87 matches
-
nu mai voia să se întoarcă în Moldova. „Ca un om tânăr” - zice Miron Costin - Ștefăniță-vodă a crezut că poate să o aducă (epistolele tatălui lor nu reușiseră) silind-o: „Ștefăniță-vodă aicea, [...], nevrândǔ soru-sa, doamna Roxanda, să vie pre scrisorile tătâne-său ș-a lui în țară, den Rașcov, care tărgǔ îi dădesă Hmil, după moartea feciorului său, lui Timuș, au trimis oaste asupra Rașcovului, să-l bată și să o ia cu de-a sila. Ce n-au pututǔ face
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chilii ce se întindeau în spațiul în care s-au construit ulterior "Arhitectura" și o baie comunală, s-a născut în anul 1819 prozatorul. Cu timpul, nimic nu a mai rămas nici din chilii nici din biserica unde a păstorit tătâne-său și în care Filimon a fost o vreme cântăreț în strană apoi epitrop până la sfârșitul vieții. Scriitorul s-a săvârșit discret în cămăruța din "ospelul" Török de pe podul Mogoșoaiei. Familia, despre care rămâne bănuiala că nu l-ar fi
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
dubălarii în atelierul cărora mirosea a piele și sare, ori cu rudarii, sau cu șindrilarii ce opreau pe la case noi pentru a înălța acoperișuri țuguiate, ori cu sumănarii ce străbăteau munții ca să vândă cojoace, curele și hamuri. Și ascultând cuvintele tătânelui său și gândind la acestea, Ștefan privi spre cer, era o dimineață cu nori mici și atât de înalți, încât amețeai privind în sus și în limpezimea bolții, o privighetoare cât o gâză se zbânțuia ca notele pe portativul cântecului
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
întinse la fel de prelung ca un câine și din piept îi ieși un stăruitor geamăt, parcă dintr-o cavernă oraculară, unde s-a săvârșit un miracol. Dar se trase iute în sine și se ascunse după colț, ca să nu-l vadă tătâne-său și să-i spună cine știe ce vorbă de ocară, căci stolnicul, călare, pornise cu flăcăii spre sat și Ștefan privi cum copitele cailor se afundă în pământul ogrăzii ca într-un mâl și cum din copite sunt aruncate bucăți de
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
scurs mai cu sârg și s-au adunat în băltoace, câțiva oameni propteau cu pari pereții de chirpici ai unei case spartă la temelie și agățaseră în meri și pruni veșminte și velințe la uscat... Ștefan privise o vreme după tătâne-său, până ce dispăru cu pâlcul de flăcăi în dosul Dâmbului Melcilor și privind spre urzici, îi veni gândul să bage mâna între ele, spre a vedea ce simte pielea urzicată și cum se bășică și cum îl ustură și cum
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
e r v e n ț i a profesorului, i se acordă o pensie de bătrânețe, avea vârsta de peste 86 ani N o n a g e n a r u l Gheorghe Eminescu, impresionat, de pozele noastre, la mormântul tătânelui său, mormânt pe care nu-l văzuse n ic ioda tă , sc r ie o i m p r e s i o n a n t ă scrisoare profesorului Leon (Leonida) Dănilă, care, citez din memorie, suna astfel:”prea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu soldații mei, păzeam malurile Nistrului la Bender (Tighina) sau ca tânăr căpitan, am fost invitat să particip la Încoronarea de la Alba-Iulia, a regelui Ferdinand I cu regina Maria. Dar mai mare fericire, decât aceea de a vedea pozele mormântului tătânelui meu, nu-mi amintesc să fi avut vreodată. Plănuisem de mult să plec cu fiica mea Yolanda, la Bistrița, să căutăm mormântul tatălui meu și bunicului ei, dar vremurile se pare ca nu ne-au permis acest lucru; a venit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
zece ani trecură, zece doar, dar ce schimbare - și ce prefacere. Smuls din aromeala lui milenară, dotat cu celular, ciobănașul mioritic roti năpraznic bâta, izgonindu-i la repezeală pe prezumtivii ucigași, iar dacă tot luase avânt, o propti în țeasta tătâne-său, ce se făcu zob. Modelul oriental al îngăduinții fără de margini - precum că altfel nici nu se poate, nici nu se cade -, fu deîndată părăsit pentru paternul occidental al spontanei reacții. Se știe că marile popoare care au făcut istoria
