516 matches
-
celor ce voiau libertatea cu orice preț? Pe aici când treceai, nu puteai să întorci privirea spre malul celălalt căci erai catalogat drept ,,trădător’’ și puteai să fii cazat aici fără voie, și mai presus de atât să ieși bine tăbăcit de către soldații în termen, care voiau o permisie sau o avansare la ,,excepțional’’. Pe marginea acestui subiect ar fi multe de spus. Mă rezum doar la acest inocent articol. Referință Bibliografică: Pichetul de graniceri / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PICHETUL DE GRANICERI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371228_a_372557]
-
pot esporta în Austria, liberi de orice taxă, productele principale ale țarinilor noastre: grânele, rapița, piele[a], lâna, seul, petroliul; iar tânăra noastră industrie a fost pentru prima oară protejată. Taxele pe zahar, săpun, hârtie ordinară, postavurile ordinare și pieile tăbăcite constituiesc un câștig economic învederat. Din punctul de vedere fiscal convențiunea reprezintă un câștig simțitor; tabloul recapitulativ următor al venitului vămilor de la 1870 încoa îl probează. 1870 - 7 300 000) 1871 - 8 100 000) 1872 - 9 700 000) Tarif ad
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu duce spre glorie.” (La Fontaine) șarpele cu farmece Îl scoți din gaură. (Omul viclean nu poate fi dovedit decât tot cu viclenie.) Trecut (sau dat) prin ciur și prin dârmon. Se mai spune despre acest om că are „pielea tăbăcită”, deci poți fi sigur că ar fi În stare să Îndure de toate; dar, la nevoie, la fel de bine s-ar putea preta să facă de toate... inclusiv lucruri mai puțin ortodoxe.) Altă făină se macină acum la moară. (Când lucrurile
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
uităm că despre un bărbat care este victima infidelității soției se spune că este încornorat, și invers. Pielea animalului sugerează forța subiectului. Oferă date referitoare la rezistența, capacitatea de a nu se lăsa doborât de lovituri și atacuri (are «pielea tăbăcită»). Blana, care trebuie să protejeze animalul, are o semnificație identică, dar mai subtilă, deoarece adaugă moliciunea și senzualitatea înfățișării și a atingerii. Coada este mai mult decât orice alt element evocarea animalității din om, întrucât doar animalele au coadă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
tineri și arătoși discutând alene printre pahare. Mese mici din lemn cu picioare din fontă și scaune rotative din fier îi primesc aici pe cei mai arătoși oameni din Hampstead; în spate e o canapea, câteva fotolii vechi din piele tăbăcită și un șemineu imens, în care încă nu arde nimic - prea devreme pentru asta - dar e aprins, și aruncă o strălucire de aur peste cei care stau mai în spate. Ben împinge ușa, și e imediat asaltat de zgomote, căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și râsete delicate; Jemima îl urmează pe Ben la bar, iar pantofii îi tropăie pe plăcile finisate din lemn. Oglinzi vechi și picturi nepotrivite acoperă peretele, iar într-o cameră mică, separată de barul principal, sunt câteva canapele din piele tăbăcită și fotolii. Ben duce băuturile îndreptându-se spre această încăpere - o halbă de bere blondă pentru el și o sticlă de bere Sol pentru Jemima. Jemima nu e amatoare de alcool; gustul nu i-a plăcut niciodată în mod special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și se înarmează, chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și se înarmează, chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
uscat. Doctorul Lal dormise În camera de oaspeți. Wallace? Poate Își petrecuse noaptea stând În cap ca un yoghin. Brusc Sammler lăsă lama jos, se opri pentru o clipă și se uită lung la sine În oglindă, fața mică, uscată, „tăbăcită“ fiindu-i năpădită de un val puternic de culoare. Până și ochiul stâng, umflat, opac, de guvid i se lumină oarecum. Unde se duseseră toți? Deschise ușa și ascultă. Nu se auzea nimic. Ieși În grădină. Mașina doctorului Lal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
altceva, apoi Haia se sculă să se ducă acasă. Tudorița o apucă de mână. Da’ să nu spui la nimeni. Auzi?... Nu. Nu te teme. Nu spun la nimeni... Ș-acasă pe când tată-său slab, cu pielea obrazului roșie și tăbăcită, sta culcat în colțu-i obișnuit, lângă sobă, pe când Rifca scărmăna pene de gâscă în mijlocul casei, Haia se gândea la descoperirea pe care o făcuse. Căuta să-și aducă aminte de înfățișarea lui Ștefan Bucșan, de șoaptele Tudoriței, de mărturisirea primită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un diavol, pe care nu-l știe nici ea singură. Cu aceste vorbe, am ajuns la colibă, subt o salcie veche, ș-am cunoscut pe uncheșul Mitrea. Când își purta trupul nalt și uscat, alcătuit din noduri negre și piele tăbăcită, bocănind cu cizmele de la colibă la vârșele întinse și de la vârșe la vatră, uncheșul Mitrea Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile, cu sălciile. Îmi revenea acum și mie o parte din frazele - unele destul de nesăbuite - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cred că ar fi bună la cărți, adică te-ar usca. Are o mulțime de riduri fine în jurul gurii, din cauza tutunului. Își petrece o grămadă de timp refăcându-și conturul de buze. Îi place soarele, are o piele din aceea tăbăcită. Dar să nu mă înțelegi greșit. E o femeie atrăgătoare, având în vedere vârsta și toate cele. Trebuie s-o filez doar în timpul zilei. Harry lucrează de luni până vineri, de la nouă la cinci. Zice că n-are nici un haz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
