176 matches
-
pretindeau că aurul trebuie Înmânat numaidecât. Englezii preferau valuta forte. Unul dintre negociatorii germani era evreu. Când Lloyd George și‑a pierdut răbdarea, i‑a cășunat pe acesta: a ticluit o uimitoare imitație ovreiască a omului; chircindu‑se, gheboșându‑se, târșâindu‑și picioarele, scuipând, sâsâind s‑urile, proiectându‑și posteriorul În afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
șină și a auzit locomotiva venind. Viața se va Întoarce curând, iar eu Îmi voi recupera locul În trenul vieții. Moartea se va retrage la postul ei din trecut, În marginea peisajului. Marea dorință a pacientului este să se cațăre, târșâind, târându‑se, șchiopătând, Împingându‑se Îndărăt la viața de dinainte de boală și să se baricadeze, să se fortifice În vechea lui poziție. Dacă aș fi murit, aș fi fost, desigur, dezlegat de promisiunea, făcută cu ani Înainte, de a scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
audă. În cele din urmă s-au auzit niște pași ușori și un chip cercetător a întredeschis ușa grea cu neîncredere, dorind parcă să mă lase afară. Era bătrână slujnica a casei, o umbră în sort, îmbrobodita, care abia își târșâia picioarele. Exploratorul era și el foarte bătrân și împărțea doar cu slujnica spațioasa casă cu ferestre închise. Venisem ca să-i văd colecția de idoli. Holurile și pereții erau plini de creaturi stacojii, măști striate în alb-cenușiu, statui ce reproduceau anatomii
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
locul dumitale, trebuie să fii în urmă mea. Ei bine, am fost destul de țepos încât să-i răspund: - E pentru prima și ultima oară în viața mea când sunt în urmă dumneavoastră. Când aproape întregul șir lung alfabetic s-a târșâit prin fața Președintelui și a Primei Doamne și a fost prezentat domnul Malraux, a venit și rândul meu să-l cu-nosc: nu auzisem niciodată de el, și i-am spus: -Enchanté, Monsieur Maurois. Jackie a zâmbit, dar domnul Malraux nu a
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
Sebastian Papaiani. Ilia Ilici îl strigă. Zahar nu sare. Sau sare, dar în legea lui. Se dă jos încet, pe scăriță, gemînd și molfăind, doarme aproape îmbrăcat, încălțat cu un ciorap de-un fel și altul de alt fel, își tîrșîie picioarele, se aranjează sumar și, în sfîrșit, după minute bune, ajunge, patern și ipocrit, la patul stăpînului. Așa începe spectacolul. Nimeni nu se grăbește. Și așa va continua regizorul pînă la sfîrșit. Tot ce se întîmplă pe scenă pare că
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
spre cancelarie. Așa că l-am văzut numai de la spate și ceea ce m-a izbit a fost părul alb, statura masivă, trupul lat din umeri, mișcându-se lent și apăsat, purtat de niște picioare la fel de voinice, într-un pas cadențat, ușor târșâit sub greutatea corpului, fără să pot spune că era un mers legănat, ci doar condiționat ritmic de deplasarea continuă a făpturii sale ce nu înceta să-mi pară uriașă. Nu știu de ce " sau poate că tot datorită staturii copleșitoare și
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
să caute formulări expresive, fără să se pună măcar de acord cu gramatica limbii române. Este mereu de o impolitețe flagrantă, făcându-te să te gândești la acei indivizi prost-crescuți care ies duminica în fața blocului îmbrăcați în pijama, nerași și târșâindu-și papucii. Așa stând lucrurile, îți trebuie o anumită doză de masochism ca să citești versurile din volumul recent apărut, Manifest anarhist și alte fracturi. Imediat după ce deschizi cartea te trezești împroșcat cu expresii dintre cele mai vulgare, unele de o
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
largul lui printre bogătași. Obișnuia să se gândească la ei, la nevestele lor urâte și certărețe, la îngrozitoarele lor operații de chirurgie, cu un veșnic sentiment de milă. Când intra în casele lor nu se putea mișca fără să-și târșâie picioarele. - E acasă Pepe?, întrebă. Pusese colivia pe masa din sufragerie. - E la școală, spuse nevasta lui José Montiel. Dar nu mai întârzie mult. Și adăugă: Montiel face baie. În realitate José Montiel nu avusese timp să facă baie. Își
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
