298 matches
-
războaie va apune înainte de a îmbătrâni” - „De unde știi?” o întrebai. Nu răspunse, în schimb îi simții adierea rochiei albe atingându-mi brațul, apoi prezența i se șterse, în timp ce tatăl meu prinse un post de radio ce transmitea o muzică orientală, tărăgănată și tristă. 22. Condicile tribunalului erau îmbâcsite de procese, curgere fără sfârșit, sălile pline de oameni, împricinați, inculpați, martori, gură cască, iar noi în robele noastre negre, prezidând această varietate tristă, de zeci de ani aceeași, ultimii purtători la scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
așa, fetelor? După o mică pauză, adăugă adresându-se Anei și fiicei acesteia: Pentru mine care am o vârstă, sunteți ca și fetele mele! Ele zâmbiră protocolar dar și cu o abia perceptibilă adeziune. În timp ce orchestra începu nu știu ce melodie ușor tărăgănată, mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar în locul acesta acum...câți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... în 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap coroniță de premiant, aici, în sunetele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
făcea de lucru cu un aparat de cafea espresso, probabil defect, pe care ba Îl băga În priză, ba Îl scotea. Am așteptat, n-aveam chef să mă enervez. În acest timp, din celălalt capăt al sălii răzbătea o voce tărăgănată, de om beat, explicînd de ce comunismul a fost bun. O voce care mi se păru vag cunoscută. — Domnule, ascultă la mine, eu n-am fost nici membru de partid, nici turnător la Securitate, dimpotrivă, am fost chiar persecutat de comuniști
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sau țapi, că au crânjelu’ mai subțirel”. Ca să Închidă discuția, Vieru Încuviințase să primească două picioare-n cur, dar cu latul, nu cu vârful. Aruncaseră două tubulețe În oală și măsuraseră cele zece minute numărând, nici prea repede, nici prea tărăgănat, până la șase sute. Scoseseră pe lama de sticlă o picătură cleioasă și alburie dintr-un tub, apoi se repeziseră toți trei, cu capetele Înainte, să vadă mormolocii care Înotau, sprințari, În acea scârboasă alcătuire. Răsturnaseră, În avântul lor, scaunul și microscopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sau cromozomială transmisă de‑a lungul mai multor generații sau apărute în celulele germinale ale unuia dintre părinți. bradilalie - face parte dintre tulburările de ritm ale vorbirii și constă în încetinirea ritmului vorbirii datorită căreia expresia verbală devine greoaie, lentă, tărăgănată, iar adeseori cuvintele sunt pronunțate silabisit; apare de regulă în intoxicații cronice, stări confuzive, encefalite cronice, stări demențiale, epilepsie etc. bradikinezie - încetinire a ritmului, lentoare a mișcărilor, dar fără diminuarea activității motorii, care se desfășoară complet, dar lent. bradipsihie - simptom
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de nufăr, / până ce mă va opri cu pieptul ei o lebădă!" Melancolia devenită ectenie se dizolvă în cânt, notă definitorie a ciclului Jeu d'amour. Refrenele, necesare puncte de sprijin, creează în alt poem (Balada lui Mil) un dispozitiv sonor tărăgănat, cu legănări romanțioase: Hai, vino Mil, o dată, să ne uităm în jos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos! (...) Și-așa seară de seară, unul mai norocos o să-ntâlnească Moartea acea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
singurul său element de identificare socială și o piedică în calea realizării ei profesionale. Astfel, la o întrunire a familiei sale extinse, Nida Omer apare, spre uimirea celor prezenți, "înveșmântată în văluri" și "a prins să cânte un cântec vechi, tărăgănat și trist, în care o tânără musulmană își plânge ursita". După ce a terminat de cântat: "Feregeaua cade. Cad vălurile întunecate la pământ și de sub văluri răsare un chipeș aviator în costumul albastru, cu șoim de aur pe umeri. E Nida
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
anticipată pentru o palmă corectoare de sus încă de venit, se întreba? Durează până când omul ajunge să încorporeze obstacolul ivit în calea-i atât de bine încât el să-i apară ca o vertebră divergentă suplimentată tardiv într-o geneză tărăgănată, sau ca o aripă grefată violent. Și totuși, suntem ceea ce suntem mulțumită deopotrivă și naufragiilor, și salvărilor. Se imagina întinzând înspre nomazi, ca în direcția unui chip omenesc al marelui necunoscut, un model învelit în foița de aur îndoielnic a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
