642 matches
-
pleca în armată, deoarece erau multe întreprinderi care te puteau scuti de satisfacerea stagiului militar. Faptul că eram înainte de armată cu 12 clase de școală cumulate, mă făcea mai solicitat în promovare de organele de partid de la raion, dar foarte tachinat de cele locale ca să nu le iau funcțiile de conducere. Astfel că până la douăzeci de ani am fost secretar comunal UTC și primit în rândurile membrilor de partid. Îmi amintesc că la confirmarea din PCR, care se făcea la raion
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
enormă greșeală față de ascultătorii mei, pe care trebuie s-o repar, pentru a nu-i dezamăgi. — Cred că, pentru a nu-i dezamăgi pe ascultătorii tăi, această enormă greșeală trebuie cît mai curînd reparată, repetă Vic. CÎnd urmărea să o tachineze, Vic repeta cu mici variațiuni cuvintele ei. Era, de altfel, o ironie cît se poate de binevoitoare, deși Împrejurarea Îl găsise nițel cam nervos, din cauza aspiratorului. De această dată, Însă, Christina părea hotărîtă să-și apere cu orice preț poziția
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
parcuri, prin subsoluri, prin straturile de iarbă și de flori, prin spitale, dar a fost În zadar. Mi-a rămas de la el cutia asta de tablă În care sunt câteva țigări fumate pe jumătate și amintirea momentelor În care-l tachinam. -Dar uite, Dumnezeu mi te-a scos În cale. -Era un om bun? -Ce Înseamnă om bun, Plăcințico? unul care nu fură, nu minte, nu omoară, nu cerșește, se roagă zilnic, Își face o familie, respectă legile? Nu, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-mi dau seama că era felul ei de a-și aminti când Îi venea ciclul. — De ce n-o lăsai să-și păstreze secretele? Dora părea cu adevărat surprinsă. — Păi tocmai, că nu mă interesau secretele ei. Niciodată n-am tachinat-o pentru ce scria, nici măcar o dată n-am dezvăluit ce citisem În jurnalul ei. Nu cred că mă atrăgea informația ca atare. — Atunci ce? Am așteptat ca absintul pe care Îl comandasem să-mi umple gura, rece și uleios cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de cele mai multe ori părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare, sau mai bine zis, să mă Îmboldească. Ceva la care nu m-am gândit, ceva peste care am trecut cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă aș fi bâjbâit căutând o umbră care, În modul evident dar evaziv, caracteristic fenomenelor neclare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
peste plăcerea lui. — Cum, În tren? Ea Începu să râdă iarăși, dar de data aceasta mulțumită și lipsită de temeri. — De ce nu? El deveni și mai fanfaron: — O să invit pe toată lumea. Va fi un fel de cină nupțială. Ea Îl tachină: — Fără nuntă. Dar el Începu să fie din ce În ce mai Încântat de idee. — O să-i invit pe toți: pe doctor, pe tipul acela de la clasa a doua, ăla băgăreț (ți-l amintești?)... Ezită preț de o secundă. — Și pe fata aia. — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi umplut cu un amestec foarte ciudat. Sub becurile colorate ce formau titlul spectacolului It’s a Baby, un preot Își trecu sutana peste braț și se repezi asupra unei table negre, cu creta În mână. Câțiva copii Îl urmăreau, tachinându-l pe un altul, intrând și ieșind pe ușile din spatele scenei sau plimbându-se În susul și-n josul scărilor agenților. Într-o cabină de sticlă aflată pe malul unei mări cenușii, o femeie Îl făcea cu ou și cu oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