devenit atunci mai calmă și mai îndepărtată, o lumină albastră, din ce în ce mai albastră s-a fixat în privirea ei, pleoapele i s-au închis apoi și ca pe un fruct a cules-o somnul. [...] Ușa scârțâie, iar bătrâna intră în cameră târșâindu-și saboții. Azi neliniștea o macină, fiindcă-i ziua de pensie și-n asemenea zile ea se trezește de la cinci dimineața, își închide nasturii la guleru-i fals, alb, al rochiei dinainte de război, își pune pașaportul pe pernă și înoată în
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
roșii mușcate de vântul înghețat. [...] La ușă sună întruna. Sunt la capătul unei zile cenușii. Copila adorabilă stă pe pat, cu ochii încă plini de lumina albastră a somnului, lipită de un ursuleț de pluș. Dar lângă ușă se aude târșâit de saboți și niște bolboroseli ursuze. Bătrâna declară ca de obicei că-n zilele noastre toate femeile sunt niște depravate și c-ar trebui să-mi mișc curul, fiindcă-i una la ușă care mă caută. În capul scării e
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
împărtășesc cu toții ceva, noi trei de-aici, așa simțea. Era genul acela de rară camaraderie generată de evenimentele singulare, chiar dacă ceilalți nu știau că el se afla aici. Aproape nimeni nu intra singur în încăpere. Veneau în grupuri, în loturi, târșâindu-și picioarele, vânzolindu-se un moment în preajma ușii, apoi plecând. Unul sau doi se întorceau și plecau, iar apoi și ceilalți, uitând ce văzuseră chiar în secundele în care se întorceau îndreptându-se către ușă. S-a gândit la ei
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
di-rec-toa-rea in-te-ri-ma-ră a li-ce-u-lui, mi-cu-ța Ire-ne Tso-u-tso-u-ras. Di-ver-si-ta-tea nu-me-lor se oglin-deș-te în cea a ti-pu-ri-lor de în-căl-ță-min-te ivi-te de sub ti-vu-ri-le un-dui-toa-re ale ro-be-lor, în timp ce ei îna-in-tea-ză sprinten în pan-to-fi Nike uzați, se fâțâie mândri pe tocuri cui sau își târșâie pi-cioa-re-le în san-da-le largi. Jack Levy în-ce-pe să se su-fo-ce. Do-ci-li-ta-tea oa-me-ni-lor, do-rin-ța lor fun-da-men-ta-lă de a le face al-to-ra pe plac! Evreii Eu-ro-pei gă-tin-du-se cu cele mai bune hai-ne ca să fie mănați spre la-gă-re-le de ex-ter-mi-na-re. Ele-vii și
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
să fie. Astăzi mă pregătesc să-i fac ultima vizită bătrânului profesor. A zecea. Când sun la ușa lui e seară, o seară rece și umedă de început de iarnă: bate vântul, cade o lapoviță enervantă. Într-un târziu, aud târșâit de papuci și îmi deschide. El trebuie să fie, deși nu mai seamănă deloc cu el însuși, cel de acum zece zile. Poartă un fes pe cap și un halat ponosit, se sprijină într-un baston. Mă îndeamnă să intru
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
pasă?... Drumul de la spațiul imens al bibliotecii lui Faust la alegoria nopții walpurgice este mai scurt decît credem. Plină de maculatură, de grămezi de ziare ce-și întind cenușiul pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
pasă?... Drumul de la spațiul imens al bibliotecii lui Faust la alegoria nopții walpurgice este mai scurt decît credem. Plină de maculatură, de grămezi de ziare ce-și întind cenușiul pretutindeni, camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
altă dimensiune a universului? Din punctul său de vedere, preotul nu are ce să își reproșeze: nu a făcut decât să respecte cu strictețe etapele ritualului de exorcizare. Dacă Necuratul și-ar fi făcut apariția la tribunal, și-ar fi târșâit picioarele până în boxa martorilor și acolo ar fi pițigăiat, da, domnilor, am intrat în fata aceea și dumnealui, adică inculpatul, nu s-a lăsat până nu m-a scos de acolo, atunci tot procesul ar fi dobândit o alură fantastică
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
