430 matches
-
ștecherul frigiderului. Pe urmă, într-o după-amiază, când a avut el nevoie, tata a înlocuit priza stricată în cinci minute. Faptele lui, la drept vorbind, erau neprevăzute. Când aveam musafiri (și cam aveam), ba înflorea, făcea glumițe și stătea la taclale până-n zori, ba era ciufut, vorbea monosilabic și se închidea în camera lui. Iar felul ăsta de-a fi nu ținea de împrejurări, de persoane, de simpatii sau antipatii, pur și simplu astăzi era numai miere, iar mâine, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate, să urmărească împreună un meci de fotbal, dar, nu avea chef nici de așa ceva. Apoi se gândi la Mma Silvia Potokwane, directoarea orfelinatului. Întotdeauna se întâmpla câte ceva pe acolo și, în plus, ea era întotdeauna fericită să stea la taclale la o ceașcă de ceai. O să meargă acolo, să vadă cum stau lucrurile. Cât despre restul zilei, o să vadă el ce-o să facă până seara, când avea să se întoarcă Mma Ramotswe. Mma Potokwane îl zări, ca de obicei, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu vedere la calea ferată. O locomotivă diesel, care remorca o garnitură de vagoane pline cu călători din nord, trase la peron; un marfar încărcat cu minereu de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai biografic. Trebuie să vii să discutăm. Așa cum arată acum, e anacronic.” - e-mail de la redactor. „Acu’ lumea vrea să-i spui direct, i-o pune sau nu? N-are timp de filozofii, discuții... Și ce fac personajele tale? Stau la taclale. Ce să fac eu cu asta? Ar trebui să rescrii. Și mai ieși și tu din cochilie, mai dă interviuri, bagă-te... Dacă stai în turnul de fildeș, n-ai decât, trage zăvoarele. Poate-i și bine acolo, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
buzele liposucționate, cu clepsidra aia 115-40-65 de Katty Kathy care e ea, cu machiajul de zână bună, my fair lady, Pygmalion cum altul nu e, fratele meu întors din morți, Brandy Alexander e foarte interesată de chirurgia plastică. Și viceversa. Taclale de baie. Brandy e încă întinsă pe gresia rece, sus în vârful lui Capitol Hill din Seattle. Domnul Parker a venit și s-a dus. Numai Brandy și cu mine toată după-amiaza. Eu încă șed pe capacul unei uriașe cochilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
totul nu e decât o descărcare. Manus închidea ochii săi de-un albastru electric și răsucea încet capul, așa, dintr-o parte în alta, și înghițea. Și, Da, îi ziceam lui Manus. Îmi venise exact când îi venise și lui. Taclale de pat. Aproape întotdeauna îți spui că iubești pe cineva, când de fapt numai te folosești de el. Asta-i doar o iubire de suprafață. Sari la Brandy pe pardoseala băii, spunând: — Sofonda și Vivienne și Kitty erau toate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
exact cum arătam eu mai demult. Manus e încă așa îndrăgostit de Brandy că ar urma-o pretutindeni, chiar dacă nu e sigur de ce. Tot ce-ar trebui să fac e s-o pun pe Brandy ciufulită în fața puștii lui Evie. Taclale de baie. Jacheta de la costumul lui Brandy cu talia ei așa igienică și mâneci trei sferturi stil mod e încă împăturită pe dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rege, orice s-ar întîmpla, la ce să te aștepți?! Sîntem în gheara francmasonilor, a liberalilor, care niciodată nu vor vrea o putere cîrmuitoare adevărată, ca să-și poată face ei de cap, să-și umple buzunarele și să stea la taclale cu tot felul de neisprăviți, socialiști ori republicani, dracu' să-i pieptene, în conferințe mondiale, în timp ce țara geme și se destramă, furată și înjunghiată pe la spate. Sîntem de rîsul lumii, domnule dragă, de parcă am fi cîștigat la loterie un elefant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost frică, poate s-au gîndit că niciodată asigurările celor de sus nu sînt îndeajunse." Aviatorul se foi în fotoliu, părea că-și caută o poziție cît mai confortabilă, putea fi un semn că are de gînd să stea la taclale, puțin îi păsa lui că se găsește în cabinetul unui director