628 matches
-
ne simt lipsa? Nelu:Nu cred.Peste două zile sunt aici.S-au pozat în Deltă,la inundații. (Intră Popa cu șapca pe ureche). Popa:Poșta Română!Aveți două ilustrate! (Le împarte cărțile poștale și apoi,se așează pe un taburet). Nelu:Ia să vedem ce ne scriu. Costel:Parcă nu ți-ar fi spus la telefon. Popa:Hi,hi,da' nu vă plictisiți de loc.Am auzit că aveți o chiriașă.( Face cu ochiul). E tinerică!(Costel îl privește mustrător
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
muzicuțe și cântă „Love me tender”de Elvis Presley) Alin(apare la balustradă):Vă rog să dați televizorul mai încet!(Cei doi ies) Tabloul 2 Scena 1 Camera în care locuiește Monica.O fereastră mare luminează toaleta cu oglindă;un taburet;un pat bine încadrat de noptiere și veioze;un șifoner;două fotolii;o măsuță și o amforă cu flori.Un cd-player.In cameră sunt Alin și Monica. Alin:S-au liniștit.Merg să-l aduc pe Dorin. Monica:Perfect.Abia
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
relatat că vecinul său, poetul Al. Stamatiad, imobilizat în pat, muribund, a observat cum îi dispar lucrurile din cameră după vizitele vecinilor și că ultimul obiect la care ținea, un ceas de buzunar, frumos lucrat, l-a așezat pe un taburet, lîngă căpătîi. Cu toții ne-am întrebat dacă succesiunea acestor povestiri nu avea tîlcul ei". Care sunt mijloacele de apărare ale intelectualului încă tînăr, pîndit de "o devitalizare a funcțiilor cerebrale", de "o ruginire în timp", deoarece zece ani "n-a
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
cei de pe scenă, protagoniștii însăși nu schițează nici un gest în acest sens?). De altfel, nici nu pot să-mi imaginez cum s-ar auzi dintr-o lojă un festival al muzicii contemporane. Spiritul componisticii actuale reclamă mai curând scaune pliante, taburete sumare pe care să nu te poți tolăni cu una cu două. Ele cel puțin ne ajută, chit că o știm sau nu, să trecem prin avalanșa muzicilor perisabile de astăzi. Muzici comode, scaune incomode. La Carbondale am avut în
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
fiindcă nici nu mai sînt frății ca a lor. Iată închinarea pentru Voronca: "Din poezie ți-ai făcut o pijama ca din fluturi și ochiul tău era în fund; unul cu aureolă și cu sfinți ca un altar, celălalt cu taburete înalte, cu zinc și cu esențe ca un bar." Ce mai frumoasă întîlnire a două lumi, una de fum și de rășină, cealaltă de absint? Un titlu de o tandră ironie și de o laconică seriozitate e Cronică pe o
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot. Arsă de soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea. "Vino, păpușă". Stă pe un taburet, lângă birou. Nu face niciun pas, nu poate. "Vino, nu te mâncăm". Doctorul târșie scaunul spre ea, o prinde de mijloc, o întoarce spre celălalt și exclamă: "E formidabilă, nu-i așa?" "Ca o statuie". Mâinile doctorului alunecă peste coapsele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vecinii. Are viața ei și ea este cea care hotărăște ce face cu ea. Apoi, Într-un mod surprinzător, mi-a spus că trebuie să se schimbe și să se culce. Am dispărut umilit În bucătărie, unde Îmi improvizasem, din taburete, un pat destul de bun. Ce se Întâmpla cu mine? De ce devenisem dintr-o dată atât de... nestăpânit? De imprevizibil? Eram confuz, agitat, tulburat, ca și cum aș fi luat un drog ușor. Hotărâsem, doar, pe la vârsta de treizeci de ani, după „experiențele” avute
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de alături. Ce să facem acolo? Să cinstim ideea care ne-a venit, și ideea care ne-a și părăsit, noi rămânând în apele noastre, de rudimentari, și nărăviți ai relelor locuitorilor sfintei noastre planete. Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca un broscoi. Nu sforăia tare. Din când în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prost, vicele nostru, dar, la părerea aia, totuși, tresări. În următoarea fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede! Am depistat, la Consiliul Popular Județean, un cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
noi-nouțe, iar altele, ți le vei reface, pe parcurs. Ei, gata, pa! Că o să ne cam prindă noaptea pe drum. După plecarea curățitorilor, domnul expulzat a vrut să măture, dar, toate măturile și măturicile, luaseră calea containelelor gunoiere. Câteva scaune, taburete și schimburile pregătite pentru a fi duse la curățătorie, de asemenea. Săpuniera, de la baie; solnița din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că această licoare fusese preparată cu ocazia nașterii mele. Sticla era sus pe raft; nu mă gândisem niciodată la ea, uitasem cu desăvârșire că la mine ar putea exista așa ceva. Ca să ajung la raftul superior, m-am urcat pe un taburet ce se găsea în preajmă. În timp ce mă întindeam să iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dus în alcov să caut ceva pentru ea, deși știam bine că nu se găsea nimic în casă. Totuși am avut o revelație: deasupra raftului se afla o sticlă de vin vechi pe care o moștenisem de la tata. Am pus taburetul și am luat-o. Cu pași de lup m-am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
