702 matches
-
a sărutat pe obraz- hai să mergem că mi-e groază de ce-am văzut!” Eu am înțeles că a zis “că mi-e groază de ce-am făcut” și am pus capul în jos. Tot drumul am mers pe tăcute. Doream să-i spun că eu n-aș vrea să se mai repete această scenă pentru că am o iubită de la care aștept un copil și nu vreau s-o trădez. Dar nu i-am spus de teamă c-ar putea
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te-aștept de sărbători Te-aștept în casa ta de sărbători Și prin grădină, pașii ți-i aud, Ai revenit cu dalbele ninsori, Care s-aștern tăcute, de la nord la sud. Chiar primii fulgi de nea te-au așteptat, Și au acoperit poteca din grădină, Pe care coborai zâmbind și-mbujorat, Cu bulgărașii albi, imaculați, în mână. Te-am regăsit lângă cireșul din grădină, Cu stele de zăpadă
TE AȘTEPT DE SĂRBĂTORI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377095_a_378424]
-
Simona Dăncilă Arde, doamne, din adâncuri/ Pleava oaselor rămase/ Adunată-n patru scânduri/ Putrede, și toate roase.// Și o pune laolaltă/ Cu tăcutul din durere,/ Ca să vezi de se mai ceartă/ Cu minciuna din tăcere.// Și te rog, înseamnă locul/ Unde treptele sunt puse/ Până nu se stinge focul/ Și durerile nu-s duse.// Arde, doamne, câte toate/ Au rămas neputrezite/ în cenușa
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
le-ați rostit. Să apucăm ziua aceea de bucurie cuviincioasă când lumea dintr-o librărie timișoreană să vă îmbrățișeze îndelung. Până atunci, înțelesul înăbușit al cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular: "Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc în necunoscut. Slavă ție neputință
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
să vă îmbrățișeze îndelung. Până atunci, înțelesul înăbușit al cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular: "Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc în necunoscut. Slavă ție neputință bolnavă de încăpățânare. Cu toată stima." (Gh. Muscoi, Timișoara) * Pentru început, din grupajul trimis nouă de
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
-mi intra în rolul de funcționar. Adică să funcționez. În acele minute - care pot fi uneori chiar o oră - ale translării din lumea "de dincolo" în cea prezentă, mintea îmi funcționează cu încetineală, dar nu chiar în gol. Am, pe tăcute, tot felul de conversații și replici, indignări și explicații, ca într-un divan al somnului cu trezia, în care nu învinge întotdeauna trezia. Adeseori, aceste confruntări sunt doar fulgurații sau fragmente din scenarii în care sunt un simplu figurant. Arareori
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
un criteriu de departajare a scriitorilor și intelectualilor epocii. În raza ei s-au conturat două tabere (totuși, nu fără o interfață!). Pe de o parte, membrii unei gărzi oficiale, paznici, s-ar putea spune, ai templului ideologic reconstituit pe tăcute prin înlocuirea vechilor simboluri din altar cu altele avînd frecvent un semn contrar, pe de alta cei de bună credință, nedispuși a-și trăda crezul democratic, a renunța la marja de libertate tot mai redusă de care puteau beneficia. A
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
Și îl privește lung, și genele ei fîlfîie... - Da, Derrin, e un gras prost, aprob eu. 007 chicotește ca o școlăriță: - Așa-i, nici eu nu înțeleg de ce-l mai ținem... Și harști!, cu X-ul, ca pe vite. Pe tăcute, îi mai arăt cu degetul încă vreo doi grași proști." (pag. 41) Alte și alte asemenea povești ce lasă iluzia că sunt desprinse din BD-uri dinamizează, deodată, viața orășelului din Moldova. O televiziune locală se naște din banii lui
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