extrem de ocupat. Venise într-o chestiune gravă, foarte gravă și nu voia să-i scape prilejul de a se întrece. Un adevărat gentleman își caută mereu adversari demni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai însemnată. Când o auziră vorbind parcă nu era glasul ei: Luana Leon, vino aici. Timpul se opri în loc. Vreme de câțiva pași, cât dură drumul până la catedră, Luana gândi: "Te-ai ascuns în podul magaziei și ai stat la taclale cu Baba-Cloanța. Acum nu va mai fi la fel de simplu!" Se apropie de catedră cu ochii nefiresc de mari, ca o căutătură de bufniță, într-o stare generală anormală. Întinde mâinile cu palmele în sus. Palmele mici, albe, priviră spre înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nimeni n-a simțit groapa peste care trecuserăm. Am zâmbit. — Nu mă pot despărți nicicum de el. Femeia încuviință, mulțumită de spusele mele, după care continuă: — O, dar uită-te la mine. Îmi pare rău, scumpete, uite cum stau la taclale și voi Dumnezeu știe de când sunteți pe drum. Vreți să vă cazați și să vă dați jos hainele alea ude, nu? Capul ei dispăru și apoi reapăru împreună cu o mână care ținea o foaie de hârtie tipărită. — E un formular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-mi găsesc locul. — Mai mult decît atît, aș vrea să-ți dau încredere în forțele proprii, adaugă domnul Președinte. — De-ar fi totul atît de simplu ca manevrarea unui automobil, n-ar mai fi cazul să stăm acum la taclale, zice Sena, am fi știut fiecare ce avem de făcut pînă la cel mai mic detaliu, ne-am fi putut înțelege numai din priviri, Asta ar fi însemnat că formăm o echipă toți patru, dar din păcate asta nu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca atunci cînd se aude că o să iasă un film nou sau că Geniul o să facă o vizită de lucru în cutare loc. Ca să ți-o spun pe cea dreaptă, recunoaște Regizorașul, să știi că nu m-am oprit la taclale întîmplător. Am multe îndoieli în legătură cu ce-o să iasă din negocierea cu Comandantul, mă înțelegi? Asta depinde de ce-o să-i cereți, aflați de la mine că nu e nici mînă spartă, nici naiv. Vrea întotdeauna garanții. Și ăsta nu e nici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pierdut timpul degeaba, dezvăluie. — Aha, face Roja, și eu care îmi închipuiam că voi suferiți de timiditate. — N-a fost ceea ce credeți, specifică Părințelul. — Tot trebuia să vă spunem pînă la urmă, reia Părințelul. Ne-au prins zorile stînd la taclale în cămăruța aia. — Doar sporovăială, nimic mai mult, se distrează Roja. — V-am mai explicat, spune Curistul, nu e chiar așa cum s-ar părea la prima vedere, încă sîntem în faza de acomodare. De acord, acceptă Roja, dar să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de la planurile tale. Pînă la urmă ai fost pus în fața alegerii: logistică, infanterie sau antiaeriană, Sibiu, Tîrgoviște, sau Buftea. Ai ales varianta cea mai apropiată, drumul de dimineață pînă la unitate era o nimica toată, trecea pe nesimțite stînd la taclale cu oricine ți se nimerea alături în autobuzul Robur care-i transporta înghesuiți în picioare alături de militari, și pe actorii și regizorii care mergeau spre Studiourile de Film. — Vi s-a făcut poftă, spune Roja, privind la luminile colorate din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
propria piele la Tricotajul cît de mult scăzuseră comenzile, cîte muncitoare intraseră în șomaj, cît de greu se plăteau salariile? — Acum înțelegi de ce nu-mi mai pot permite să pierd timpul pe-aici ca înainte? zise Poștășică, să stau la taclale cu orele, să uit de mine? — M-am prins, zise Timișoara, te gîndești că cine știe, dacă o mai faci mult pe psihologul o să te alegi cu o bucățică de mai mare dragul. — Deformare profesională, recunoscu Poștașul, știu că sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o fracțiune de secundă fiecare, ca și cum ar fi vrut să provoace cel mai mic deranj cu putință celor aflați în apartament. Cu timpul însă a devenit foarte vorbăreț, chiar