251 matches
-
cu toată fața, ridurile erau arse de soare dar despărțite de dungi albe ce se vedeau doar când tata se spăla afară, în curte, aplecat peste lighean, cu ochii închiși, cu clăbuc peste tot, frecând cu palmele-i aspre pielea tăbăcită de soare, de vânt și de gânduri, se auzea de parcă dădea mama morcovi pe răzătoare, hârști-hârști-hârști, pielea frunții se mișca în sus și în jos arătând liniile albe... Sub sprâncenele drepte odihneau două pete verzi cu nervuri maronii, nasul era
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
În camera cu toate incubatoarele cele mai șocante momente erau la aspirația copiilor. Se face cu sonde speciale și, cu toate că buburuzelor ăstora mici le plăcea foarte mult cum îi masau asistentele ca să scoată mucozități, zgomotul pe care-l făceau când tăbăceau copilul era șocant. Dar te obișnuiai, benevol asistai la lucrurile astea. Foarte dureroasă e punerea unei branule. Ei sunt cât pumnul, că sunt prematuri, mititei, să-i vezi cum îi doare și se chinuie și așa mai departe, nu e
Eroi la terapie intensivă () [Corola-blog/BlogPost/338102_a_339431]
-
un autogolnoica româniaici de veacuri( stau și mă gândesc ca prostul )... XXIX. TU ȘI EU, de George Safir , publicat în Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015. rătăciți tot universul l-am bătut în lung și-n lat pașii-s tăbăciți de mersul fără țintă și popas ochii-s obosiți și galeși nu mai pot privi în urmă gura nu mai are glas ca doi miei pierduți de turmă noi doi singuri am rămas tu și eu doi foști străini până
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
privi în urmă gura nu mai are glas ca doi miei pierduți de turmă noi doi singuri am rămas tu și eu doi foști străini până noaptea a trecut ... Citește mai mult rătăcițitot universull-am bătut în lung și-n latpașii-s tăbăciți de mersulfără țintă și popasochii-s obosițiși galeșinu mai pot privi în urmăgura nu mai are glasca doi miei pierduți de turmănoi doi singuri am rămastu și eudoi foști străini până noaptea a trecut... XXX. AM FOST AICI MEREU STĂPÂNI, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
ie din borangic pentru Suzana, un portmoneu din piele pentru tatăl vitreg și pentru Andraș - eu îi ziceam Andrei - o curea lată din piele de toval[ Toval = piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează de obicei încălțămimte rezistentă. (DEX).] cu desene imprimate prin presare și cataramă turnată din bronz. O cumpărasem de la un vaporean, special pentru el, căci adolescenții purtau așa ceva la blugi. Seara, ne-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
descris astfel: era împletit în șapte, având o lungime de 6-7 metri. Când pocneai cu el, despicai piatra, nu alta. Tunet, noi nu ne jucam cu datina. Buhaiul (fig.nr.3), alcătuit dintr-o putinică, chiostec, avea capacul din piele tăbăcită de vițel. R: Despre buhai ce îmi puteți spune? M.V.: Aaa, scotea un sunet atât de frumos. Ne chinuiam mult la construcția lui pentru a îl face să scoată sunetele cât mai frumoase, nu dintr-alea dogite și supărătoare la
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > TU ȘI EU Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului rătăciți tot universul l-am bătut în lung și-n lat pașii-s tăbăciți de mersul fără țintă și popas ochii-s obosiți și galeși nu mai pot privi în urmă gura nu mai are glas ca doi miei pierduți de turmă noi doi singuri am rămas tu și eu doi foști străini până
TU ȘI EU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374198_a_375527]
-