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
e r v e n ț i a profesorului, i se acordă o pensie de bătrânețe, avea vârsta de peste 86 ani N o n a g e n a r u l Gheorghe Eminescu, impresionat, de pozele noastre, la mormântul tătânelui său, mormânt pe care nu-l văzuse n ic ioda tă , sc r ie o i m p r e s i o n a n t ă scrisoare profesorului Leon (Leonida) Dănilă, care, citez din memorie, suna astfel:”prea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
cu soldații mei, păzeam malurile Nistrului la Bender (Tighina) sau ca tânăr căpitan, am fost invitat să particip la Încoronarea de la Alba-Iulia, a regelui Ferdinand I cu regina Maria. Dar mai mare fericire, decât aceea de a vedea pozele mormântului tătânelui meu, nu-mi amintesc să fi avut vreodată. Plănuisem de mult să plec cu fiica mea Yolanda, la Bistrița, să căutăm mormântul tatălui meu și bunicului ei, dar vremurile se pare ca nu ne-au permis acest lucru; a venit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
este o zi. Acum zece zile am fost cu beizadea Ștefan la Târgoviște, a venit cu noi și doamna Stanca... Tăcu o clipă, își înghiți saliva și mormăi mai mult pentru sine ca luminat de un gând. O pune, crez, tătâne-său vodă să-l păzească pe Ștefan de noi. Și spuneam, ne apropiam de Târgoviște, ceața trecuse, soarele era sus și topea jos chiciura din copaci și, așa pe albul acela sclipitor, se vedeau clopotnițele și turnurile bisericilor minunat desenându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închina și către mănăstiri autohtone. Așa a făcut Constantin Duca voievod la 11 aprilie 1694 cu mănăstirea Hlincea, pe care o ia de la mănăstirea Galata și o închină mănăstirii Cetățuia. Vodă a socotit că astfel întărește mănăstirea Cetățuia, ctitorie a tătâne-său. Tot Constantin Duca voievod dăruiește în 1703 mănăstirii Cetățuia „un vad de moară din jos de Balica”. Asta ar însemna la sud de mănăstirea Frumoasa. Dacă îți mai amintești, am mai vorbit noi despre unii care s-au călugărit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
I al nostru, domnul Moldovei dinainte de Alexandru cel Bun - i se zicea „Fiul Mușatei” și a domnit Între 1375 și 1391. Petru, tatăl lui Roman, „domn al Moldovei... până la mare”... - Să-l lăsăm oleacă pe Roman-cel-până-la-mare, să ne Întoarcem la tătâne-său: nu cumva este unul și același Petru care a Închinat Moldova Polonezilor? Tata este un Învățător care știe istorie. Eu sunt fiul său. Dar eu nu sunt Învățător - Învățător e tatăl meu. Iar el se mânie: - În-chi-nat! Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vă chișcați, vă Îmbrânciți, vă dați pumni și picioare pe sub bancă - dar numai pe pământurile noastre, ale nenorociților pe care te lauzi că-i scapi tu de jugul păgânului - dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prins? - Nu i-am prins eu, da nu-s ai tăi. Ce-l apucase? Nu se făcuse mai voinic de-alaltăieri; și era și singur. Și-mi vorbea ca un om mare. - Te pomenești că gârla satului e-a lui tătâne-tău!, zic. El - tot așa, bătrânește: - Ne-am Înțăles: peștii ’s ai mei. Mi-i da când ne-om Întoarce-n sat. Se duce mai Încolo, vorbește cu alți copii. Pun la cale să mă bată și să-mi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așă... C-adica-i mai rău dacă fuge, asta am vrut să spun... Măcar așa scurtează drumul, că tot În lagăr de prinzionieri ajunge ea... - urcă pe calidor și povestește: Cân’ m-o văzut, o vinit la mine cu mânurile-ntinse, de parcă la tătâne-său venea... Asta mi-i crucea, de nu venea cu mânurile-ntinse și cu lacrămi pe obraz... - Acolo, -n stuh?, Întreabă Mătușa Domnica, piezișă. - D-apăi un’e, alt’? - Asta nu mi-ai spus-o... - Când, fimeia lui Dumnezeu? Ț’ spun amu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fie veniți mai demult, mult mai demult... - Cât de mult-mai-demult?, Întreb eu. Cam pe la 335 Înainte deHristos? O dată cu... ăsta, zi-i pe nume, strămoșului: Alexandru Macedon? - Dacă nu mă Înșeală memoria, olecuță și mai-demult, pe timpullui Filip al II-lea, tătâne-său!, râde