incredibil! Mai multe orgasme Într-o singură noapte decât am avut În toată viața mea de femeie măritată, țipă Lauren, deschizându-și portfardul și scotocind prin el. — Credeam că era vorba doar de o Provocare la Cuplare... Numai pupături... am tachinat-o eu. Nu mai sunt la liceu, spuse Lauren. Divorțatelor le place... Să și-o tragă, zise Tinsley, cu mintea aiurea. Lauren, ai cumva la tine luciul ăla de buze lipicios? Chanel Sirop? Lui Nicky Îi place la nebunie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să-l bage în boli, și poate c-ar fi reușit măcar să-i smulgă o întîlnire scurtă, atît cît îi trebuia lui să-i arate femeii că știe să fie un interlocutor de valoare, "cel mai mare trombonist", cum îl tachina Liuță -, dacă nu era gaița aceea de Mioara, care se ținea scai de el, cu tot felul de propuneri mărețe de subiecte pentru instruirea de a doua zi. O femeie tînără căreia nu-i tăcea gura decît în clipele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fățiș. Își pieptănase părul de pe față, purtându-și la vedere linia tot mai palidă a cicatricei. - Unde să te duc? - Nu ne putem plimba un pic? întrebă ea. E-atâta trafic - îmi place să-l privesc. Încerca oare să mă tachineze? După mine, evalua deja în felul acela realist al ei posibilitățile pe care i le revelasem. Din spațiile de ciment ale parcărilor de suprafață și de pe acoperișurile parcărilor supraetajate, examina deja cu un ochi limpede și lipsit de sentiment tehnologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mandibulă, măcar să-mi pună un soi de clapă, au zis, altfel puteam să mor în somn. Încetam pur și simplu să respir și nu mă mai trezeam. O moarte rapidă, fără dureri. Pe carnețel, cu creionul, am scris: nu mă tachinați. Noi în biroul logopedei, și Brandy zice: — Te ajută să știi că nu ești mai răspunzătoare de felul cum arăți decât o mașină, zice Brandy. Ești un produs în exact aceeași măsură. Produsul unui produs al unui produs. Oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spre stația de tramvai, priviră în urmă și văzură că tânărul le urmărește pas cu pas. Urcară în primul tramvai și se zgâiră pe fereastră. Băiatul, rămas în stație, se uita în urma lor. Vorbiră despre această întâmplare și Cristina își tachină colega pentru cucerirea pe care o făcuse. Seara, la ieșirea din cantină, dădură nas în nas cu băiatul din cofetărie. Își continuară drumul dar, plin de curaj, tânărul prinse mâna Luanei. Stai puțin. Vreau să vorbesc cu tine. Fata izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-ar fi zis că e un Îngeraș plin de naivitate. Dintr-odată arăta iar a fecior de fermier din Idaho. Putea să și-l imagineze la câmp, așezat Într-un tractor printre balo turi de fân presat. — Nu mă tachina, Margaret Bates! Doar știi că nu-s În stare să fac față spiritelor tale. — Vai, n-oi fi tu chiar atât de lipsit de apărare, mai cu seamă când mai ai o mulțime de treburi pe cap. Dă-mi voie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
parte și strâns cu o mică agrafă, iar rochia neagră, severă, părea nepotrivită cu tinerețea ei. Trebuie să fi fost turcoaică, a spus Mick. Tata zicea că nu-i o adevărată grecoaică. Era mica lor glumă, ceva cu care o tachina Întruna, dar povestea asta despre Grecia n-a Însemnat niciodată mare lucru pentru mine În copilăria pe care am petrecut-o Într-o suburbie din Melbourne. Cum nici tata nu era prea zvelt, după cum vezi, eu sunt ursit să devin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
între noi, oare numai atât? Cam atât și este. M-ai avut cu tine, sub ochii tăi, zi de zi și ce-ai făcut? Mi-ai dat cu piciorul. Acum ceea ce pretinzi tu ține de domeniul absurdului. Continuară să se tachineze, să-și spună cuvinte amare. Un joc instaurat între ei care îl înnebunea. Hărțuiala făcea parte integrantă din actul lor amoros, nici nu mai era firească, era căutată, provocată anume, era deja viciu. Carmina se lăsa de fiecare dată învinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă nu cumva Georgina e cea care i-a spus nenorocitei ăleia despre... Se opri la jumatatea frazei. — Despre mesa? îl întreba Eleanor, dar văzând figură jalnică a lui Șam, adaugă: Îmi pare rău, Șam. N-ar trebui să te tachinez. Nu în dimineața asta. Îl