mort, anonim și îmbibat de alcool al pescarului...Ce se cuvine să jelim, viața sau moartea lui? Capitolul IX îNTR-UNA DIN NOPȚI, CAROL SE sculă din pat ți începu să-și facă de lucru prin cameră, pe întuneric. își târșâi papucii până la ușa care dădea direct în stradă și-o deschise larg, simțindu-și fața izbită de lumina verde a farului. Undeva, în depărtare, câinii rupeau lanțurile prin ogrăzi, hămăind la luna plină. Inspiră adânc, de câteva ori, aerul tare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un ungher și, luând-o din fundul hardughiei, ocolind scaunele și mesele răzlețe, pierdute în întinderea aceea de dușumele și pereți albi de scândură văruită, începu să măture. Apoi așeză mătura de-a curmezișul, cu coada pe-o masă, și, târșâindu-și târlicii, se apropie și se opri în spatele Invalidului. Ce-i? S-o isprăvit făina de păpșoi. Cată în ladă. Mai este? Este. Cât? Cam pe sfert. Bine. Ascultă-ncoa! Pe frontul de răsărit au fost întâmpinate atacurile sovietice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ocurență (trădarea dragostei dintâi, prima și cea mai dureroasă decepție amoroasă) e superb interpretat de trubadurul nostru postmodern: "în zadar îl mai ascult pe hendrix/ nici măcar chitara lui n-ar putea dezgropa/ tremoloul acelor zile ceața purpurie/ prin care-mi târșâiam bocancii cu ținte/ gustul de rodie al primei înfrângeri/ (și în ochii ei scria/ ieși afară dumneata)/ năucit m-am lăsat pe vine în mijlocul foișorului/ o clipă oasele subțiri mi-au trosnit/ lanțurile argintii zornăiau îngrijorate/ găurile din blugi atârnau
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
jumătate: Ușa de la baie scârțâie. O rază subțire de lumină pătrunde în cameră. Scârțâit de pantofi, un palton mare, mai mare decât bărbatul care-l poartă... Dussel se întoarce de la schimbul de noapte din biroul lui Kugler. Zece minute de târșâit picioare pe podea, fâșâit de hârtii (de la alimentele pe care le ascunde), apoi se face patul. După care silueta dispare iarăși și nu se mai aude decât din când în când câte un mic zgomot suspect de la toaletă. În jurul orei
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
fu cuprins de o moliciune dureroasă. Nu mai avea putere nici s-o țină de degete. Rima îl susținea mergînd de-a lungul drumului. O ura. își dorea să se întindă pe jos și să doarmă, așa că-și mască pașii tîrșîiți într-un mers liber și se gîndi cu răutate: „O să se sature repede să mă tîrîie după ea“, dar Rima nu se plînse și menținu ritmul multă vreme. în cele din urmă, simțindu-și capul gol, Lanark se prefăcu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
senzorii perfecționați ai flotei imperiale și probabil că navele care asigurau liniștea lui Bella VII ar fi distrus obiectul acela necunoscut înainte chiar de a apuca să afle ce este. Nu, nu era o destinație bună. Radoslav porni cu pași târșâiți spre ieșirea din Camera Ouălor. Făcea ceea ce anii lungi în care trebuise să ia decizii complicate îl învățaseră că e mai bine. Amâna hotărârea până când avea să fie sigur de ea. Își continuă drumul pe coridoarele complicate ale subsolului bibliotecii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
hârtii, plicuri și dosare goale, ca și de o considerabilă cantitate de sticlă spartă, care provenea de la ușile unei biblioteci mari, cu rafturi și sertare. Am trecut pe lângă două uși și m-am oprit locului când am auzit un zgomot târșâit de scaun Într-una dintre camerele din fața mea. Am Întins instinctiv mâna după armă. Din păcate, o lăsasem În mașină. Mă duceam să iau o sabie grea de cavalerie, care era prinsă pe perete, când În spatele meu am auzit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
primul, ordonându-le gardienilor și adjutantului să iasă afară din cameră. — Herr Gunther, luați loc, vă rog, Îmi arătă el spre un scaun din fața biroului. Am privit Înapoi la ușa care se Închidea și apoi m-am deplasat Încet Înainte, târșâindu-mi picioarele, cu mâinile În buzunare. De vreme ce la arestare Îmi fuseseră luate șireturile și cureaua, era singura modalitate de a-mi ține pantalonii ridicați În brâu. Nu mai cunoscusem Înainte de asta ofițeri superiori din SS, așa că nu eram sigur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu-mi doresc câtuși de puțin să fiu sănătos așa. Se duse cu mașina la Dedham Glen, să-i ceară părerea Barbarei. Trecuseră mai multe luni de când Mark fusese internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se aranjeze neliniștită, așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]