104 matches
-
mele, și acum și nepoatei. Era mereu zâmbitoare, avea multă voioșie în glas, fața îi era luminată și senină, ți se apropia de suflet cu căldură. Era fata fostului primar din comună, crescută ca o floare. Într-o zi, când tăifăsuiam cu mama soacră, am întrebat-o ce tactică a avut ea de și-a ținut familia în bună înțelegere, deși ei sunt firi atât de deosebite. „Bine-mi pare că m-ai întrebat, draga maichii, fiindcă voiam să îți spun
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la tâmple cu testemel roș și cu sânii ținuți de rochia strâmtă, fata își cuprindea genunchii între mâinile mari. Desculțe, de sub fustă ieșeau picioarele cu călcâiele crăpate. Frământând cu o față îngândurată buza
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nouă sărmana, dintr-un lot de sclavi achiziționați recent, nu a crescut la ei în casă, așa că se teme întruna să nu greșească, iar ea se silește să se arate cât mai îngăduitoare. Trec acum printre grupuri, grupuri de lecticari. Tăifăsuiesc între ei, după ce și-au adus stăpânii pe umeri sau pe brațe. Cei care nu-și permit sclavi care să-i poarte îi închiriază. Mai ales femeile, fie nobile, fie din popor, urăsc să înoate pe străzi prin glod. Strigă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap - în nici an caz de genul acelor pe care mi le dă Selina mie... În câteva clipuri, prințul apărea jucând polo, zburând pe aparate de luptă, cățărându-se pe munte, comandând un vas de război. Ședea în fața unui cămin, tăifăsuind în tihnă cu mama lui, Cloșca. Apoi prințul a răspuns la întrebări despre copilăria și tinerețea lui, privind direct în cameră. Spunea el că e tare mândru de faptul că fusese instruit în spiritul autodisciplinei încă de la o vârstă fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi învățat acum limba. Nici unul nu poate înțelege din ce motiv sunt eu înăuntru. Toți sunt nebuni după mine. Gardienii sunt nebuni după mine. Directorul adjunct e nebun după mine. Până și directorul principal coboară în celula mea să mai tăifăsuim împreună. — Mâncarea cum e? — Groaznică. Totul e numai cu soia. Te umflă cât se poate de bine, dar te și dă gata. Întotdeauna am bănuit că ne pun bromură în cafea. Dar n-au nevoie de așa ceva. Nu ne pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a dezvoltat normal, prin natura împrejurărilor: era firesc ca mai toți să canoteze; în orele de "l'école buissonièrre" este mai plăcut să te plimbi cu barca, pe lac, decât să stai pe o bancă în inactivitate. Poți să tăifăsuiești la fel de bine și pe apă ca și pe uscat, dacă ai chef! Și cum băieții, sărmanii de ei, aveau foarte des prilej de antrenament la canotaj, ajunseseră barcagii, nu glumă! Dar antrenamente serioase făceau băieții noștri la toate sporturile: la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
amândoi și transformate în șuete literare aducătoare de satisfacții spirituale și sufletești. Implacabila trecere a timpului își pune tot mai mult amprenta pe viețile noastre încărcate de ani, limitându-ne plăcerea de a ne întâlni mai des și de a tăifăsui de la suflet la suflet. Corespondența a rămas cel mai la îndemână mijloc de comunicare și o folosim fără rezerve. Aceste gânduri lirice le-am așternut pe hârtie pentru fratele meu, de suflet, poetul cordărenean, Mihai Munteanu. Elogiu O carte citită
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ș.a.m.d.? Nu cumva făcea aluzie și Îl Învinovățea pe Însuși Comandantul suprem al Armatei și Conducătorul țării? A venit de la județ unul manierat, cu costum, cravată, cămașă albă, pantofi lustruiți și geantă din piele. O noapte Întreagă a tăifăsuit cu Foiște În biroul șefului de post, care n-a fost primit Înăuntru. Ce s-a petrecut cu adevărat acolo nimeni nu are de unde ști. Din cele spuse de marele artist, ar putea fi adevărat că securistul ținuse cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la răsplata războiului îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire. Dimpotrivă, se amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip zâmbitor. Nu era sincer. Mitsuhide era un om care nu s-ar fi deschis niciodată cu adevărat și nu avea prea multe calități plăcute. De ce nu putea și el să bombăne, măcar o dată? Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-a revăzut fiul după ani și ani petrecuți în cine știe ce bătălii... “Oare ce gândește despre mine?” - mă întrebam eu, fără nici o speranță că voi afla răspunsul așa de curând... În cele din urmă, am ajuns la locul unde am tăifăsuit de atâtea ori. Bătrânul a venit lângă mine și mi-a pus o mână pe umăr. A rămas o vreme cu ochii mijiți spre zări. Îi simțeam tremurul brațului... După un timp, a început să recite, cu glas profund: A
