6,881 matches
-
mii pe lista de la cabinet. - Ceea ce ar fi trebuit să vă spun de la bun început - are buză de iepure. Bineînțeles operată, chirurgie estetică și tot tacîmul, dar se observă totuși. După asta ar trebui să vi-l amintiți. Musafirul rămase tăcut. Nazneen îl văzu pe Chanu stăpînindu-și un rîgîit. Ar fi vrut să se ducă la el și să-l mîngîie pe frunte. Ar fi vrut să se ridice de la masă și să iasă pe ușă, să nu-l mai vadă
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Varga. Mircea Tohătan și Mihai Sârbulescu, cei mai tineri din grup, au o operă deja constituită și o prezență publică normală, adică nici una prea agresivă, dar nici una fără semnal și fără consecințe. Într-o situație specială este Paul Gherasim, ideologul tăcut și mentorul din umbră al întregii grupări. Dacă Afane Teodoreanu,Gheorghe Berindei și Vasile Varga au mai expus, totuși, cîte ceva, în ultimul deceniu, acest fapt s-a datorat influenței lui Paul Gherasim și programului galeriei Catacomba. În peisajul picturii
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
de sine și, în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în sensul cel mai profund al cuvîntului, iar la celălalt, prin ricoșeu, tăcut, auster și hieratic, Paul Gherasim, cel adîncit în natură și bine acordat pentru a recepționa mesajele dumnezeirii și, într-un mod mult mai zglobiu și mai simpatic, Ștefan Sevastre care, deși nemulțumit pînă la capăt de profesorii din Academie, își
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
al catedrei; nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată râzând, ci doar zâmbind; nu-i pot uita privirile sale melancolic-tulburătoare, gestul frecvent de a încerca să evadeze, îndreptându-se automat spre ferestrele încăperii unde era și rămânând mult timp tăcut, absent parcă, în fața lor. Dar nu evita niciodată să te privească în ochi, ci, dimpotrivă, căuta privirile celor din jur; poate și pentru a deduce un consens, o tacită aprobare..." (p. 107) Covorul cu scorpioni de Gelu Ionescu este o
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
expresia dragostei supreme”, Robert Wilson este atat de nemilos cu actorii craioveni încât le cere să se aplatiseze la maximum, să pară simple coji, panouri extraplate, de grosimea unei foite de țigară sau de ceapă, dar de o plasticitate deloc tăcută, ci, dimpotrivă, de o plasticitate de gheizer pornit spre zenit. Frumoșii actori craioveni demonstreată că au voința, înțelepciunea și rafinamentul de a se metamorfoza, la cererea unui regizor nebun de bun în utopia să matematizantă, în simple panouri care, de-
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
căzând în sângele meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am încercat să desenăm foarte tăcuți și abia pâlpâind, un cerc. Nu-i va fi ușor. Ne doare, de pe acum, sufletul. A R L E S I A N A Ca arcurile din bolțile gotice, de piatră, e-ncovoiată și ea. Singură. Împinge încet, pe masa
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
stăpânire de câini, văd casele mahalalei, o, mahalaua s-a întins peste tot, până în centru și până în creierele noastre, iar mai încolo văd turla argintie a unei biserici, Piața Obor și, departe, Intercontinentalul. Privesc pe fereastră, din hornurile căscioarelor fumul tăcut se ridică pe cerul zăvorât de februarie. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi, căci, da, încă suntem câțiva pe aici care așa ne ducem anii, scrijelind strofe - pești pe uscat, cămile sub ape, rădăcini rămase în aer
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
-mi lîngă pantofii și gleznă Dar el e mascota familiei și le primește pe toate De-a gata pentru că se bucură cînd venim acasă Dar parcă în seara asta aș ieși la o plimbare Poate mă întîlnesc cu un prieten tăcut Tare mi-e dor de prietenul nostru mai mare B. Jean sau omul de fonta cum îi zice Ion Mai ales la Paști mă prind nostalgiile Și stau mult amintindu-mi-l și-i aud vocea Și încep să vorbesc
