3,383 matches
-
atestări pentru secvența "te bagi în seamă" și alte 1.110 pentru "mă bag în seamă". Construcția pătrunde și în textul tipărit, prin intermediul literaturii tinerilor: "eu nu pot să mă bag în seamă prea tare cu Romică, e fraierul de taică-miu acolo" (Adrian Schiop, pe bune / pe invers, Polirom, 2004, p. 192). Exemplul citat atestă o variantă de utilizare sintactică a expresiei, cu complement prepozițional: a se băga în seamă cu cineva ("a-și da importanță, a-și impune prezența
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
în iconografia bizantină, și doar astfel eroii reușesc să se elibereze de timpul mecanic, transcend lumea empirică spre lumea esențială. ucînd zîmbetul acelor femei pe chipul său pe care lăsase să-i crească barba, cutreierase tînărul Opujiș, de copil, împreună cu taică-său, apoi de unul singur, ca ofițer în cavaleria franceză, Europa de la Triest și Veneția către Dunăre, la Wagram și Leipzig, crescînd în bivuacele francezilor și făcînd un război tot la zece ani. Doamna Paraskeva Opujiș, mama lui, îi trimetea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Doamna Paraskeva Opujiș, mama lui, îi trimetea zadarnic "prăjituri cu nuci triste". Tînărul Sofronije fusese un diavol, nu un copil. La un ochi aducea cu bunică-sa după mamă, care întîi de toate era grecoaică, iar la celălalt ochi cu taică-său, care mai întîi era sîrb, așa că tînărul Opujiș din Triest vedea lumea cruciș. Șoptea: - Dumnezeu este Acela Care Este, iar eu sunt cel care sunt. Ducea cu el, încă de mic, o taină bine ascunsă, o taină măreață. Simțea
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
nimic", gîndea tînărul Opujiș părăsind cortul. Atunci se auzi un glas din spatele său. - Mai bine că nu înțelegi! Cînd locotenentul se întoarse, îl zări pe mag cu trandafirul în păr și-l întrebă: - Unde-i adevărul? Trăiește sau nu trăiește taică-miu? - Orice om are două trecuturi - i-o întoarse magul - unul se numește "încetinire"; acest trecut crește odată cu omul de la nașterea lui și merge pînă la moarte. Celălalt trecut se numește "Potecă" și merge de la om către nașterea lui. Cele
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
achiziții. Plecând el la 12,30, rămân pentru prânz cu doi convivi mai puțin obișnuiți, Panaitescu și Pișculescu. Îi iau pe rând la privit: Primul își zice Perpessicius - suferindul; care suferință? poate aia de a fi român. L-a adus taică-său, dragoman de Ianina, la Brăila și l-a făcut din Panaiot, Panaitescu; din tălmaci grecotei, critic dâmbovițean. S-a înfipt bine la Fundații, la "Cuvântul". Mă umple cu zahariseli în cronica lui de la Radio, așa cum îi umple pe toți
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
să primim notă maximă și eu și ăia, l'un fripouille, l'autre gros singe? Celălalt comesean, ce-și zice Galaction: un bărboi cu cizme. Nici zece ani mai mult ca mine și pare matusalemic. Cap de conte Tolstoi, deși taică-său a fost un hoț de arendaș teleormănean. Mi-a împuiat mintea cu sionismele lui. Iată un ortodox sadea, adept al lui Herzl! Dar aici sunt de acord cu el: cum să ridici un zid între Biblie și Israel? Dimineață
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
bărbia de furie, Ce culoare e asta mâ? La care Nelu, s-a ridicat anevoie din bancă, s-a Întors spre noi trântindu-printre dinți: Luava-r Dracu. Apoi, cu mutra cea mai senină din lume, privindu l drept În ochi pe taică-său, răspunde: Bej Pal. La care toată clasa am Încremenit, căci nu ne așteptam ca spiritul de solidaritate să meargă până aici. Crețu a rămas ca trăznit cu leuca. La toate se putea aștepta, dar la asta nu. L-a
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
faceți? Fugiți? Nu vreți asta?... Stați, măi fraților: De ce-ați chemat un specialist ca mine?... Specialist!... Nu-ntreb care partid; nu ntreb În ce direcție turnăm...Dar mie, dacă vreți să refacem, Îmi puneți la Îndemână tot aparatul!... Așa, taică, vezi că ne-nțelegem!... Altfel cum o să refacem?... Cum o să refacem opera?... Opera tovarășului... Nu, nu: Opera, opera! Hai, dă-i drumu la operă, că, altfel, spunem prea multe! Cunoscătorul de opere (II) Da: opera!... Opera noastră politică e, toată