pot fi supuse negocierii, aceia înțeleg că publicarea în fascimil a lui Eminescu este act vital de legitimare culturală. E justificarea noastră ultimă atunci cînd ni se arată cu degetul mediocritatea. Putna e un loc unde te întorci rugîndu-te pe tăcute ca nimic în alcătuirea lui să nu se fi schimbat între timp. Farmecul lui stă tocmai în stăruința cu care se conservă în ciuda schimbărilor din lume. E un punct de reper stabil într-un ocean de fluctuații efemere. Înainte de a
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
noiembrie este Revoltă nu indiferență, remarcați bine. Este revolta tăcută a românului chinuit până la sânge de experiențele de 14 ani de zile ale tuturor guvernanților, În cârdășie cu toate organismele externe interesate În distrugerea noastră. Așa se apără românul : pe tăcute. Așa că nu mai Îndrăzniți să-l mai admonestați prin cine știe ce legișoară ca indiferent. Da, dacă ați fi spus „chinuit până la sânge”, vaș fi Înțeles, domnule președinte, dar așa ?! Pe cine vă Înfuriați ? Și de ce ?! Că oamenii mai țin Încă la
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sens (râsul ei fiind provocat de un spectacol macabru); doctorul râde grotesc, detracat și la cererea Arabellei; naratorul râde tăcut și o singură dată. Râsul "o singură dată" este un râs al morții, al presimțirii dezastrului, al nonsensului existențial. Râsului tăcut îi corespunde vocea mută: ... de fapt, ne plac mai mult vocile mute, acelea care seamănă cu tăcerea. (Cel mai tare) Așa lupt contra țipătului, ca un asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el... (Meridian) Buzele nuntesc, șoptesc. Zadarnice nunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
tanc, fluturând steagul găurit al patriei și proclamând eliberarea orașului de sub jugul comuniștilor. — Viitorul depinde de o clipă, de o singură clipă, și nu de viață , și-a zis Vasile. Dacă cineva ar fi văzut atunci lacrimile cum Îi curgeau tăcute pe obraz, și mâna Încă murdară de sânge... Cuprins
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
țipete candide Și încă se omoară creațiile divine Și încă îmi amintesc de rugile splendide Și încă inimile multora de ură sunt pline. Și încă o lacrimă uscată, rece precum marea pe stânci Și încă un destin în derivă, încheiat tăcut, brusc și anost Și încă multe amintiri macabre, ca răni vii, adânci Și încă nu îmi dau seama dacă toate acestea își găsesc vreun rost. Constatări... Flăcări pe apă, suflările de gheață Oameni lezați de vorbe fără intensitate Hazardul agoniei
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
scrisă - de fapt și de drept - de un romancier cum nu avem mulți: "Un personaj trecător, vistavoiul, primul om însă din viață pe care Vasi pretindea că-l făcuse fericit. Bărbosul se pripășise la ei după aceea, era un narodnicist tăcut, întunecat, nu prea se înțelegea cu ceilalți, cu nimeni de fapt. Era un om blajin, învățător, dar se pricepea foarte bine și la muncile câmpului și îi ajuta la moșie. Mereu trist, apăsat. Până într-o zi, când se duce
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de ajuns că sunt parte a vieții, alunecare în neant, în marea cursă? fără alin uneori se poate cânta pe razele câte unui apus ca pe strunele unei harfe. sunetul se leagă din rășini portocalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o rămas așa sub farmecele rusoaicei? l-a întrebat omul negricios. Asta nu-i nimic pe lângă ce s-o întâmplat mai târziu. In loc să se limpezească, treaba s-o încurcat și mai rău... De ce? