76 matches
-
mai lesne decât fleacurile mici și ușoare, când ai o dată rețeta sigură. (Rețetă practică pentru a face o lucrare literară, în genere).16 Mai mult decât prin dimensiunile prozei sale, Caragiale se apropie profetic de formele "textualismului" exersat în paginile târgoviștenilor, prin tehnica relativizării temei prin variațiuni. Cu vizibilă funcționalitate parodică în celebra piesă al cărei tiltlu denumește ineditul procedeu, dar și în Groaznica sinucidere din strada Fidelității sau chiar în savuroasa stenogramă Congresul cooperativ român (Ședința de inaugurare), respectiva tehnică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc., tehnica temei cu variațiuni presupune reluarea prin amplificare, parafrazare, contrazicere sau negare, sugerând relativizarea adevărului și pluriperspectivismul. Este, astfel, o prefigurare a tehnicii palimpsestului, a "șirului de oglinzi" sau a "păpușilor îngropate una într-alta", toate marote compoziționale ale târgoviștenilor. Formula romanescă a lui Radu Petrescu se bazează în totalitate pe simultaneism și "impalidare"parafrazare a unui model fixat în interiorul cărții. Inclusă în jurnalul atelier de creație Părul Berenicei, observația autorului că "romanul își conține modelul, originea, își este simultan
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual și încifrându-și revolta într-o proză subiectivă, "textualistă", ironică, parodică sau "urmuziană". Homo politicus se insinuează prin ricoșeul ironiei la Mircea Horia Simionescu, după cum remarcam în capitolul Diplomație postcaragialiană. Întrucât, printr-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tovarăși, că poporul și lupta spre mai bine constituie principala forță motrícă (schimbă accentul) mótrică în transformările spre stări superioare care au survenit și survin de-a lungul istoriei..."40. În concluzie, caragialismul tipologic este fructificat în contextul ficțional al târgoviștenilor, care-i exploatează semnificațiile în scopul demistificării istoriei, printr-un demers recuperatoriu totodată, prin care i se pulsează o nouă viață și i se reconfirmă "actualitatea eternă"41. 6.2.3. Pasageri într-un "accelerat al complimentelor" O formă de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mișcării presupuse de jocul intertextual. Particulara observație borgesiană conform căreia "Wakefield îl prefigurează pe Kafka, dar acesta din urmă modifică și modelează lectura lui Wakefield"47, își extinde valabilitatea, ilustrând generala reciprocitate a "datoriei" textelor relaționate. Model și precursor al târgoviștenilor în multe privințe, așa cum am demonstrat, fapt recunoscut ca atare, de altfel, atât de Mircea Horia Simionescu în Citiți-mă noaptea, care prefațează textul integral al Dicționarului onomastic sau în Cursiv bio-bibliografic, integrat în finalul romanului Licitația, dar și de către
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu există nici o legătură între înfrânarea arghirofiliei și problema patriarhului-regent, un aspect dogmatic care antrenează însăși esența Ortodoxiei 10. O replică elevată la argumentația naeionesciană vine din partea unui teolog, cărturar de marcă al Bisericii Ortodoxe Române, vicarul arhiepiscopal Tit Simedrea Târgovișteanul, care admite gradul de compatibilitate între funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, după legile țării, Nae Ionescu arată, pe baza articolului 22 din Constituție și a Canonului 26 al Sinodului al IV-lea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și din aceasta să răsipească lucrurile aceștia și Biserici și să se pricinuiască defăimare preoției. Iar de nu o va face aceasta, să fie supus Dumnezeieștilor Canoane". 12 Nae Ionescu, Patriarhul român și canoanele. Al doilea răspuns P. S. Tit Simedrea Târgovișteanul, în "Cuvântul", an III, nr. 852, 1 septembrie 1927, pp. 1-2, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 135. Nae Ionescu aduce în discuție, ca probe incontestabile, Canonul 6 Apostolic; Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; Canonul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
temporalia". Puterea instrumentală care reieșea din împărăția spirituală a lui Hristos nu se confundă cu împărăția temporală. 16 Ibidem, cap. II "Extension du pouvoir indirect", p. 40. 17 Nae Ionescu, Patriarhul român și canoanele. Al doilea răspuns P. S. Tit Simedrea Târgovișteanul, în "Cuvântul", an III, nr. 852, 1 septembrie 1927, pp. 1-2, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 135. 18 Nae Ionescu, Convocarea Sfântului Sinod. Chestiunea prealabilă, în "Cuvântul", an III, nr. 875, 24 septembrie 1927, p. 1, în
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
are propensiunea spre alegorie a celui de-al doilea -, V. scrie un roman al eului ce trimite la scrierile lui M. Blecher și în care se regăsește ceva din strania atmosferă mateină. Anunțând într-un fel rafinamentul poeziei expresive a târgoviștenilor, dar - s-a spus - și profunzimea poemului filosofic existențialist al lui Mircea Ivănescu sau aspectul controlat al proiecțiilor oniricilor din anii ’70, cartea, livrescă fără a pastișa, sugerează, aidoma lucrărilor contemporane ale lui Pavel Chihaia, Mihail Villara sau Dinu Pillat