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
poienii, privind din când în când către noi. Am pornit spre iazul din vale. Călugărul mă fura mereu cu coada ochiului. Simțeam că vrea să-mi spună ceva, dar tot amână momentul. În cele din urmă, am ajuns în locul unde tăifăsuiam de obicei. Când călugărul și-a revenit din oboseala drumului, m-a întrebat: --Pe unde ai vrea să hălăduim astăzi? Știu că astă noapte ai umblat cu “Zâna cea bună” pe Ulița Ciubotărească și Ulița Feredeelor... N-am îndrăznit să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cale și, fără nici o vorbă, în clipa următoare i-am simțit arsura buzelor... După o vreme, înlănțuiți, am plecat mai departe. Ne opream din când în când, pentru a ne dărui prea plinul inimii, fără cuvinte. Am ajuns în locul unde tăifăsuiam cu bătrânul... Abia ne-am așezat și ne-am și îmbrățișat cu patimă... În clipa când am încercat s-o despoi de catrință, mi-a șoptit cu tremur în glas: --Nu aici și nu acum... Ai răbdare... Hai să ne
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nerăbdare... Și mai zicea că... are încă multe să-ți spună... Și eu abia aștept să-i ascult vorba. Orice ți-ar povesti pare că e un lucru de mare taină, încât îl asculți cu sufletul la gură. Acum îți tăifăsui sub clar de lună, privind la ploaia de stele căzătoare... Parcă îți vine să alergi să le prinzi... Doamne, cât de mult îi plac nopțile iestea de august! Privesc la țigancă cum mănâncă și mă întreb de unde știe ea atâtea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
asculți numai, ci am să te pun să vorbești cât n-ai vorbit tu în toți anii de când ne cunoaștem! Abia aștept ocazia, părinte. Acum, să nu mi-o iei în nume de rău, dar parcă mai plăcut era să tăifăsuim de adevăratelea. Dar, vorba ceea: de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Așa că scoboară frumușel din așternut și pregătește-te pentru gustărică. Afară-i o dimineață cum puține altele au fost. Soarele abia așteptă să ne dea binețe și apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu un leagăn într-un colț, un tobogan de plastic în altul și o grămadă de jucării și mingi de cauciuc între ele. În timp ce scotoceam printre diversele inele, coliere și perechi de cercei pe care le avea de vânzare, am tăifăsuit în liniște despre tot felul de lucruri. Era o persoană cu care conversația curgea ușor - foarte deschisă, foarte generoasă, în general prietenoasă și caldă -, dar, vai, nu prea inteligentă, după cum s-a dovedit când am aflat că credea cu pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos, veșnic încîlcit ca și barba. Se fălea că a învățat meseria la Rapaport și râvnea din tot sufletul să-i pice o comandă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Binișor, binișor, băieți! Plutonierul Boiangiu, în uliță, cu ochii în direcția de unde trebuiau să sosească boierii (de altfel, un jandarm postat în dreptul cârciumii lui Busuioc, la încrucișarea drumurilor, avea ordin să vie în pas alergător să anunțe din vreme apropierea), tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncând și câte o glumă care stârnea negreșit mari hohote, dar păstrând totuși demnitatea cuvenită. Un țăran își îngădui chiar să-l întrebe cu gravitate: ― Oare, don' plutonier, ne dă pământ ori nu ne dă? Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca cel mai periculos agitator. Numai după două zile de tratative și insistențe, consimți să-i dea drumul, dar pe garanția personală a lui Grigore... Amara își reluase înfățișarea obișnuită. Cârciumarul Busuioc, cu pălăria pe ceafă, cu burta în afară, tăifăsuia iar din prag cu oamenii care treceau pe uliță. Primarul Ion Pravilă se abătea mai des să tragă câte o țuică, să-și dreagă puterile pentru a putea ține piept tuturor greutăților iscate de potopul revoluției. ― Cu oamenii ce se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