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Uite de ce. Intr-o zi, băiatul s-o trezit de dimineață, o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înroșit din clește. Atât! Si anii treceau, dar nenea Jănel nu avea de gând să se însoare... Nu ne-ai spus, însă, unde o fost nenea Jănel în jumătatea ceea de an. l-a oprit din povestit Ion Cotman cel tăcut. Să știi, Ioane, că ai dreptate. M-o furat firul poveștii și uite că am uitat...Apoi să nu credeți voi că atunci am știut eu pe unde o rătăcit nenea Jănel o jumătate de an și mai bine. Nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că „da”, mătușa Rarița că „nu”. Până la urmă - așa cum se întâmplă, că își bagă și dracul coada - o învins Zoița, cu balcâza de Frăsâna... Da’ bine, om bun. Nenea Jănel n-o spus nimic când o auzit de urâtă? O tăcut mâlc? a întrebat intrigat Vasile Hliboceanu. Mă-i crede, nu mă-i crede, eu ți-o spun pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Si până la urmă ce s-o ales din toată tărășenia asta, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Iar nu ai răbdare, Dumitre. Te grăbești ca fata mare la... măritiș. Ba ca mireasa la pat - a îndrăznit să completeze Ion Cotman cel tăcut. Ai deschis și tu gura, Ioane? Credeam că ai adormit sau ai plecat - l-a luat la vale moș Dumitru, stârnind râsul celor din jurul mesei. Decât să vorbesc vrute și nevrute, ca alții...mai bine tac și ascult. Mai multe înveți ascultând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai adormit sau ai plecat - l-a luat la vale moș Dumitru, stârnind râsul celor din jurul mesei. Decât să vorbesc vrute și nevrute, ca alții...mai bine tac și ascult. Mai multe înveți ascultând decât lehăind fără rost - a răspuns cam înțepat tăcutul Ion Cotman. Cei care se cam știau cu musca pe căciulă au înghițit în sec, dar n-au spus nimic. Ca să liniștească lucrurile, Pâcu a reluat povestea. Decât să vă ciondăniți, mai bine ascultați povestea mai departe. Spuneam eu că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
râzând. Mitruță n-a mai îndrăznit să spună nimic. Doar s-a înroșit până în vârful urechilor... Prefăcându-se că nu bagă de seamă roșeața din obrazul lui Mitruță, Pâcu a pornit să povestească mai departe. Ce să mai spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea mătușa o gură brici! Si, din ziua când mama lui nenea Jănel o zis după cum vroia Zoița, o început să-l toace pe nenea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Apoi cine mai știe? Ba că ai vrut să tragi cu pușca în satană, ba că nu te-o lăsat fimeia... Ba că ai stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt. In sfârșit, s-o ivit zorii. Am pus mâna pe felinarul aprins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de draci...Am cercetat fiecare colț, da’ degeaba...Draci...ioc! „Să știi că Dumnezeu o auzit ruga noastră și i-o alungat pe ucigă-i toaca.” am gândit eu. Si n-au mai venit înapoi? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Ba bine că nu. In fiecare zi, până noaptea, ședeau agățați cu capul în jos de stinghia din pod și se legănau uite-așa: haitea haitea haiteahaitea...Cum se întuneca, plecau. Adică zburau fâl-fâl și gata...auzeai doar un chițcăit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zice lumea dacă ar auzi că l-am avut pe Scaraoțchi în podul casei?” ne gândeam noi... Dacă afla atunci că nu-s draci, atunci cine ne mai spunea o poveste așa de frumoasă? a apreciat situația Ion Cotman cel tăcut. Intrebarea este dacă v-o plăcut povestea cu adevărat. Mie mi-o plăcut cum o spus-o, fiindcă Pâcu știe să povestească al naibii de frumos! Si acum, la culcare, că mâine... Când soarele s-a ivit la orizont cu fața primenită
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Gheorghe Amnar. De ce sunteți cârcotași, măi băieți, și vă legați de om degeaba? Cine o spus cum să coborâm râpele din pădure? Cine ne-o urcat dealul de la Lutărie? Voi sau el? Spuneți! a întrebat cu vehemență Ion Cotman cel tăcut. Badea Ion are dreptate - a intrat în vorbă și Mitruță Ogaș. Cât îi de priceput moș Dumitru și n-o găsit așa repede felul cum să coborâm valea și cum să urcăm dealul. Si voi grăiți. Să știți că faceți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]