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
sale de lucru cu infractorii", în Neamțu, G.; Stan, D. (coord.), Asistență socială/studii și aplicații, Editura Polirom, Iași, 2005. *** Enciclopedie de filosofie și științe umane, Editura ALL, București, 2004. *** Enciclopedie de istorie universală, Editura ALL, București, 2004. Episcop Vasile Târgovișteanul, Opera caritativă a Bisericii din primele veacuri creștine, în Rev. "Ortodoxia", nr. 2/1991. Ferreol, G.; Jucquois, G. (coord.) Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, Editura Polirom, Iași, 2005. Flew, A. (coord.), Dicționar de filozofie și logică, ediția a II
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Rothery M. A.; Grinnell, R. M. Jr., Cercetarea calitativă în asistența socială / Fapte, etape și sarcini, Editura Polirom, Iași, 2005. Valade, B., "Schimbarea socială", în Boudon, R. (coord.), Tratat de sociologie, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 2006. Vasile Târgovișteanul, "Opera caritativă a Bisericii din primele veacuri creștine", în "Ortodoxia", nr. 2/1991. Vălică, M.; Chirilă, P.; Băndoiu, A.; Popescu, G. C., Teologie Socială, Editura Christiana, București, 2007. Vlăsceanu, L. (coord.), Sociologie, Editura Polirom, Iași, 2010. Weber, M., Etica protestantă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
social-caritativă de care acestea se ocupau. 4 Pentru o prezentare mai amănunțită a se vedea: Dumitru Stan, "Fundamentarea asistenței sociale în spațiul românesc", în George Neamțu (coord.), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003, pp. 465-507; și Episcop Vasile Târgovișteanul, "Opera caritativă a Bisericii din primele veacuri creștine", în rev. Ortodoxia, nr. 2/1991, pp. 143-153. 5 De Alexandru Ipsilanti se leagă foarte multe reforme în cele două Țări române. Alexandru Ipsilanti (1725-1805), a fost domnitor în Muntenia: 15 septembrie
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
nu există nici o legătură între înfrânarea arghirofiliei și problema patriarhului-regent, un aspect dogmatic care antrenează însăși esența Ortodoxiei 10. O replică elevată la argumentația naeionesciană vine din partea unui teolog, cărturar de marcă al Bisericii Ortodoxe Române, vicarul arhiepiscopal Tit Simedrea Târgovișteanul, care admite gradul de compatibilitate între funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, după legile țării, Nae Ionescu arată, pe baza articolului 22 din Constituție și a Canonului 26 al Sinodului al IV-lea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și din aceasta să răsipească lucrurile aceștia și Biserici și să se pricinuiască defăimare preoției. Iar de nu o va face aceasta, să fie supus Dumnezeieștilor Canoane". 12 Nae Ionescu, Patriarhul român și canoanele. Al doilea răspuns P. S. Tit Simedrea Târgovișteanul, în "Cuvântul", an III, nr. 852, 1 septembrie 1927, pp. 1-2, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 135. Nae Ionescu aduce în discuție, ca probe incontestabile, Canonul 6 Apostolic; Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic; Canonul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
temporalia". Puterea instrumentală care reieșea din împărăția spirituală a lui Hristos nu se confundă cu împărăția temporală. 16 Ibidem, cap. II "Extension du pouvoir indirect", p. 40. 17 Nae Ionescu, Patriarhul român și canoanele. Al doilea răspuns P. S. Tit Simedrea Târgovișteanul, în "Cuvântul", an III, nr. 852, 1 septembrie 1927, pp. 1-2, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 135. 18 Nae Ionescu, Convocarea Sfântului Sinod. Chestiunea prealabilă, în "Cuvântul", an III, nr. 875, 24 septembrie 1927, p. 1, în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
concurs literar care a avut loc la Târgoviște, în toamna trecută, când un pedofil nenorocit, Gh. Izbășescu, care se crede și poet, a făcut tot posibilul pentru ca Bobiță (Constantin-Virgil Bănescu n.n.) să nu ia premiul întâi, i-am spus tânărului târgoviștean să nu mai participe la concursuri, să-și facă o carte și să căutăm un editor. Persuadat de dl. Liviu Ioan Stoiciu a depus totuși un volum la concursul național de poezie "Aurel Dumitrașcu" din toamna anului trecut ieșind câștigător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost Tit Semedrea, fost episcop al Hotinului și ales mitropolit la 13 iunie 1940, rămânând în scaun până în ianuarie 1945. Din acest an și până în 1948, când Mitropolia Bucovinei a devenit Arhiepiscopia Sucevei și a Maramureșului, a păstorit Emilian Antal Târgovișteanul, iar primul arhiepiscop al noii arhiepiscopii înființate în 1948 a fost Sebastian Rusan, episcop de Maramureș, păstorind între 1948 - 1950, după care a fost ales mitropolit al Moldovei și Sucevei. Acestea sunt, așadar, cadrele politice, culturale, sociale și religioase în