tratament estraordinar. Pielea trebuie dezinfectată la graniță chiar, și această dezinfectare o ia din mâna negustorului, căci [î]i face imposibil transportul la locul unde ar putea s-o desfacă, mai cu folos. Ea trebuie, în urma grozavei dezinfectări, să fie tăbăcită la fața locului. Lâna iar trebuie dusă de la vamă direct la spălătorie. Las' că prin spălătură lîna-și pierde grăsimea animalică, se văpsește rău și nu se poate netezi cu folos, încît există alte procedări prin cari se spală și se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o largă răspândire. Specializarea meșteșugarilor era și aici foarte accentuată: cizmari, ciubotari, pantofari, iuftari, curelari, săhăidăcari, blănari, cojocari, cușmari, tăbăcari, „boingii” de blăni etc., apar distinct în documente. Un loc aparte în această ramură îl ocupă tăbăcăriile în care se tăbăceau pieile, adică se executa curățirea de păr, înmuierea, dubirea, fermentarea, uscarea. Ele erau de fapt mici ateliere, cu 1-3 lucrători salariați. Cele mai multe dintre ele erau situate în orașe, mai precis la marginea lor, întrucât locuitorii se opuneau înființării lor în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fugi mâncând pământul”, „(despre cai) a sări într-o parte”, „a fixa (cu un bulon etc.)”, „a zăvorî”, „a înfuleca”, „a dezerta dintr-un partid”, „(ca un) glonț”, „(ca o) săgeată”. Bark înseamnă, printre altele, „scoarță”, „coajă (de copac)”, „a tăbăci”, „a scoate coaja/scoarța (unui copac)”, „(fam.) a jupui (pielea)” și are omonimul bark - „a lătra”, „(fig.) a se răsti”, „(fam.) a tuși (răgușit)”, „(argou) a face reclamă (strigând la ușa magazinelor)”, „lătrătură”, „răsteală”, „țăcănit/lătrat (de mitralieră)”, „(fam.) tuse
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
context al României s-au obișnuit cu asemenea imagini și trăiri (aceasta este una dintre consecințele cele mai tragice ale «Epocii»), dar în urmă cu 50 de ani Românii nu erau deprinși cu acestea, nu erau așa de „tociți” ori „tăbăciți”. Nimeni nu ar trebui să creadă că poate fi ferit, ca individ ori țară, de asemenea scene, căci este o urmare logică a oricărei dictaturi puse în dificultate de necesitatea rezolvării unor situații („binele” oamenilor devine o valoare răsturnată) sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o exprimare artificială, pedantă și, finalmente, neclară, în ciuda tonului poruncitor. Pe bună dreptate, Caragiale a ironizat această neimplicare și fugă de răspundere narativă. La fel, ziariștii au observat tembelismul anunțurilor de tipul: „Fustele se ridică între ora 10-12” sau „Se tăbăcește cu pielea clientului”, sintagme care includ cu prisosință și echivocul, apropierile nedorite de sens etc. Ceva mai concesivi decât marele Caragiale, noi ne mulțumim a spune că, în avântul unei descrieri, putem folosi unele expresii impersonale, dar cu mare atenție
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aer, cu fețele pătate iremediabil cu maro de la praful de tutun. Ar fi putut să vadă muncitori care Împrăștiau manifeste pro-sindicat În timp ce erau urmăriți de detectivii lui Pinkerton. Pe alei lăturalnice ar fi putut vedea bătăuși puși pe eliminarea sindicatelor, tăbăcindu-i pe autorii acelorași manifeste. Ar fi putut zări polițiști, pedeștri sau călare, dintre care șaizeci la sută erau În secret membri albi ai Ordinului Protestant al Legiunii Negre și aveau propriile metode de a se descotorosi de negri, comuniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului de geam. Piciorul stâng era mâna dreaptă, iar degetul mic de la mâna stângă corespundea pleoapei stângi. Aveam unghii în loc de ochi și piele tăbăcită în loc de urechi. Miroseam cu pielea și simțeam cu limba... Mă gândeam la trecut și, cu noua mea rațiune de a fi, era incredibil câte lucruri erau catalogate acum ca fiind josnice și anormale. Cum am putut eu da binețe atâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
