96 matches
-
pe lume există o mulțime de țâțe, în orice caz mult mai mult decât unsprezece, că tot ce e monoton tâmpește, că berea și schnapsul sunt bune, dar nici vinul nu-i de aruncat, că orice târgușor geme de pisici tărcate, pătate, albe și negre, gri, galbene, schiloade sau dolofane, ceacâre, șchioape, de toate felurile, că un incendiu care te lipsește de-o mamă și de-o soră îți perpelește în veci inima, ți-o usucă și ți-o afumă ca
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
spectrală, al pictorului romașcan Iosif Haidu. De altfel, prezența românească a fost una de anvergură, remarcabilă prin consistența proiectelor derulate aici. E suficient, cred, să amintesc două dintre ele: "Grădina muzicii românești" și "Exerciții de admirație" care au facilitat contactul tărcatului public de la Kromeriz cu noua componistică românească (Ștefan Niculescu - Sextuplum, Dan Dediu - Gothic Concerto, Liviu Marinescu - Motto perpetuo), dar și cu posibilele surse propriu-zis muzicale ale acesteia (Ioan Căianu - Dans din Nires, Francois Rouschitzki - Chanson vallaque, George Enescu - Lăutarul). Apropo
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
pe-asta Dimineața noi nu ne trezim laolaltă deodată bolborosesc eu uitîndu-mă înspre mine dimineața creierul meu stă în ceață pe vale iar sufletul melițat ca un haldure de roțile beznei se adună cu genunchii la gură dedesubt sub prundul tărcat al fîntînii Nu mișcă: noaptea înfundă izvoarele și pivnițele au gura zidită Iar în zori eu stau afară ca vedera goală pusă cu gura în jos lîngă fîntîna secată Gata: asta nu mai e viață - mă pomenesc spunînd dimineața cînd
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
cele din urmă în acel böser Blick, faimoasa privire rea a BMW-ului 330 XD. Când a ajuns la doi metri de mine, a întins brațul care se transforma, pe măsură ce se apropia de beregata mea, într-un clește de tarantulă tărcată, cu un pântec enorm de cleștar, și, rostogolindu-și talgerele, a început să țipe, iar țipetele reverberau în cascade de ecouri care îmi atingeau timpanele și, după ce șerpuiau prin trompa lui Eustache, îmi explodau în creier, în sărmanul meu creier
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
dresate, care sporesc lista celebrelor starcats din istoria cinema-ului. Prin contribuția și a scenaristului Night Shyamalan (cineast precoce, autor al filmului de top Al șaselea simț), pufosul și orgoliosul motan Chinchilla botezat suav Snowbell/ Clopoțel, severul gangster siamez ori tărcatul homeless mereu flămând sunt memorabili și nu doar adorabili spre meritul supervizorului expert cu nume de basm, Henry Andersen, și al Multioscarizatului John Dykstra. Pe unda verosimilității acestui șoarece umanoid (ale cărui mânuțe de copil provoacă totuși un frison neplăcut
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
un trib fugărit și flămând. Dau târcoale lăzilor de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată. Se furișează pe scările blocurilor, miaună prin curțile interioare, așteaptă la uși care nu se deschid". Năpăstuirea (și umilirea) pisicilor din București, deplânsă în Dilema veche de istoricul Andrei Pippidi, ne pare a fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
de altă parte, nici n-am studiat cu dinadinsul peisajul. Dar nici după ce-am devenit atent, în depărtare, cât vedeai cu ochii, nu se zărea vreuna. Abia în zona Roșiorilor am zărit, pe-o culme de deal, o pasăre tărcată, ciugulind apatic firele rare de iarbă. Fără motiv precis, o stranie neliniște m-a cuprins. Cu o viteză amețitoare, mi s-au derulat prin minte imaginile locurilor pe lângă care trecusem. Indiferent că eram la șes, la deal sau pe malul
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
pe puța lui Tron: ea miroase-a bărbat și știe ce-nseamnă aceasta: își face toaleta acolo, apoi se cacă pe puță. Prepuțul lui Tron se mișcă agale spre ea, îi prinde picioarele, ea se saltă cît poate, din curu-i tărcat se cască o gaură neagră: primprejur dau tîrcoale muște bătrîne. Totu’ se-nmoaie, prepuțul acoperă musca ferice, ea se zbate acolo o vreme, știe acum cum e cînd te fute și altul, nu o sperie apăsarea din spate cînd ea
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
