125 matches
-
o fată frumoasă și de aici interesul băieților pentru ea. Care mai de care și-o dorea în brațe, mai ales că se aflase în sat că nu este o redută greu de cucerit și că oricând era dispusă unei tăvăleli prin pădure sau unde putea fi liniște și discreție. Maria, ca și Ana, erau în plină formare. Ambele cu ochii verzi - albăstrui, părul la fel de negru ca și la celelalte surori mai mari. Nu aveau încă un metru jumătate ca înălțime
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
se repetă la fiecare douăzeci de ani. O merită mai mult decât oricare altă copie de-a lui care a trăit în ultimii două mii de ani! Ce bărbat deosebit trebuie să fi fost, Augustine! Nu mi-arfi stricat nici mie o tăvăleală cu tine. Și poate că aș fi făcut un copil... Hmmm, ce copil ar fi fost acela, Doamne? Maria nu răspunse imediat, ci se așeză pe pat lângă Stin. ― Venisem să-ți aduc vești bune... Dar dacă vrei mai degrabă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se pare că put, Meg? ― Nici pomeneală. Și-i adulmecă subsuoara. ― Mă excită. ― Ce-ar fi să vă cărați de aici? Eu chiar urmăresc emisiunea asta. ― Auzi, iubito, surioara mea vrea s-o ștergem. Ce zici de-o partidă de tăvăleală? ― Mm, beton! ― Te-am lăsat, surioară. Noi suntem sus, in flagrante delicto. Unde puteau să ducă toate astea? Numai la disensiuni familiale, la meciuri de țipete și la inimi frânte. De revelion, În timp ce Milton și Tessie ciocneau de Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al cărei efect nu se risipea nici măcar aici, În restaurantul de la șes. Chelnerița se supuse indignată. Plecă, iar Scheer se aplecă spre mine. Își luă din nou vocea de țărănoi: ― Toate problemele lu’ fătuca asta s-ar rezolva cu o tăvăleală bună În șură. Și tu ești masculu’ tocmai bun pentru treaba asta. Nu părea beat, dar vulgaritatea lui era inedită. Părea mai puțin sigur În mișcări și vorbea mai tare. ― Îhî, spuse Scheer, cred că i-ai picat cu tronc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai bine e ca vara să te ridici de la cină cât mai e încă lumină pe cer, iar iarna, cel târziu în timpul primei ore a nopții, ca să apuci să faci puțină mișcare înainte de culcare. O plimbare, de exemplu... — Sau o tăvăleală bună prin așternuturi, chicotește Augustus. — Cu cine? îl repede Livia, oțărâtă. Sau - mai degrabă - cu ce? Că a ta e bună de tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față. Urmează un moment tensionat. Încruntat, principele îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
președintele unei comisii senatoriale care asculta o mărturie scandaloasă fără să-și piardă cumpătul. — Unde e Angela? — S-a dus la toaletă să tragă o porție de plâns, bănuiesc. Asta dacă nu se linge cu vreun infirmier sau trage o tăvăleală În grup. Nici când dă colțul nu știi la ce să te aștepți. — O, păcat. N-ar trebui să vă certați. Nu ne certăm. Doar lămurim niște chestii, spunem lucrurilor pe nume. Mă gândeam la Horricker c-o s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe sus“, în timp ce bărbații erau în favoarea teoriei conform căreia era „rece“. Bill Rumer, unanim recunoscut ca expert în asemenea probleme, a făcut nu o dată observația că „nu era nimic în neregulă cu ea care să nu se rezolve cu o tăvăleală bună “. Eu am luat eșecul Shebei în a lega iute prietenii ca pe un semn foarte bun. După experiența mea, nou-veniții - mai ales femeile - sunt mult prea grăbite să-și pună steagul pe catargul primei coterii de cancelarie care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Evening Standard a scris un articol în care făcea aluzie la zvonurile necreditabile cu privire la experiența sexuală a lui Connolly anterioară poveștii cu Sheba. El a pus chiar întrebarea, „Ce puștan înfierbântat de cincisprezece ani ar fi zis nu la o tăvăleală cu Sheba Hart?“. A fost un articol curajos și onest, cred eu, dar s-a lăsat cu o ploaie de articole indignate care protestau împotriva tratamentului presupus frivol pe care jurnalistul îl aplica unei probleme așa de serioase. Consiliul editorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