padre. Să citim și să scriem. Și să vorbim în limba spaniolă. Cu ochii în pământ, mai marele satului răspundea ca și cum ar fi murmurat cuvinte învățate pe de rost. Am mai învățat și să semănăm semințe, să îngrijim ogorul, să tăbăcim pielea. Vă bucurați cu toții că ați învățat aceste lucruri? Da, padre. Undeva în sat se auzi cântând un cocoș. Niște copii despuiați se uitau dintr-un colț al răscrucii la această scenă ce aducea întrucâtva cu o judecată. Velasco se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu, erau tot felul de oameni. Pentru o perioadă am lucrat în Grupul Științelor, fiind subordonat lui Murai. Făceam tobe și studiam metode de tăbăcire a pielii de porc. Făceam multe lucruri (râde). Mergeam să învățăm la locul unde se tăbăcea pielea, să descoperim ce fel de lemn ar fi bine să folosim. Începeam de la lucrurile fundamentale. Unde se găsea lemnul potrivit pentru tobe, nu știam. Am renunțat și am mers pe intuiție. Cum am spus și mai înainte, ne ocupam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ea și eu suntem heterosexuale. Și ea și eu am iubit doar bărbați. Și ei și mie ni s-au împlântat cuțite în spate din partea oamenilor celor mai apropiați. La acea vreme, ea avea deja o carne a sufletului bine tăbăcită de suferință, de trădare, de înfrângere a dorinței de a dispărea. Tot ce și-a putut păzi când nu mai avea nimic de păstrat a fost demnitatea. Ursula nu poate să se târască. În ani, am învățat și eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mine. Mi-a povestit de Pu. Îl ascultam fără interes, ușor uimit doar de întâmplare. Credeam că viața le potrivește astfel spre a-și bate joc de mine, spre a mă umili, dacă de rănit nu mă mai putea. Eram tăbăcit de cicatrici, nu mai avea nici un haz o nouă rană. O știa și viața, plictisită și ea de mine. Trăiam, în vremea aceea, amorf. Nu mai primeam nici un semn din afara mea. Fără dureri, fără bucurii, fără spaime, tristeți, gânduri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se înclină adânc, încheind ritualul prin tradiționalele plecăciuni, cu fruntea lovind pământul. — Ridică-te, îi zice Nuharoo și le face semn eunucilor să aducă ceai. Yung Lu are spre treizeci de ani. Ochii lui sunt arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi. Nuharoo începe să pălăvrăgească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi-a rămas în minte o întrebare. Ce-a avut cu băiatul? De ce l-a bătut atât de înjositor, tăvălindu-l pe jos în fața clasei cu lovituri de picioare? Mă uit la părul lui alb și la întreaga lui figură tăbăcită de atâtea decenii de viață prin care a trecut, cu aceste căderi și poate cu înălțăm, dar care nu i-au fost cunoscute și prețuite, și nu găsesc răspuns la întrebarea mea. Îmi spune pe nume și ciocnim paharele. Îl
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se termina În fioroasa Vale a Puțului, traversa apoi pârâiașul, afundat Între bozii, lipani ori țevi lungi de cucută și ajungea În curtea din spate a lui Câinaru, bătrânul cojocar și tăbăcar. Acesta cumpăra pieile de iepuri de la primar, le tăbăcea și cosea din ele căciuli și haine croite cu Îndemânare, pe care, Însă, nu le vindea În sat - căci nu cumpăra nimeni de la el de când se aflase că făcea negoț cu untură de câine -, ci le trimitea cuiva care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
printr-o vrăjitorie. Eternul vânt al deșertului îi măturase culmile timp de milioane de ani, lipsindu-le de orice urmă de pământ, nisip sau vegetație, și aspectul lui era cel al unei imense stânci goale, lucitoare, bătute de soare și tăbăcite de brutalele diferențe de temperatură dintre zi și noapte. Călătorii care avuseseră ocazia să traverseze acei munți afirmau că în zorii zilei se aud glasuri, țipete și gemete, deși, în realitate, era vorba de zgomotele făcute de pietrele încinse când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
certitudinea i se va pierde și localizarea când va cădea prima ploaie mai puternică și plantele vor irumpe fragede și voioase din humusul creator. Luând În considerare dificultățile și temându-se să nu cadă În mocirla de recursuri În care, tăbăciți În șmecherii, avocații vicleni ai maphiei ar fi afunda-o fără milă și compasiune, legea hotărî să aștepte cu răbdare să vadă cum vor evolua lucrurile. Era, fără umbră de Îndoială, atitudinea cea mai prudentă. Țara era mai agitată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu de o fată cu tălpile tăbăcite?râd amândoi cu hohot. — Ai făcut o mare greșeală! Regreți? — Nu regret. Fata de care m-am îndrăgostit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]