M ? Am plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de ofițer al armatei americane. O Împinse ușor Înapoi, apăsînd-o ca din Întîmplare pe sîni, și se ridică. Învinsă, umilită de Întorsătura nefavorabilă a evenimentelor, Christina plecă spre bucătărie. Desfăcu șorțul de la gît și-l aruncă la Întîmplare pe un taburet. Fusese Într-adevăr ridicolă. Pentru a se pedepsi, Începu să taie mărunt ceapă, fără vreun scop explicit. Oricum, ceapa tocată merge aproape la orice mîncare. Dar În același timp, se gîndea că mai bine ar pregăti o plăcintă cu mere
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ultima vreme - nu se mai certaseră de cîteva săptămîni. CÎnd observa cît de bine merge un lucru, Christina știa că, În cel mai scurt timp, va descoperi cît de prost mergea de fapt. Se ascunse În bucătărie, așezîndu-se pe un taburet, cu inima ticăindu-i de o emoție neplăcută; uneori, emoția e un pas În gol. Dar nu avea chef de nimic. Altădată ar fi folosit expresia ei favorită: ah, am atît de multă treabă de făcut, Încît Îmi vine să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de acolo de unde-l lăsase. CÎnd se Întorcea, fie că găsea prosopul umed, În urma Christinei, fie că mirosul groaznic răspîndit de căcăcelul lui Kiki Îi tăia orice chef de a mai deschide gura. În acest timp, Marychka stătea pe un taburet În bucătărie și răsfoia imperturbabilă ziarul The Baakho Monitor, adus tot de ea. Părea că nu-i pasă de nimic din ce se Întîmpla În jur, deși Kiki scîncea și behăia fără motiv la fiecare două minute. De această dată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încredere În tine, Christina, și te rog să nu mă dezamăgești. Vorbise pe un ton neutru, calm, aproape indiferent, dar care-i produse Christinei, tocmai de aceea, teribile mustrări de conștiință; Își adună umerii și se făcu mică pe un taburet, ca și cum ar fi fost cuprinsă deodată de frisoane de frig. Despre fotografia descoperită În sertar n-au mai discutat niciodată după aceea. Iar Christina știa că nu va mai găsi niciodată sertarul acela descuiat - dar acest lucru nu o deranja
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
visez. Christina Îi Întoarse spatele și plecă spre bucătărie, lăsînd deocamdată musafirul să aștepte pe hol. Era tunsă chilug, ca pușcăriașii, arăta palidă și slăbise foarte mult, fiindcă În ultimele zile nu mîncase aproape nimic. Se așeză acolo pe un taburet și, aplecată deasupra mesei, se gîndea la ceva anume: probabil la Vic. După o vreme, Pablo, care crezuse că ea are vreo treabă urgentă și așteptase să o termine, Își dădu seama ar fi mai bine să Întrebe ceva. CÎt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ai bărbii Îi dădeau un aer serios și nefericit. — Dar ia loc, ia loc! se grăbi să-l Îndemne. Ceaiul va fi gata Îndată și Îi voi pune un pic de rom, ca să te Învioreze. Pablo se lăsă pe un taburet, de partea cealaltă a mesei, zîmbind cît se poate de recunoscător. Își ținea În continuare pălăria În mîini, rotind-o neîncetat, pentru a-i verifica marginile. — Totuși, de ce ai venit? Îl Întrebă. — Eram lîngă dumneata cînd te-ai ridicat și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o să vi le înfund pe gît la amîndoi, prea v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în direcția holului spre Roja care așteaptă țeapăn în poziție de drepți, cu receptorul telefonului la ureche, și firul răsucit atîrnînd în aer. Gulie și Tîrnăcop se trîntesc de-o parte și de alta a mesei de bucătărie pe două taburete șubrede, frînți de oboseală. — Tot nu vrei să te lași păgubaș, se aude vocea Bătrînului răzbătînd prin peretele sufrageriei. — Cum de nu v-ați culcat pînă acum? spune Gulie, privind la pachețelul de ceai verde Terapia, pe care Dendé se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în jur de parcă s-ar fi temut să nu-l vadă cineva, îi făcea vînt în coșul de gunoi. — Cînd pot să arunc și eu o privire? se impacienta de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne cunoaștem de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și să se ridice de pe taburetul lui catifelat, dar se răzgîndește brusc. Oare unde mai auzise el glăsciorul ăsta de Aghiuță? — Știam eu că nu te-ai lăsat încă de prostii, auzi din nou vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]