tata, serios. Dacă nu cumva și mai olecuță, când Darius a trecut Dunărea În Basarabia, pe la Isaccea și cum, Înainte, Îi supusese pe Macedoneni - cei din Macedonia - de ce nu, măcar printre „conducătorii de atelaj”, cum le spune acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și o porneam pe firul apei spre iazurile călugărilor. Să-l găsim pe Cazimir, nescufundatul, pe Cazimir, cel care măsura timpul cu pula. Nu ne-am oprit din căutat nici atunci când un băietan mai prostovan ne-a spus că și tătâne-său cu flăcăii de seama lui Îl căutau pe Cazimir: să i-o vadă: cum bate; nici când un altul, Încurajat pesemne de primul, ne-a spus că și bunelu-său povestea că și el, când era flăcău, pornea cu-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care se poate spune, cu Mihai Ursachi, că el nu există. Ei bine, dragă Adriene, îmi asum universitaritatea și inexistența literatoare... Căci în afara câtorva strigături (împănate în textura cărților mele cu pietate filială, ca o deferență pentru performanțele jucăușe ale tătânelui meu cajvanian, dar și pentru a-l cinsti pe Ion Creangă: ori menipeea "umplută" a Antichității tardive?), Domnia Mea comite, cu neregularitate, eseu în toate sensurile cuvântului eseu și ale vocabulului sens. Eseu... în accepție britanică, spaniolă (cu ocheade frecvente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bolșeviciului prea târziu. "Prea", nu; "târziu", da. O altă întrebare de "oracol" pentru același individ pomenit mai sus: Ce crezi că ai ratat (în viață) și mai poți recupera? Aceeași chestie călătoriile, ieșirile, excursiile pe mapamond, dintotdeauna jinduite. Mă avertiza tătânele, acest Brucan personal, când, arând cu el ogorul de lîngă Pădurea Baronului, îmi ieșeau ochii ca la melc după țugul ce intra cu viteză, și pufăind, în gara Todirești, venind dinspre Soloneț: "O să te saturi de umblat cu el". N-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tu, Erina, ai grijă de tine și de tata. - Nici o grijă, flăcăule... zâmbi Erina. Tătarii aceia Încă nu m-au văzut cînd mă Înfurii. Iar tu să ai grijă de tine. Și trebuie să juri c-o să ai, căci altfel tătâne-tău are să mă boscorodească tot drumul că nu trebuia să plece, că cine știe ce vei păți și alte blăstămății de astea. În definitiv, nu-l ai În față decât pe amărâtul de Mahomed, cu prietenii lui. N-ar avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
își trăiesc viața de timpuriu... Nimic în lumea asta nu se mai petrece ca pe vremea voastră... Măi coptilă! Tu mă înveți pe mine? Adică cum vine asta? A ajuns oul mai cuminte decât găina! Vezi că poate ne aude tătâne-tu și te umple de posoacă și mătură ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ale Hăbășescului vornicul? Întocmai, fiule. Și dacă ai amintit de Safta, atunci sigur știi și ce a pățit biata cu vecinul ei vornicul. Știu că la 6 octombrie 1643 (7152) Safta întocmea un zapis „pentru rândul a niște case a tătâne-meu ce au avut aicea în târgu, lângă casele Hăbășescului, pre Ulița Strâmbă, de care lucru le-au fost pus zălog, tată-mieu, Apostol, la Hăbășescul vornicul, dereptu treidzăci de galbeni”. Însă când a fost să fie înapoiați banii: „giupâneasa Hăbășeasca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce să o prindă pe nuna mare, care fugea de el, cu poalele sumese, să nu i se întâmple pocinogul... Da' calul cel sur s-a poticnit, ca prostul, în piedica moștenită de la tătâne-său!... Un val gospodăresc de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul femeiesc, răsplătiră tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ochii! Era să plesnească rânza în mine alergând! DĂNILĂ: He, he, ce-am spus eu, ce-am povestit? Ș-apoi aista-i cel mai mititel, abia începe să se țină pe picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai de te-ntrece cu mine, dacă mai ai poftă. Și pe urmă să mă cam scutești de tovărășia ta. Haide! CODÂRLIC: Ba mai pune-ți pofta-n cui! Mai bine să ne-ntrecem la trântă; să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]