persoana lui se retrăsese într-o uitare absolută pentru ca, după un sfert de veac, să apară într-un fel ce făcea încă mai tulburător mitul copilăriei. Dar nu despre Guță vroiam eu să povestesc. Deunăzi, în tren, doi țărani care tăifăsuiau pe banchetă lângă mine au pomenit un nume pe care-l cunoșteam de mult : Alexandru Coca. Vorbeau de o întâmplare absurdă : în chip cutremurător, Coca și-a pus capăt zilelor. Fiindcă numele sfâșia perdeaua altor amintiri, cu toată repulsia pentru
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
autobuzul abia mergea, avu timp să studieze în amănunt ceea ce se vădi a fi o broșurică cu viața Sfântului Serafim de Sarov, însoțită de memoriul lui Motovilov. Cărțulia avea chiar și o ilustrație cu sfântul, la coliba lui din taiga, tăifăsuind cu o namilă de urs. Așa aflase Sandu, de la Sfântul Serafim citire, că e bine să ai întotdeauna la tine câțiva pesmeți, când te prinde tristețea să-i ronțăi pe îndelete și să prinzi inimă, și de atunci urma întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI că era prietenos. Ei, de exemplu, se considerau deja prietenii lui, iar atunci când aveau să se reântâlnească, de bună seamă, că nu vor rata ocazia și aveau, aveau să-l... În vreme ce ăștia din "Cafenea" se întreceau în tăifăsuit, afară Spînzu ambală motorul. (Arvinte se folosea de o "Lada". Iar Iarba Fiarelor și Regele se strecurară din "Cafenea" înainte de încheierea peripețiilor buclucașului conducător de metrou. Punând plată și bacșiș în mâinile ospătăriței Dida și instalîndu-se apoi pe bancheta din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai mult în relațiile mele cu Napoleon a fost mai întâi eminenta sa perspicacitate și marea sa modestie în raport cu gândirea și inteligența lui. Sesiza lucrurile în esența lor, le dezbrăca de accesorii inutile... Întâlnirile sale erau întotdeauna interesante. El nu tăifăsuia, el vorbea mijlocind abundența ideilor sale și, ușurând exprimarea, el știa cu dibăcie să pună stăpânire pe cuvinte, dând frazei un anumit subînțeles... Inteligența îi suplinea știința. A devenit legislator și administrator, ca și mare comandant, urmându-și instinctul. Gândirea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
cutii de conserve pline cu peneluri, deși era mai probabil să nu fi fost uitare, ci ceva tot atât de deliberat ca și părăsirea acelui Eye of War, ca vai de el, care și el zăcea pe scaunul ocupat de musafir când tăifăsuiseră. Am nevoie să Înțelegi unele lucruri, spusese. Atunci am să te pot ucide, În sfârșit. Etcetera. Probabil coniacul, s-a gândit pictorul de război, cu efectul lui asupra inimii și capului, atenua senzația de irealitate. Vizita neașteptată, convorbirea, amintirile și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Sunt analgezice, aș spune. Așadar, ne Întoarcem la un Aristotel cam maltratat, dar Încă util: Înțelegerea, inclusiv strădania de a Înțelege, ne salvează. Ori, cel puțin, ne consolează, deoarece transformă oroarea absurdă În legi senine. Continuaseră să mănânce și să tăifăsuiască despre toate acestea, pe când Faulques punea Întrebările adecvate și asculta răspunsurile În tăcere, ca un student interesat de expunerea profesorului. Pe atunci nu știa, dar toate acelea Îi schimbau - completau, era vorba Într-un fel mai potrivită - viziunea despre lume
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură, perii rebeli năpădind pungile fălcilor, gura, gâtul, bărbia. Ochii acoperiți, sprâncene zburlite, mâinile moi, cu palme umede, ieșind din manșete scorțoase. Cămașă albă, cu mâneci lungi, descheiată, fără cravată. Colegul Manole tăifăsuiește cu colegul Vornicu, în fața biroului plin de fișe hașurate. — Știi, plecăm mâine dimineață în concediu. — Da, am auzit. — Mergem cu băiatul la mare. Apoi îl duc la un unchi, în Banat. — Foarte bine. Căldura a devenit insuportabilă. Mai ales pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]