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
era cu serviciile și, în plus, fiindcă era deștept. Avantaje din ce în ce mai considerabile. A început să se joace, de fapt să-și bată joc de tot, ca să se răzbune pentru această cale pe care fusese aruncat, datorită sărăciei și prostiei lui taică-său. A început să încalce regulile, a început să nu mai țină seama de bine și de rău. Dacă el fusese azvârlit pe tărâmul răului, de ce să nu fie aduși și alții în același loc?!... A început să facă rău
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
Iacob Albala, însoțit de Radu, un băiat cu vreo patru ani mai mare decât mine, ce nu trebuia trimis pe afară să verifice starea vremii. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. Peste ani, când aveam să-l revăd, semăna cu taică-său ca două picături de apă. Nu doar la înfățișare, ci la întreaga ținută, ușor extravagantă, dar și extrem de îngrijită. Nea Iacob părea venit din altă lume, răsfățându-se în mers cu un baston cu măciulie de argint, pe care
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
a ridicat de pe asfalt un porumbel mort îl luase în palmele lui micuțe ca pe un prunc încerca să-i redea suflul vieții care în curând și pe el avea să îl părăsească doar câteva săptămâni mai târziu după înmormântare taică-su a plecat de acasă spunea peste tot că soția lui a luat-o razna și așa era sub ochii noștri femeia s-a rupt complet de realitate stătea de vorbă cu Emil îi făcea prăjiturile lui preferate în vitrina
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
poezii în Convorbiri literare, 8) m-a pupat, a sărit în sus; Andreea Emilinovna, fiica mea de patru ani și jumătate, a dat o explicație promptă titlului: „În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!”; taică-meu a luat sever cartea, s-a uitat la preț și-a constatat că-i scumpă (16,50 lei!); maică-mea nici n-a îndrăznit s-o atingă! Cam așa stau lucrurile în familie privind evenimentul! Dar eu, astă noapte
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu și paletă! Tot din acea perioadă îmi aduc aminte următorul dialog versificat ce circula printre țărăneii cu care mă jucam: „- Ce faci moșule-n pîrău?”/ „- Trag femeia la gealău!”/ „- Moșule, să vin
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
vrînd-nevrînd, mă apucam de scris. Ca o datorie față de încrederea ce mi-o arătase, primul, cînd, căzîndu-i niște versuri de-ale mele, întîmplător, în mînă, m-a declarat poet! Ba a venit acasă la mine ca să-l convingă și pe taică-meu! De ce mi-am amintit de toate astea? Fiindcă, de cîte ori mă întîlnea, îmi spunea: Dar cît se poate face chestia asta? Am zile în care durerea mea nu mai știe să fie înțeleaptă, înnebunește brusc, îmi sleiește sufletul
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
fatalității comuniste, nobilii Komarovsky se numeau Caraiman, dar poate că așa se numiseră din totdeauna. Trăiam la periferia Bucureștiului, într-o casă-vagon ridicată din ruinele unei case mai arătoasă bombardată de americani spre sfârșitul celui de al doilea război mondial. Taică-meu era tapițer la căile ferate, iar maică-mea casnică, mai făcea croitorie din când în când pentru vecine. Singurele dovezi ale unei existențe de răsfăț de altădată păreau să fie câteva farfurii de porțelan, câteva pahare de cristal și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
ele; trecutul era, de bună seamă, prea îndepărtat și prea străin pentru a mai însemna ceva. S-ar fi putut tot atât de bine, însă, ca aceste vestigii să nu fie altceva decât o modestă pradă de război din perioada în care taică-meu fusese mobilizat în Transnistria. Tot acolo s-ar fi putut să fi învățat rusește, dar nu-i vorbea mamei decât atunci când era furios, și se înfuria și mai tare când ea refuza să-l asculte acoperindu-și urechile cu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