păr tuns perie, un om corpolent pe care o cămașă cu mâneci scurte, albă și deschisă la piept, îl făcea aproape pătrat, omul care-și plimba aspiratorul pe mocheta portbagajului și care îmi aproba acum explicațiile cu câte un „okay“ tărăgănat, omul ăsta era Val Vinner! O ființă aproape fabuloasă prin răul pe care-l făcuse, prin dimensiunea a ceea ce distrusese în mod neglijent și care acum mi se înfățișa în toată banalitatea acelui mic paradis de sub palmieri, în tihna domestică
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
absurd și de muțenie între cuvinte și gesturi. Paznicul își făcu apariția, îmbrăcat într-un impermeabil, se uită la mine prin grilaj, dispăru în gheretă. Interfonul șuieră, mi-am silabisit numele, apoi pe acela al persoanei care mă recomanda... Întrebările tărăgănate ale paznicului reveneau neschimbate față de cele din ajun, ca în refrenele ritmate ale unui joc de copii. Vinner ieși pe veranda casei, un șir lung de luminițe străluci, desenând curba aleii ce ducea spre grilaj. Se apropie, clipind sub picăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un văr de-al meu. Neamțul ăsta era la cosit iarbă, i-a observat și a vrut să treacă cu cositoarea peste ei, că erau ascunși în iarbă. Au sărit și au rămas în picioare, la care neamțul (imitând accentul tărăgănat și disprețuitor al neamțului): "Ce, bă, nu vă mai place la România, vreți să plecați?" Când toți nemții din țară își doreau emigreze în Germania... O jigodie! Interesant este că nu i-au făcut nimic fiului meu. Nu l-au
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară, îmbolnăvirii de vreme, vulnerabilității, frământărilor abstracte și sterile („Cântecul nu e bun,/ Cuvântul e oftat, / Brațul tărăgănat,/ Moleșită aripa./ Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa” - Cântec din fluier) li se găsește alinare în „experiența naivității” (Emil Cioran) și a imanenței divinului. Iubirea și nunta, universul gospodăriei, paradis terestru în mic, proliferarea de roade („Auzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sînt un muzeu ce vorbește cu slove întinse pe carte și cine cutează a înlătura un cuvînt scapă drum destrămărilor împletiturii întregi, iar grăirea dintrînsele nu vrea să fie citită oricum, că se toarce ea singură într-o zvonire ușor tărăgănată, cu două silabe mai slabe și una mai tare“. Este așa dar, o coborîre spre obîrșii, fie ale omului, ale faptei lui sau ale cuvîntului, o căutare a antidotului timpului în liniștitoarea și calda intimitate a substanței sau în contemplarea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
anunța o revoluție muzicală. Următorul album, The Freewheelin' Bob Dylan (independentul, nonconformistul B.D.) s-a bucurat de mai mult succes, fiind lansat în 1963 pentru o generație care avea să devină contraculturală, și pentru care vocea nazală și tempo-ul tărăgănat al provincialului din Minnesota începeau să spună ceva. În același an a avut primul său mare concert la New York, după care evoluția de la Newport Folk Festival i-a adus titlul, deloc democratic, de "rege al muzicii folk", o muzică protestatară
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
capacității de a îndeplini simultan și bimanual diverse mișcări care alcătuiesc acțiunea motoare, fiind determinată de unele afecțiuni cerebrale. Asinergia se referă și la descompunerea mișcării în elementele ei componente; bolnavii au mișcări descompuse și prezintă ca simptome secundare: vorbirea tărăgănată, scrisul mare și tremurat, mișcări astenice. Lipsa de coordonare a mișcărilor simultane este pusă în evidență - după Pendefunda et al. (1992) - prin trei probe: a) în mers, partea superioară a corpului rămâne în urmă și nu urmează pașii; b) proba