că am putea să leșinăm de scârbă. — ...și nu mi-e mie de asta, că leșinați, spunea el, dar e o scârbă nefirească și ați putea să nu vă mai reveniți. înfățișarea cărții era următoarea: era legată într-o piele tărcată și păroasă, de o culoare greu de descris. Nenea Nebunelea pretindea că e o culoare aproape per fectă, dar că o forță neștiută n-a vrut să fie culoarea chiar perfectă pentru că asta ar fi periculos. O culoare perfectă nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un cerc metalic. Nu, nu, răspund câteva voci bărbătești. Urmărit de lătrăturilor îndârjite ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se agață cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic, spune Marius în timp ce scarpină ușor între urechi micul animal. Urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ieșiți ce rânjeau ca o căpățână de miel și întrebă, zâmbind numai din ochi : - Da, mata, ce vrai să iei ? Ca s-o vadă lumea, un om cu plete și nasul coroiat ridica în sus, la o căruță, o purcică tărcată care guița asurzitor, căscând râtulețul roz. - Chepteni, piepteni, hai la chepteni ! zâmbea tuturor o țigancă strânsă sub sâni într-un ilic violet și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în mătăsuri țipătoare, două fete cu capul gol și obraji frecați cu roșu chicoteau, ținându-se cu mâinile de o năframă și făcându-și loc prin mulțimea nădușită. Cu capul gol și alb de puf, un țigan cumpărase purcica cea tărcată și i-o dase țigănușului de lângă el, care țipa de bucurie. Cu înfățișarea bătrâncioasă, copilul avea părul pe creștet ca o batistă neagră, cu colțul aproape de sprâncene. De fericire, pe frunte îi apărură, pronunțate, două vine, iar ochii negri
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îmi apăruse un guguloi acru, care creștea, creștea, fiindcă mama n-a smuls valiza din portbagaj și nu le-a zis pa, nu i-a ocărât și nu i-a zgâriat cu unghiile pe față. Fifi a rămas în iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
neagră și lungă care țupăie prin iarbă, sub puiandrul de păr. Ea să fi fluierat sau motanul al cărui trup arcuit se întrezărește după un tufiș de păducel ? Soarele pune o pată orbitoare pe blana care nu se mai vede tărcată - i s-au dizolvat și dungile în lumină -, ci licărește ca un nisip întunecat, prețios și viu. Ooo, de ce oare n ai sta acum la umbră, destins, pe o bancă la Șosea, ascultând șuieratul păsărilor, căutând să prinzi o privire
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zici de o cină...? — Nu. Tu mai vrei să vedem pisicile alea? MÎțele erau În număr de trei - niște animăluțe prietenoase, care au Încercat să pună stăpînire pe pat În timp ce ei doi făceau dragoste. Karen Îi zicea cenușiului Asfalt, celui tărcat Tigru, iar pe cel slăbănog l-a poreclit Ellis Loew. Jack se resemnă cu anturajul. Pisicile o făceau pe Karen să chicotească și el Își Închipui că fiecare hohot de rîs o Îndepărta tot mai tare de Dublu Perkins. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
insistă Stevie la sfârșitul programului, închizând ușa în urma ei, cred sincer că ar trebui să te duci acasă. Nu, replică Fran. Mă simt bine, sincer. Atunci de ce-o fi șpaltul ăla îmbibat de lacrimi? Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în moliciunea vechiului pulover al lui Stevie. Mirosul lui bine cunoscut de tutun și balsam de rufe era nespus de liniștitor. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
așa cum ni-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
un a fi și un a avea imposibil de formulat până la capăt: „methought I was...”, „methought I had...”. Bottom nu va găsi niciodată cuvântul care ar desemna cu exactitate conținutul experienței sale. Ar trebui să fii un „nebun în straie tărcate”, un „măscărici”, recunoaște el, pentru a exprima această asemănare înzestrată cu o atât de mare forță de realitate. O asemănare pe care nici simțurile nu o pot explica și nici vorbele nu o pot defini. Bottom nu posedă limbajul apt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar nu-și ridică privirea, iar vocea Îi era subțire și frântă. — Pe drum. Am găsit-o pe drum. Trei arici, două ciori, un pescăruș, o pisică tărcată, două pisici cu blana lungă, alb cu negru, o fată, nouă iepuri, o căprioară... Ochii i se Încețoșară, iar vocea Îi deveni dură. Frumusețile mele moarte... O lacrimă scânteietoare i se scurse din ochi, trecu printre genele lungi ca să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trenul a văzut ce avea ea sub săritură. A rîs, m-a bătut prietenește pe spate, rugîndu-mă să-i mai zic una. N-am avut Încotro și i-am dat drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa mea tărcată / n-are nici urechi, nici coadă). Am dat aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular al comunei mi-a pregătit odată o Întîlnire mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Albul de la Albești, iar celălalt Ionuț Murgul, de la Murgești. Soluția Înveseli pe toată lumea, mai ales pe căpitanul Oană, care văzu aici mai mult dorința Erinei de a transforma lumea oamenilor Într-o lume a cailor. - Mai rămâne să mă poreclești Tărcatul, sau Spaima zmeilor, sau Murguleț, ca să fim cu toții gata de dus la păscut, spusese căpitanul, În curtea Înconjurată de cireși Înfloriți, sprijinindu-se de umărul Erinei. De când venise de la Suceava, Oană părea hotărât să Învețe din nou să meargă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e potrivit lucru să se fudulească, arătându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]