niciodată, spunea ea cu mândrie. Uitați-vă la el: are cincizeci și unu de ani îVultur-în-Zbor o mințise asupra vârstei pe care o avusese când se întâlniseră) și nu-i dai nici o zi peste treizeci. Ce minuni poate face o tăvăleală bună! Cunoscuții ei mai politicoși replicau: — Nu e singurul, Livia. Și tu ești incredibilă, o știi prea bine. Aici și voise de fapt să ajungă prin comentariul ei. Cunoscuții erau din ce în ce mai puțini. Singura sursă de contact uman normal permisă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un zâmbet uriaș. Categoric mă duc să le salut. Ne vedem mai Încolo, Bette. L-am căutat pe Leo, dar n-am reușit să-l găsesc. Mi-am Închipuit că Întâlnise un tip și se retrăsese În cameră pentru o tăvăleală. Nedim s-a oferit să mă conducă la hotel În Porsche-le lui și am fost tentată să accept până când și-a lăsat mâna să-mi mângâie partea inferioară a spatelui În timp ce-mi zâmbea sugestiv și-mi spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eu. Omul Își petrece viața urmărind ca nebunul celebrități și Înregistrând toate dramele pe care reușesc să le creeze, așa că de ce ar fi câtuși de puțin interesat de o agentă de presă insignifiantă, care părea să se dedea la niște tăvăleli extracuriculare? Și nici măcar cu vreo vedetă! Desigur, exista problema cu Philip. Și dacă Kelly ar afla că fusesem prinsă ținându-i de urât prietenului plătit al Isabellei, n-ar fi mulțumită. Isabelle ar putea insista să fiu concediată. Dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Am înțeles, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, curat militărește. După ce locotenentul s-a depărtat, Todiriță l-a luat la vale pe Dumitru: ― Măi Dumitre, da’ locotenentul a început să te bage în seamă, cum se vede treaba. ― Să vezi tu tăvăleală ce fac cu tine prin omătul ista când mă întorc! Numai „adăpostit”, „târâș, marș” și „salt înainte”! Când ai să termini, n-ai să te mai recunoști - i-a răspuns Dumitru râzând. Când toți cei numiți au fost prezenți, locotenentul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o grămadă Și-un mare derdeluș făceam Ne erau mâinile-nghețate, Obrajii parcă luau foc, Dar eram plini de sănătate Și nu ne deranja deloc! Ne aminteam și noi de școală Când frigul ne intra în oase; Și de atâta tăvăleală, Ne erau hainele scorțoase... Brusc, mă trezesc în timpul meu, Azi, parcă, nu mai e așa; Dar îmi voi aminti mereu, C-am fost și eu copil... cândva! Mi-este dor de tine... (Mamei mele) Stropi de ploaie leneși bat în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Întinse către ele. Unuia, care nu izbutea să vorbească, Îi curgeau ochii și balele. „Desigur”, urlă din nou găzdoiul cel darnic, „cine dorește să le fută, poate să meargă În biroul de alături, unde am un pat ce ține la tăvăleală...” Petrecăreții, Însă, nu se puteau dezlipi de scaune. Încercau să le vâre fetelor palmele pe sub fuste, dar ele se fereau ca-n joacă și mâinile păroase cădeau obosite pe masă. Soldații se holbau la ferestre. Spre zori, șefii adormiseră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vițelului, fără să le pese că erau priviți de vreo treizeci de perechi de ochi. „Acestea, copii, sunt operațiunile de imobilizare și de contențiune a animalului, necesare pentru desfășurarea În bune condiții a operației chirurgicale principale.” Așa le explicase Directorul tăvălelile și suduielile celor doi. „Acum, tovarășul veterinar va dezinfecta locul unde va interveni.” Bețivanul uitase această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de kilometri peste codrul de la Asfințit de Satul cu Sfinți. Nu se știe cum - toată lumea, Însă, bănuia că prin furt -, funcționarului cu chipiu roșu Îi picaseră În mână sute și sute de metri dintr-un material aspru, ce ținea la tăvăleală și avea imprimate pe el, una lângă alta, Însemnele căilor ferate, folosit - Încredințau cei care se deplasau către marele oraș cu trenul - la croitul perdelelor de la geamurile vagoanelor de călători. O mulțime de bărbați și copii din satele dimprejur ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voia să facă. Partea de jos mi-a tresărit anticipând, bucuroasă, o tăvăleală furișă prin pădure. Și am regretat că aveam șase rânduri de haine pe mine. Dar intenția lui Chris n-a fost decât aceea de a mă lua de braț. Dă-mi