este că n-am știut niciodată mai mult decât alfabetul rusesc, învățat la școală. În schimb, casa era plină de cărți traduse din rusește pe care sindicatul de la Atelierele Grivița le vindea o dată pe lună salariaților. La începutul anilor ‘50, taică-meu fusese ridicat de câteva ori la miezul nopții, în pijama și papuci. Reapărea după o săptămână sau două, tot noaptea, îmbrăcat cu aceeași pijama și târând aceiași papuci - ai fi zis că ieșise la latrina din fundul curții și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Pe strada Halelor stau o mulțime de negustori ambulanți, tinichigii, tocilari ale căror roți legate de rotițe par un perpetuum mobile. La apropierea lamei de oțel sar scîntei și se aude un sîsîit șerpesc. Pe strada Carol alți negustori, lîngă Taica Lazăr telalii, în piețe zarzavagiii cîntarul cu cîrlig sau buna înțelegere pecetluiesc prețul , iar Bulevardul Brătianu, este, spre sud, dincolo de Universitate, pur oriental: pe uluci, șiruri lungi de covoare oltenești. Cîte un negustor își sporește șansele străbătînd Calea Victoriei cu covorul
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
Emil Brumaru După ce se ceartă cu taică-su, după ce-și pierde umbrela, după ce face-un scandal enorm și cu nevastă-sa, după ce, în finală, își bate și copilul, vă întreb, ce-i mai rămîne unui om de făcut? Să scrie o scrisoare! Și nu oricui. O
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
singură carte. Iar dintr-o carte nu pot citi decît o pagină! Îmi place, dimineața, cum mă scol și-mi fac o ceașcă mare de teracotă cu cafea, fără a vedea oameni, să intru în lectură. Dacă zăresc cumva pe taică-meu, s-a dus dracului tot farmecul. Nevasta mi-o acopăr c-o pătură. Vă scriu pentru ca să-mi fie rușine. Pentru ca mereu cu o nouă scrisoare să șterg impresia penibilă pe care-a lăsat-o cea dinainte. Vă scriu pentru că
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
melancolii lascive, dezolezi cetățenii serioși și pruzi, cetățencele exacte-n compasul cracilor impersonali, asasini, dereglezi în ritm și rimă situațiunea națiunii! Cui ce-i pasă de țărțămuri, de giumbușlucuri à la bala portocala, de titirezuri cu suspin. Jeluie-te lui taică-tu (a! n-ai tată); jeluie-te lui maică-ta (a!, n-ai mamă); că-i fi fiind orfelin, acușica, tălică; iote dom'le ce mazagazdron duios!? Bine-bine, înfiorează-ți Iubita Ideală la mațul subțire al simțirii. Desfundă-ți acordeonul
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
o adolescentă. Toată ziua alerga încolo și-ncoace. Acum nu mai poate să alerge și urcă cu greu treptele. Are două trepte mărișoare la intrarea în casă și mi s-a strâns inima când am văzut că i-a făcut taică-meu o balustradă, ca să nu alunece, Doamne ferește, și să cadă, atunci când le urcă. Mamaie a fost iute și blândă. Blândă mai este și acum. Nu am văzut-o niciodată, absolut niciodată certându-se cu cineva. Și am stat cu ea
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
în jurul meu, e mult fum de țigară, sînt multe glasuri groase și zbîrniie cuvinte care încep cu “p” și cu “f”. Știi tu cam ce cuvinte. Chiar dacă nu le-ai auzit vreodată la Bamboo, le-ai auzit prin casă, cînd taică-tău credea că dormi. Dar mai bine să-ți spun de ce-ți scriu. N-am vrut, inițial. Cînd s-a pus problema acestui contraeditorial și am fost invitată la tastatură, am zis mai întîi “pas”. Apoi, am mai făcut
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]
-
-l. Deseori, printre văicăreli, mă distrez împreună cu Nic, imaginându-mi cam ce fel de băbuță o să fiu. Conversațiile mele cu copiii cred că vor arăta așa: - Alo. Bună, mamă, ce faci? - Bine, mămică, uite bine, p-aici prin casă cu taică-tău. - Cum sunteți? Bine, sănătoși? - Bine, mamă, foarte bine. Adică taică-tău foarte bine, că pe mine mă doare un pic antebrațul stâng, cu tot cu cot. - Aoleu. Reumatismul? - Nu știu, mamă, nu știu ce-o fi, da’ mă doare de nu
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]
-
ce fel de băbuță o să fiu. Conversațiile mele cu copiii cred că vor arăta așa: - Alo. Bună, mamă, ce faci? - Bine, mămică, uite bine, p-aici prin casă cu taică-tău. - Cum sunteți? Bine, sănătoși? - Bine, mamă, foarte bine. Adică taică-tău foarte bine, că pe mine mă doare un pic antebrațul stâng, cu tot cu cot. - Aoleu. Reumatismul? - Nu știu, mamă, nu știu ce-o fi, da’ mă doare de nu mai pot. De două ori, azi, m-a săgetat o durere
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]