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
prin trinidad-tobago se vor prăbuși cu avion cu tot peste caraibe vor sta la masă cu platon acolo în groapa marianelor (unde le și este locul) fără să înțeleagă o iotă carnea asta va redeveni carne nevisătoare nevăzătoare surdă și tăcută precum o piesă neterminată de jimi hendrix precum un vers lipsă de-al lui lui janis joplin vorbind despre o vară care nu a existat vreodată la umbra unui jim morrison din care numai oboseala mai știe pune punct carnea
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
timp într-o împrejurare de adevăruri! Când capul se desprinde de amintiri, de vechime, ce mai ai de ales - tu, alesul din neînțelesul scheletului șoaptelor? Depinde numai de tine să alegi descărnarea, ruperea uscatului de mânia apelor. Anatomia sau aritmetica tăcută a pleoapelor? Apoi, după ani de zile de muțenie, frica din ochii copilului tău a vorbit în limba germană. Minți criminale Era o insulă cu îngeri, dar locuită de înțelepți. Un ceas prăpădit într-un naufragiu de scoici arăta ore
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
vizionar, la hotel vasiliu am trecut cu 130 la oră prin comuna tutova la ieșire pe o băncuță de lemn stătea un om cu o vioară dar nu cânta o ținea așa pe genunchi visător de fapt era trist și tăcut am crezut că e george enescu nu cred, m-am contrazis imediat, cred că e ciprian porumbescu nu, nici vorbă , mi-a zis vasiliu, e celălalt vasiliu, poetul din bacău în localitatea zorleni am dat peste radar așa că am traversat
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
le scriu jurnalul. De pe deal, un individ în costum negru, cu o țigară spânzurând în colțul gurii îmi surâde. Era apusul de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la tristețea ursului brun gata să înșface indiferenții căutători de zmeură și la mirositorul trup al haitelor de
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
pe proră și uzate ca niște noduri marinărești... Azi doar pescărușii și delfinii mai sunt fideli... Îți mulțumesc pentru plimbările de dimineață și pentru chestionarele pe tema verbului a fi. Îți mulțumesc pentru muzica așternută ca un bandaj în jurul gâtului tăcut al absenței și pentru tot ce a mai rămas de distrus pe lumea asta. Uneori ți-ai dori să devină niciodată. Trezit din somn, îi găsești iubitei un nume: amprentele zilei de ieri suprapuse peste cele ale zilei de mâine
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
transă, treceau - tot treceau, atrase parcă de-o invizibilă forță către un punct anume din spațiu. .Pornit pe urmele lor, am ajuns într-un loc cu o dulce lumină, în care timpul lipsit de noimă părea, și doar trierea aceea tăcută a sufletelor, în care eu - spectatorul intrus de pe margine - nici vorbe și nici semne nu sesizam, numai plutirea aceea ciudată a siluetelor fără de chip, printre-acele entități cu fețe angelice, blânde, învăluite în alb și în negru, pe dinaintea cărora toate se
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
de mamă cald și nu degeaba ne-a blestemat pe toți trei de mici să fim ca ea să n-avem parte de ce iubim și-n schimb să nu murim Noi rupem piatra ca pîinea în mîini și-o mestecăm tăcuți noi rezistăm ne doare și nu murim Orice ar fi - noi nu murim nicicînd nicicum nici dacă vrem Oamenii-și vor căuta moarte și n-o vor afla vor dori să moară și moartea va fugi de ei - așa ne-
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
meu care vorbește din cînd în cînd cu mine, iar uneori tace fără milă. Ca tine. Pe suprafața rece a lunii plutesc, eu nu sînt o înotătoare, mă poți pescui ușor cu mîinile tale. Plutesc și pot părea cel puțin tăcută, poți crede că nu mai sînt vie, dar mai respir încă, hai pune-mi o oglindă în fața gurii, și ai să vezi, voi vorbi mult și nu ai să mă mai poți opri. Luna e plină cu mine, îmi poartă
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