brațul, a spus el adăpostindu-mi cotul în căușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nimic. Or, la vremea respectivă, eu asta aveam: nimic. știi când mi-am tras-o ultima dată? Eram destul de sigură că știam. Cu o săptămână înainte, în timpul unei ședințe cu echipa, Vivian ne pusese la dispoziție o relatare grafică a tăvălelii de care avusese parte, în după-amiaza aceea, în compania unui băiat de serviciu sexy de la hotelul Beverly Hills. Un tip care conducea un scuter și se epila pe piept cu ceară. De obicei, mărturisise Vivian în fața a douăzeci dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care îmi oferea ceva de studiat și admirat în timp ce se îndrepta către noi (vederea din față a sânilor ei mari și ascuțiți), dar și când se îndepărta (vederea din spate a popoului rotund și destul de masiv). După recenta închipuire a tăvălelii noastre din miez de noapte, eram ceva mai reținut față de ea decât de obicei, dar rămăsese chestiunea bacșișului revoltător de mare pe care i-l lăsasem ultima dată când fusesem aici și ne-a luat comanda toată numai zâmbete, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor capul, de parcă ar vrea să mă cântărească din priviri. Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gândesc, poate ar fi bine să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate bani frumoși din povestea asta, adaugă către mine. — Nu ! zic Îngrozită. — Emma, nu mai fi așa mimoză ! se rățoiește Jemima. Crede-mă, În adâncul sufletului Îți dorești mult asta. Nu-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
încercarea de a-i schimba perspectiva. Dar știa, din experiență, că Luca refuza cu încăpânare perspectivele celorlalți, fiind mult prea convins că opiniile lui sunt întotdeauna corecte. Așa că Alison a recurs la o schimbare de tactică. Atunci presupun că o tăvăleală iese din discuție, nu? O clipă, Luca a părut șocat, după care, recunoscător că subiectul conversației se mutase pe un teren mai ademenitor, a început să rânjească. —Ei, nu știu ce să zic. Gândesc c-aș reuși să-mi adun puterile! Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
femeie? Mirela trăgea ponoasele, dacă nu cumva tot așa o fi făcând și cu nevastă-sa acasă... Ba cu aia nu și-ar fi permis. Tot pe Mirela cădea măgăreața. Ea era și de plimbăreală, și de chefuială, și de tăvăleală... Ce i s-a părut lui într-o seară că i-ar face ochi dulci unui tip. Unul brunețel și țânțăros, cu mustăcioară, la vreo douăzeci și cinci de ani, pe care nu-l știau nici măcar din vedere, nici ea și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Derek mi-am amintit de Hawkins. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc cu gura până la urechi. Oare i-ar displăcea profund să fie descris ca „necioplit“? Mă rog, nu era prea corect să judec omul numai după prima „tăvăleală“. Dar, dacă va mai exista și o a doua, o să mă asigur că ticălosul Își va scoate mai Întâi haina. Zonă din Londra, la nord de Camden Town. Această zonă din nordul Londrei este celebră pentru piața sa aglomerată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și de acolo, pentru că cunoștea suficient distribuirea ieșirilor (le studiase în aceste două zile tocmai în vederea eventualității care s-a realizat acuma), trecând prin bucătărie, a ajuns în dosul clădirii, într-o curticica de serviciu. Deși aiurit de lovituri și tăvăleală, a avut prezența de spirit să nu se ascundă prin vreo dependință a conacului, cum îi trecuse întîi prin minte, ci a escaladat gardul de uluci dinspre grădina de zarzavaturi și a pornit curajos peste câmp să iasă în șosea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
una singură, să zici că a fost o inflamare accidentală de „psihologia maselor”. M-am resemnat prin urmare, zicîndu-mi în sinea mea că, uneori, prostia bate antropologia... Noroc că, în timp ce mă uitam siderat la scene de Fellini suburban, din marea tăvăleală s-a ițit un domn transpirat, care și-a aranjat puțin hainele și a strigat în fața camerei : „Nu e organizare, dom’le, ăștia ar trebui dați în judecată !”. Iată deci că a venit și explicația : magazinele sînt de vină, pentru că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]