abia ar fi atins pardoseala. Fumero văzu reflexul În ochii mei Împînziți de lacrimi și figura i se descompuse Încetul cu Încetul. CÎnd se Întoarse și trase un foc spre mantia de beznă care Îl Învăluia, două labe din piele tăbăcită, fără contur și fără relief, Îi prinseseră gîtul ca Într-un clește. Erau mîinile lui Julián Carax, crescute din flăcări. Carax mă Împinse la o parte și Îl strivi pe Fumero de perete. Inspectorul Înșfăcă revolverul și Încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am Încercat să-i explic că trebuie să fi fost palma unui om muncitor și că sudoarea, sărurile minerale din ea plus frecatul zilnic de coada cazmalei au desăvârșit o operație asemănătoare cu tăbăcitul. Bucata aia de piele era, deci, tăbăcită Încă de când omul era În viață și n-a putrezit pentru că pielea tăbăcită nu putrezește așa repede, te-ai prins? Se uita la mine cu o mutră tâmpă de parcă nu auzea ce-i spun sau vorbeam Într-o limbă necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
muncitor și că sudoarea, sărurile minerale din ea plus frecatul zilnic de coada cazmalei au desăvârșit o operație asemănătoare cu tăbăcitul. Bucata aia de piele era, deci, tăbăcită Încă de când omul era În viață și n-a putrezit pentru că pielea tăbăcită nu putrezește așa repede, te-ai prins? Se uita la mine cu o mutră tâmpă de parcă nu auzea ce-i spun sau vorbeam Într-o limbă necunoscută. „Du-te și Întreabă-i pe gropari dacă pantofii putreziseră!“ - i-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
însoțite de reclame agresive. Unele dintre aceste produse cu eficiență îndoielnică, dacă sunt folosite în exces și pe termen lung au efecte devastatoare asupra tenului. Victimele cosmeticelor cu reclame amăgitoare ajung ca la 50-55 de ani să aibă pielea feții tăbăcită și smochinită, în timp ce suratele lor care nu au folosit astfel de artificii își păstrează netezimea și frumusețea obrazului și la vârste mai înaintate. În materie de îngrijire și întreținere a tenului este bine ca frumoasele noastre să țină seama de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos, cu urechile, gleznele, brațele și nasurile împodobite cu argint, curăță niște tigăi, vorbind în șoaptă. Ochi gălbui, dați peste cap, privesc de jur împrejur, apoi se fixează cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
piei și să le răzuie ca să le facă moi. I-a mers bine până când l-au dibuit unii că se Îndeletnicea, ascuns În Valea Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele mai fine mănuși pentru cucoane. Și, de parcă asta Încă nu era destul, grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în față, iar un băiat le aruncă din goana bicicletei ziarul de dimineață la ușă. Tata ducea un sac mare în spate și în urma lui venea Pietro, vecinul. Pietro era blond, cu ochii albaștri, avea pielea arsă de soare și tăbăcită, părea un marinar care o urmărise pe Moby Dick. Pietro a venit înspre mine și mi-a trecut mâna stângă prin păr. Am simțit la fel ca atunci când mă mângâiase milițianul. Simți întotdeauna la fel când te mângâie cineva. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
evident! Ani de zile mi-am ținut pielea cât mai aproape de corp, cu zgârcenie, de parcă cine știe ce scofală ar fi fost asta. Acum, ajunsă la o maturitate mintală rezonabilă, mi-aș dori ca după moarte să fiu belită, iar pielea mea tăbăcită să acopere un întreg perete al sălii de concerte din cartierul nostru. Uneori, nu foarte rar, sala e folosită și pentru a găzdui nunți, botezuri, conferințe, întruniri politice și filatelice. Deci acustica e foarte importantă. Citeam deunăzi că, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu de o fată cu tălpile tăbăcite?râd amândoi cu hohot. — Ai făcut o mare greșeală! Regreți? — Nu regret. Fata de care m-am îndrăgostit este cea mai frumoasă din lume. Gropițele din obraji și buzele-i catifelate m-au atras și mă atrag ca un adevărat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
așează Teofana cu capul pe pieptul lui. Îți aud bătăile inimii, îi spune ea după un timp. — Sunt accelerate? Cam așa ceva. — Bat pentru tine cu dragoste. — Și pentru viața ta, nu? Dacă lângă mine n-ar fi femeia cu tălpile tăbăcite, viața n-ar avea sens. — Dar femeia despre care vorbești are tălpile atât de fine acum, ca obrazul tău. Hî!hî!hî! nu mai sunt tăbăcite. — Dar gropițele din obraji ca și buzele-i dulci i-au rămas aceleași. După
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș gol-goluț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un cap-hârcă, fără pielea, părul și ochii de rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu stratul adipos atrofiat, presat, cerat, mumificat! Unii dintre decedații apăruți astfel, buimăcitor, în peisaj, erau realmente pungi de tegument deshidratat și tăbăcit, piftii pline cu oase, putregaiuri forfotind și zăngănind hilare, la fiece pas. Alții se regăseau, însă, într-o stare fizică ceva mai bună, mai reavănă, adică mai puțin pronunțată, de degradare și de descompunere, ceea ce-i făcea relativ mai lesne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îi sări lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul boierului cel bătrîn: "De unde știi, să-mi aduci hoții, primare, că altfel pe tine te iau de guler!" Parcă niciodată nu-l nimerise atâta de proclet pe boierul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]