săruta pe obraz împăciuitor. El o cuprinse cu brațul și o săruta pe buze. Eleanor îi răspunse pe jumătate la sărut, însă după două-trei secunde îl împinse la o parte. — Nu, Șam... De ce nu? — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului meu. — „Suferință“ e un pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul sifonat al lui Șam Sharp? îl tachina Fanny. — Ești foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret cât de mic când îți vezi articolele ieșind de sub tipar? — Nu. — Ei, hai, pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-mi pare un boșorog libidinos, spuse Creighton. — Ba nu, a fost chiar drăgălaș! îi lua apărarea Fanny. Și cât se poate de pașnic. Dar sper că i-ai dat țeapă, zise el. — Bag de seamă că ești nițel gelos, îl tachina Fanny. — Să zicem suspicios, propuse Creighton. Cum arata chestia aia, sauna? — Era un șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o adică. Fără ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mine! Apoi Își găsea o poziție din care să nu poată fi văzută nici de Va și nici de către Didița. Ar fi fost mare nenorocire dacă Întâmplător sau nu, ar fi trecut Jănică, vărul mai mare al fetelor, care o tachina adesea pe Dorița deși gândurile Îi zburau mult mai departe. Didița era mai mică decât sorăsa, biologic, cu un an și intelectual cu opt, numită de către persoanele „culte” din casă „retardată”, pusă la muncile cele mai umilitoare din familie și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
către autoanulare), de la Zavastița lui Bulinică, și mult mai simplu de la zgarda lui Vizanti cu care nu ești În stare să te Împrietenești (așa Îi spunea Victor curelei negre cu cataramă albă din jurul gâtului câinelui bunicilor, mai „orășănești” cum Îl tachinează Ghiorghi a dascălu’ oferindu-i prin spate câte un „Ămâia mătii!”). Proceda după același tipic și cu a treia literă și Încheia invariabil: „ Tăblițele la control!”, imita Victor cu un aer fals profesoral pe domnu’ Câțu, Învățătorul său de pe vremea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
creștere și educație: nu avea și nu știa să-și facă o undiță, ba mai mult, nu știa să pescuiască, nu știa să Înoate, să joace fotbal, să „umble cu fete”, să mulgă caprele și altele. Câteva zile l-au tachinat serios pe această temă și văzând că nu se supără, decât În interiorul său destul de tulburat, băieții, dar și câteva fete au abordat și alte teme, relația dintre Victor și Maricuța, cea dintre Va și Marinița (pe care ei o porecleau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chestia cu pensia lungă nu-i tocmai OK. Și Mitocaru ăsta, ce nesimțit este! Dacă aș putea să ies basma curată luna asta... De luna viitoare m-aș descurca. Pandele gesticulează, vorbește singur și acasă a devenit nesuferit. Familia îl tachinează și cam rîde de orice soluție născocită ca să salveze fabrica. Ieși la pensie, omule, că te dilești, se zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea... Ei! Da’ ce? Eu trebuie să te dădăcesc?” „Oprește-te, gură spartă, că am priceput!” „Păi era și momentul. Cred că e de ajuns o măciucă la un car de oale” - l-a tachinat din nou gândul de veghe. Cu mintea limpede, Gruia a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor. Mâine vă voi da detalii asupra punctului În care am ajuns cu pregătirea lucrărilor... ― Abia aștept să aflu. Vom fixa și o zi În care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un pietroi, Gruia a pornit spre casă. Gândul Îi fugea mereu la Tudorel. Îi plăcea felul cum Îl privea atunci când Îi vorbea. Era tot numai ochi, iar când zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică cu Maria. El o tachina: „Uite-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la cine, scumpo? ― Întâi plata și pe urmă... În clipa următoare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]