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Hartley. Ședea pe saltea, cu spatele rezemat de perete și genunchii înălțați. Purta tot halatul meu negru. Se uită la mine cu ochi grei, umflați și, înainte de a fi intrat bine pe ușă, începu să-mi vorbească pe un ton tărăgănat: — Te rog, lasă-mă să plec la mine acasă. Vreau acasă, trebuie să mă duc acolo, nu există nici un alt loc unde m-aș putea duce, dă-mi drumul acasă, te rog. — Asta-i casa ta, casa ta e alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Trăiască, tovarășul Stalin eliberatorul tuturor popoarelor..!”, striga activistul în pâlnie, până la răgușire. „ - Stalin și poporul rus libertate ne-au adus, uraa... uraa..!” Lângă mine, un bătrân în opinci și cu o căciulă mare cât un cârlan tărcat, îi spune rar, tărăgănat, tovarășului său: „ - Hai, măi, Gheorghe... hai, c’aiștea ș-au pierdut mințile !.. Îi distul sâ hămăi un câini.. că după el se iau și ceilalți..!, Pen’ că să știi di la mini, măi... gunoi la gunoi trage !”. Își trase căciula
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încumetă să-l ia peste picior - nu glumesc. Pentru mine, integritatea a fost o chestiune de viață și de moarte. Puteam să fiu directorul televiziunii, dar am ales: anonim și nepătat.“ „Auzi, mă, Mișule - zice un invitat, care, după felul tărăgănat în care i se adresează, pare să aibă un ascendent profesional asupra insului -, când dracu’ era să fii tu director, că mai mult decât un ducător de reflectoare pe platou n-ai fost niciodată?!“ „N-am zis că era să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dat peste niște bețivi și ne-am făcut numărul genial cu „aniversarea“. Treaba merge cam așa: Spunem ceva cu voce tare, identificabil ca fiind În argentiniană, ceva care să aibă un che În el și alte cuvinte din argou, vorbind tărăgănat. Cel vizat mușcă momeala, Întrebînd aproape imediat de unde sîntem; Începem să legăm o conversație. Începem să vorbim despre greutățile vieții, dar nu facem prea mare caz de ele, În tot acest timp păstrînd o privire pierdută În distanță. Intervin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
al 50-lea fiind cel dintâi realizat în limba română și care continua seria celui de dinainte de război. Școala reală ortodoxă a fost inaugurată la 4 septembrie 1863, ca urmare a cererii intelectualilor bucovineni făcută încă din ianuarie 1849, dar tărăgănate. Cursurile începeau în patru clase deodată, cu 148 de elevi, dintre care abia 18 de religie ortodoxă. Cel dintâi director al școlii a fost prof. dr. Hermann Tausch din Cașovia, iar urmașul său, profesor de matematică dr. Wenzel Korh, deabea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mult pe Serioja, care se gândește la alte lucruri și se apucă să deseneze pe o foaie de pe birou. Nemaiștiind ce să facă, procurorul, în încheiere, se mulțumește... să-i ceară cuvântul că nu va mai fuma. Băiețelul, desenând, cântă tărăgănat: „Pe cu-vân-tul meu! Cu-vân-tul meu-u!”. Din atitudinea copilului și din felul cum răspunde rezultă că el nu știe ce înseamnă să-ți dai cuvântul și că hotărârea sa de a nu mai fuma e cât se poate de îndoielnică. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
aduceam aminte de Dumnezeu când mi-era greu. Un copil, când se joacă și-i e bine, nu zice nimic. Când cade și se rănește, strigă imediat: — Mama! Tata! Mi-era dor de mirosul de lumânări, de tămâie, de vorba tărăgănată a preoților noștri. Bisericile lor catolice sunt reci, amenințătoare. E un Dumnezeu al pedepsei aici. Bisericile noastre micuțe sunt calde și pline de dragoste. Am fost la slujbe aici, dar nu l-am găsit pe Dumnezeul meu bunuț. Cel cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lor e liniștită acum... Nu trebuie să aibă re mușcări din cauza incapacității de a oferi ceva. Am simțit o ușă trântită în spatele meu. Și am auzit glasul care spunea: — Stai, mamă, acolo! Scrisoare Dumnezeul românilor și mirosul de tămîie, vorba tărăgănată și dulce a preoților noștri... Există! Aici, în Italia, după o căutare personală de trei ani, am găsit o biserică românească! Nu se știu prea mult despre aceste locuri, clădirile în care se țin slujbele aparțin, de regulă, unor vechi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar litania lor va dăinui mult timp, de departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Culturile sunt organisme vii, care tind întăiu spre strălucirea maturității ș-apoi spre moarte. Ele sunt cuprinse în eterna și necontenit înnoita lege a evoluției. 4 Iunie 927, la ora 5 dim. suntem aproape de Buda-P(esta). Locuri joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]