la nemți, încep să mă gândesc la misiunea specială și secretă a lui N... Golful Mexic foșnește ca trestia în Deltă, pe vânt... Hotelul "Nacional". 29.I. Seara. La șapte sunt în hol. N. era deja acolo. Ca de obicei tăcut, nici urmă de jenă pentru ieri. Nici gând de vreo explicație. Mă întreabă doar cum am dormit. De la sine înțeles că bine. Enrique și Juan apar la opt și ceva. Enrique se interesează și el cum am dormit. Nici vorbă
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
că dintr-un anume unghi și-ntr-o anume lumină contemplând toate acestea scaunul din mijloc e gol doamna nu este - cu trupul - de față deși cei doi continuă să o flancheze ca două oglinzi paralele. și toți trei privesc tăcuți înainte spre alți doi bărbați care joacă șah în tăcere sub o boltă de viță de vie curbată peste ei. și vița de vie pogoară din când în când o jordiță verde și-nmiresmată și confiscând o piesă sau alta
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
se atingă de ea. Trecuseră mulți ani de când îl luase în casă, și băiatul crescuse voinic și harnic, ajutând-l la treburile din curte și de la câmp. Singurul lucru de care îi părea rău era că băiatul rămăsese în continuare tăcut, scotea din când în când câte o vorbă, doar ca să se facă înțeles, ca atunci când spusese "scândură". De vreo doi ani încoace, Toader începuse să meargă, în fiecare duminică seară, la cârciumă, unde stătea câteva ore bune. Fusese tare curios
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani pe marginea aceluiași drum Burdușit cu vieți fără număr reîntrupate Cuceritorii au fugit învinși Nu e umilință mai mare decât fericirea condamnaților Așezându-și tăcuți suferința la rând În așteptarea focului doar pentru a lua-o de la început Putrefacția purității și puritatea putrefacției Pe Himalaia urlă zăpada cu palmele împreunate V Cât din noi a fost dat întâmplării Și cât erorii țintite Care respirație își
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
cer Sunt trepte albe egale Coastele zeului trăgându-și resemnarea prin deșert Pelerini sorbind din copita sfântă Apa unui imperiu străin VI Ne vom întoarce aici nevăzuți Pe aripa unei gâze Sau în piele de șarpe Ne vom desfășura cearșafurile tăcuți Și din încheieturi ne vor țâșni lotuși Cu gât subțire Mișcându-ne lumea de sus Cât să ajungem cu tălpile în apus Nici cer nici pământ Nici om nici pasăre Doar viață mărunțită pe o tavă Din care zei cinici
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
de fire de telefon. Uneori, de acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
de unul ca mine, era dusă în lumea ei. Am încercat și să deslușesc înțelesul vorbelor sale, nici asta n-am izbutit. Apoi am aflat că a murit. Au găsit-o în fața blocului celui urât, înghețată. Câinele său o veghea tăcut. N-am fost în stare nici măcar să plâng. Mi se încleștaseră dinții, gata-gata să o iau și eu razna. Însă povestea ei nu s-a încheiat. După o vreme tanti marioara mi-a reapărut în fața ochilor. Apoi, a devenit o
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
drept că pe atunci nu tatonam, nu mă învârteam în jurul cozii, știam ce vreau să spun ori păream că stiu... Reușeam să mă concentrez. Și dacă aș șterge totul și aș lua-o de la capăt?... scrisul e ca un monolog tăcut și ezitant ba chiar ușor bâlbâit te adresezi unui public te adresezi cuiva sau ție însuți La posibilitatea asta nu mă gândisem: Marianne primește scrisoarea, pune mâna pe telefon și mă sună. - Ce-i cu scrisoarea asta? Ce vrei de la
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Să-ți poposesc pe ochi, pe sâni. Noi vom rămâne neștiuți, Tu cu privirea ta albastră, Eu cu zvâcniri de dor târziu Visând la Pontul Euxin. Vibrație Ca și cum Mona Lisa Te-ar aștepta pe malul Senei La miez de noapte tăcut, Iar tu i-ai povesti Despre floarea de colț din Carpați. Cântă unda, steaua vibrează, Îți citește sufletul Precum un manuscris. Axiomă este raza fugară și o bei intuind consecința - Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]