De aceea se bucură și se veselește. 16. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămîie năvodului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
6. Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, cînd este aprinsă de focul gheenei. 7. Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de viețuitoare de mare se îmblînzesc, și au fost îmblînzite de neamul omenesc; 8. dar limba, nici un om n-o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. 9. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
cînd ai ieșit din țara Egiptului. 16. Neamurile vor vedea lucrul acesta, și se vor rușina, cu toată puterea lor, vor pune mîna la gură, și își vor astupa urechile. 17. Vor linge pulberea, ca șarpele; vor ieși tremurînd ca tîrîtoarele pămîntului afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și se vor teme de Tine. 18. Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea, și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici uscate lovite Între ele. Și, dintr-odată, Valea sparse creasta dinspre Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au mai Îndurat: să iasă dimineața din casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Îmbărbăteze, căci se simțea șovăitor și Încurcat. Băgă mâna În sân, apucă, pe pipăite, cu grijă, șerpișorul de cap, trase nițeluș de el - mica vietate se Împotrivea - și-l azvârli În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Târâtoarea Își Încordă amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În praf rămase o dâră tremurată. „Săru’ mâna, părinte!” se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care colcăia, prin vase proeminente, un soi de sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu neputință să te cațeri În pom, cu o găleată atârnată de gât, fără să-ți proptești mâna În omizi - și cu măruntaiele lor mucioase. Ce-l supăra cel mai tare erau țepii otrăvitori din spinările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sufletească. 11. A văzut cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborîndu-se și slobozindu-se în jos pe pămînt. 12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului. 13. și un glas i-a zis: "Petre, scoală-te, taie și mănîncă." 14. "Nicidecum, Doamne" a răspuns Petru. "Căci niciodată n-am mîncat ceva spurcat sau necurat." 15. și glasul i-a zis iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
o vedenie: un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer, și a venit pînă la mine. 6. Cînd m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele și păsările cerului. 7. și am auzit un glas, care mi-a zis: "Petre, scoală-te, taie și mănîncă." 8. Dar eu am răspuns: "Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea." 9. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
noi harbuzarii Își făceau colibă să-i ferească de ploaie, de arșiță; și la noi Își Înălțau prepeleacuri de pază: trei-patru pari sănătoși, o podișcă, un acoperiș de paie, de papură ori de răgoz, o scară... cum harbuzul e cultură „târâtoare”, o poți păzi din picioare, dintr-un prepeleac de trei metri Înălțime acoperi cu privirea o rază de cel puțin un kilometru - dar aici... Zice maică-ta: «Să știi că inspectorul ne-a spus minciuni, cu satul-greu, ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe Gardienii cei demult trecuți la cele veșnice! Drept în fața oglinzii, cu el, partenere! Așa...! Urât ești, mă, scârboșenie! Ripugnante! zice Iepurele, taxând cu promptitudine revelația aspectului real al Profesorului, reflectat în virtualitatea nemincinoasă, din spatele sticlei argintate: Un saurian, o târâtoare din iad, o licorcă, o încrucișare elementală abominabilă, între un balaur și o salamandră, sub ai cărei solzi lați, ca de cărbune, mocnea și se hrănea un foc fără sfârșit! Lovește! Lovește cu spada, Bossule! Pe voi, să vă aibă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]