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
una a asemănărilor dictate prin norme prealabile”. Dacă nu se sprijină suficient pe motivațiile de istorie literară necesare (cronologia constituirii grupului, aportul protagoniștilor la fondul doctrinar comun, modul de participare individuală și diferențele implicite etc.), în schimb, comentariul, interpretarea scrierilor „târgoviștenilor” au o formulă colocvială, suplă, ingenioasă, echilibrat distribuită între rigoarea supunerii la obiect și digresiunea confesivă. Criticul investighează nuanțat modurile particulare și formele predilecte ale prozatorilor analizați de a se raporta la lumea literaturii („catalogul de imagini”, „lista”, „repertoarul de
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
Alexianu. 1468 Tit (Teodor) Simedrea (1886-1971), prelat ortodox și istoric român. Studii de Teologie la Universitatea din București și de Drept la Universitatea din Iași; specializare în Teologie la Montpellier și Paris (1922-1923). Arhiereu vicar ar Arhiepiscopiei Bucureștilor cu numele "Târgovișteanul" (1926-1935); Episcop al Hotinului cu reședința la Bălți (din 11.12.1935); mitropolit al Bucovinei (13.06.1940-31.06.1945). Retras la schitul Darvari din București și mănăstirea Cernica (31.06.1945-09.12.1971). 1469 Documentul a fost înregistrat de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Sărutul), iar apoi alte capitole (Drumuri) în ,Viața românească" din 1967. Clasează cu pasiune în cataloage speciale picturile soției (numită frecvent ,maestrul") și ale celor doi copii (Iorgu și Ruxandra). Un mare eveniment al biografiei lui, ca și al celorlalți târgovișteni, e audierea lui G. Călinescu: ,am întâlnit un om genial, pe G. C." (p. 68) - notează la 10 iulie 1964. Va reflecta la moartea lui G. Călinescu din martie 1965 (p. 127-129) și apoi la aceea a lui Tudor Arghezi
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
Horia Simionescu. însă jurnalul respectiv este un adevărat "tratat", în buna tradiție a lui Alexandru Odobescu, o artă a divagației predată cu măiestrie de marele "ingenios". Reeditarea acestui text este un pas important spre regăsirea unei dimensiuni importante a operei tîrgovișteanului. Paradoxal, Mircea Horia Simionescu este cunoscut mai ales ca autorul unei cărți greu accesibile marelui public - este vorba despre tetralogia Ingeniosul bine temperat. Iar acest experiment radical pune în umbră o latură a operei sale pe care cititorul obișnuit ar
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
experiența comunistă? Dacă postmoderniștii au triumfat teoretic, de ce au eșuat practic? Dacă există un contra-canon, atunci care e acesta și cine nu e de acord cu el? Până una alta, cine îi contestă pe Dimov, Naum, Radu Petrescu sau pe târgovișteni, nume tot aduse în discuție când e vorba de suplimentări canonice? În mod normal, câteva lucruri elementare ar fi trebuit, dacă nu lămurite cât de cât, măcar luate în discuție într-o dezbatere de asemenea anvergură. Dar culegerea nu are
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
P. F. Sa. părintele Patriarh, iar prin ordin am fost chemat la Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor pentru hirotezie, primind crucea și brâul rangului respectiv"”.[6] În anul 1989, ca încununare a înnoirii picturii, a săvârșit rânduiala bisericeasca Preasfințitul Vasile Costin, Târgovișteanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. 5. Vizite pastorale Date certe, privind cercetarea canonică a parohiei de către arhierei, privesc evenimente bisericești desfășurate la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI: 26 octombrie 1989 - Preasfințitul Vasile Costin, Târgovișteanul- participă
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
strălucește la București, restabilind domniile pământene pe scaunul țării, se sfârșește trist la Târgoviște. Tudor și multi dintre soldații săi sunt masacrați de eteriști pe locul din fața bisericii Mitropoliei, unde s-a ridicat o cruce de piatră, în amintirea lor. Târgoviștenii au participat activ la revoluția română din 1848 si au sustinut toate actele politice ale unioniștilor. După unire, Alexandru Ioan Cuza a intrat să viziteze orașul, pe sub o arcadă de flori, la 17 iunie 1859. Modernizarea societății românești la sfârșitul
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
a rămas văduv, în urma decesului soției sale, Anastasia. S-a închinoviat în același an la Mănăstirea Sinaia, sub numele de Irineu, fiind apoi ridicat la rangul de arhimandrit. Ales în anul 1936 ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de "Târgovișteanul", a fost hirotonit întru arhiereu la 17 octombrie 1936 și desemnat să conducă secția culturală a Consiliului arhiepiscopal. În această calitate, a fost desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca locțiitor de episcop al Râmnicului-Noul Severin, cu titulatura
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]