și atunci cînd ea n-avea nici un chef să stea la taclale, găsea tot felul de subiecte care o mai scoteau din plictiseală. Uneori îi făcea mici surprize. Apărea cu o floare pe care o cumpăra de la colț de la Jardinierul, sau cu cîte un pachețel la subraț, în care era înfășurată ori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea undeva la zona Asia-Oceania. — Cadou, îi explică Roja, a primit-o Bătrînul de la Angel Asturias, cînd a venit în vizită în România în anii ’50, chestie de mare tradiție, au stat mult la taclale, la plecare i-a dat și un autograf pe un exemplar în limba rusă din Domnul Președinte. — Nu v-am spus eu că sînteți pe mîini bune? tresare Patru Ace, tremurînd de bucurie cu ochii la bila ruletei care poposește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
abstractizare. Mă legănam lehămețit de banalitatea subiectului și încercam să-mi inhib centrele nervoase care l-au generat și să mi-l imaginez pe amicul meu,demnitarul, fără buzunare . Tocmai atunci apare moș Pantalon, bine dispus, neras și pus pe taclale. Dormi? Se vede că ți s-a dus agerimea... Ceea ce nu-i cazul la tine. Ești deja matrofolit? Lasă, dă berea aia încoace. Ia-ți-o singur, că nu ești olog! Se vede că ți s-au înecat ceva corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
atâta timp cât nici măcar o dată nu a stat de vorbă cu stelele, nu a rostogolit luna precum un bulgăre de zăpadă, nu a tuns norii să le fie florilor de sete și nu de puf. Câte lucruri poți afla, Doamne, stând la taclale cu roțile Carului Mare, întrebând melcul dacă suferă de claustrofobie, făcând valuri într-o conserva de pește. Lui Dumnezeu nu-i este permis să pedepsească un nebun, pentru că nici măcar o dată nu a suferit de strabism cosmic. Dumnezeule, știi ce-nseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi-l spui chiar acum! Îi zbor creierii, îi iau gâtul! Am 80 de ani, mor în pușcărie, dar știu că l-am pedepsit pe derbedeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iveală noi detalii ale isprăvii Floarei și de aceea am socotit că o repovestire a peregrinărilor sale și ale bărbatului ei, cu noi conexiuni, cu iluminări proaspete, ar fi binevenită. La cîțiva ani de la apariția Contrabandei... care reînviorase În familie taclalele despre America, cea din relatările emigrantei noastre, primesc un telefon de la Brașov, de la vară-mea Sanda. — Ascultă, Îmi spune, tu În ce an știi că a ajuns străbunica noastră În Statele Unite? — CÎndva, Între 1900 și 1903, cred. — Uite, scrie aici
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fetele o să-ți spună ce culori sunt potrivite pentru <domnișoare > și care sunt pentru <bărbați >...” - și-a Întărit spusa În felul lui gândul de veghe. Gruia a Înghițit În sec, dar, fiindcă nu avea prea mult timp de stat la taclale, a plecat grăbit spre magazinul pentru copii. Reținuse locul de la Maria. Într-una din zile, pe când se plimbau, ea l-a făcut atent: „Când o fi să fie... acesta e magazinul unde se găsesc cele trebuitoare unui nou-născut”. „De ce nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
individ. Noapte bună, Gruia. Pe mâine. ― Noapte bună, domnule profesor. Noapte bună, Despina... Nene Mitrule, te rog să aduci niște apă proaspătă la mine În cabinet. Am musafiri. ― Acuma, noaptea - domnule profesor? ― Păi, ziua nu am vreme de stat la taclale. ― Mă iertați că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fabulos. Are gesturi de-a dreptul eroice în pictură; și nu numai. Am început să-l invidiez și pentru gesturile eroice din viața privată. Trebuie să ai un dram de geniu aparte, ca să-ți poți tăia urechea în vreme ce stai la taclale, într-o cafenea, cu un alt țicnit de lux, Paul Gauguin, care, probabil, n-a schițat niciun gest de împotrivire. Am stat trei nopți în celebra piață Leidsepelin, fascinată de lumea cafenelelor, restaurantelor, cazinourilor, de bicicletele de poveste ale olandezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]